9,508 matches
-
de actor. Primul său film este "Executioners" (1993), dar recunoașterea i-o aduce "Chungking Express", unul din filmele cele mai bune ale lui Wong Kar-wai. Marele regizor din Hong Kong va continua colaborarea cu Takeshi, el jucând un rol principal în comedia "Îngeri căzuți" (1995). Cu o popularitate întărită local de apariția într-un serial de televiziune ("God, Please Give Me More Time") și în spoturi comerciale pentru firme ca Prada, Ericsson, Mitsubishi, Sony etc., devenit model al personajului principal din jocurile
Takeshi Kaneshiro () [Corola-website/Science/308205_a_309534]
-
Give Me More Time") și în spoturi comerciale pentru firme ca Prada, Ericsson, Mitsubishi, Sony etc., devenit model al personajului principal din jocurile Onimusha: Warlords și Onimusha 3, joacă în pelicule diferite ca gen precum filmul de acțiune "Returner" și comedia romantică "Turn Left, Turn Right". Cea mai importantă realizare a sa de până acum este însă rolul Jin din superbul film al lui Zhang Yimou, "Casa pumnalelor zburătoare" (2004). Takeshi Kaneshiro este supranumit, pentru imaginea sa romantico-rebelă, un „Johnny Depp
Takeshi Kaneshiro () [Corola-website/Science/308205_a_309534]
-
reginei Elisabeta a II-a s-a făcut prin intermediul a unui scurtmetraj care l-a avut ca protagonist pe Daniel Craig, cunoscut pentru rolul său de James Bond. De asemenea, tot prin intermediul unui scurtmetraj s-a făcut prezentarea actorului de comedie Rowan Atkinson, cel care îl joacă pe Mr. Bean. La sfârșit, fostul membru al trupei The Beatles, Paul McCartney a interepretat melodia „Hey Jude”. Au fost așteptați să participe 10.820 de sportivi de la 204 comitete Olimpice Naționale (NOC-uri
Jocurile Olimpice de vară din 2012 () [Corola-website/Science/308219_a_309548]
-
surprinzător, majoritatea coloanelor sonore ale lui Howard sunt dirijate de alții). La 25 de ani după moartea tatălui său, Howard a aflat de la bunicul său că partea paternală a familiei sale este de sorginte evreiască. Howard a compus muzica pentru comedia romantică ce a avut un succes surprinzător, "Pretty Woman" (1990) și a primit prima sa nominalizare la Premiile Oscar pentru drama regizata de Barbra Streisand, "The Prince of Tides" (1991). Compunând muzica pentru numeroase filme de-a lungul deceniului, aptitudinile
James Newton Howard () [Corola-website/Science/307495_a_308824]
-
de Barbra Streisand, "The Prince of Tides" (1991). Compunând muzica pentru numeroase filme de-a lungul deceniului, aptitudinile lui Howard au atins numeroase genuri, inclusiv încă patru nominalizări la Oscar, pentru filmul de acțiune "The Fugitive" (1993) cu Harrison Ford, comedia romantică "My Best Friend's Wedding" (1997) cu Julia Roberts, "The Village" (2004) și, cel mai recent, "Michael Clayton" (2007). Pe lângă acestea, Howard a compus muzica pentru filmul epic western "Wyatt Earp" (1994), "Waterworld" (1995) cu Kevin Costner și "Primal
James Newton Howard () [Corola-website/Science/307495_a_308824]
-
Unit. Kate a devenit faimoasă în lumea întreagă în 1997, după lansarea filmului Titanic. În ciuda succesului din Titanic, ea a continuat să apară în filme independente și mult mai mici, incluzând Hideous Kinky și Holy Smoke, refuzând rolul principal în comedia romantică Shakespeare in Love pentru a face Hideous Kinky. Ea luase de asemenea câteva roluri istorice, cum ar fi Hamlet, Quills, Titanic sau Finding Neverland, având porecla “Trandafirul englez”. În 2005, Kate a apărut în reclama pentru cartea de credit
Kate Winslet () [Corola-website/Science/307493_a_308822]
-
de încuviintare. O voce de tunet îi anunță lui Don Giovanni apropiatul sfârșit. Fără a lua în seamă cumplitul avertisment, cavalerul pleacă nepăsător. Donna Anna încearcă să explice sentimentele ce o leagă, în ciuda dorinței ei, de Don Giovanni. Jucând dubla comedie a răzbunării filiale și a fidelității față de logodnicul ei, ea nu urmărește de fapt decât să se răzbune pe seducătorul care a abandonat-o și pe care l-ar prefera oricând molatecului Don Ottavio. În palatul său, Don Giovanni ia
Don Giovanni () [Corola-website/Science/307540_a_308869]
-
repertoriul scenei românești marea literatură dramatică universală, reprezentată de Shakespeare, Dumas, Vigny, etc. O dată cu aceasta el a deschis și drumul melodramei. Susținând dramaturgia originală, a introdus în repertoriul său mai ales piesele istorice. Deși Pascaly a dovedit talent și pentru comedie ("„Revizorul”", după Gogol), stilul său de joc s-a adaptat în special dramei romantice. Pascaly însoțea forța de expresie în rostirea textului cu gestul generos; înflăcărarea sa scenică supradimensiona personajele interpretate. Sinceritatea pasionată, patetismul jocului său transmiteau spectatorului o adâncă
Mihail Pascaly () [Corola-website/Science/307569_a_308898]
-
Pascaly însoțea forța de expresie în rostirea textului cu gestul generos; înflăcărarea sa scenică supradimensiona personajele interpretate. Sinceritatea pasionată, patetismul jocului său transmiteau spectatorului o adâncă emoție. A jucat în piese precum: "„Idiotul”", "„Hamlet”", "„Ștrengarul de Paris”", "„Sărmanul Jack”" sau comediile lui Victorien Sardou, o parte din care care el însuși le-a tradus. 1873 - Soția sa, actrița Matilda Pascaly, moare din cauza manevrării greșite a cablurilor ce o țineau în zbor. Juca rolul îngerului din "Don Juan de Marana". În 1882
Mihail Pascaly () [Corola-website/Science/307569_a_308898]
-
părintească, după ce a hotărât să aleagă, împotriva voinței părinților, cariera actoricească. Ca elev al lui Ștefan Vellescu la Conservatorul de muzică și declamație din București, a jucat de la 16 ani alături de Matei Millo. Debutul pe scenă l-a făcut în comedia „Poetul romantic” pe scena Sălii Dacia, în fostul Han al lui Manuc. După absolvire, a activat pe scena teatrului din Iași, apoi în cadrul Societății dramatice din București. În 1879 a plecat la Paris, ca bursier, împreună cu partenera sa de scenă
Grigore Manolescu () [Corola-website/Science/307577_a_308906]
-
din Iași, apoi în cadrul Societății dramatice din București. În 1879 a plecat la Paris, ca bursier, împreună cu partenera sa de scenă și viitoarea soție, Aristizza Romanescu. Acolo s-a perfecționat la profesorul Arsène Louis Delaunay și cu alte vedete ale Comediei Franceze, ca Jean Mounet-Sully, Sarah Bernhardt și Edmond Got. Începând din 1880 a jucat la Teatrul național din București, unde în 1882 a luat locul lui Mihail Pascaly ca director de scenă apoi din nou la Iași în 1888. În
Grigore Manolescu () [Corola-website/Science/307577_a_308906]
-
în rolurile variate din repertoriul clasic național și universal, dintre care: Despot, Ovidiu din piesele lui Vasile Alecsandri, Răzvan din „Răzvan și Vidra” de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Ion în „Năpasta” de Ion Luca Caragiale (în 1879 a jucat și în premiera comediei acestuia, „O noapte furtunoasă”), în „Don Carlos” de Friedrich Schiller, în rolul lui Ruy Blas din piesa cu acelaș nume de Victor Hugo, rolul lui Richard din „Discipolul diavolului” de George Bernard Shaw, Romeo din „Romeo și Julieta” și Hamlet
Grigore Manolescu () [Corola-website/Science/307577_a_308906]
-
Universității din București ce a participat la funeraliile lui M. Kogalniceanu de la Iași. În ziua de 6 iunie 1893, are loc la Ateneul Român examenul-producție al elevilor din ultimul an al Conservatorului, pe care îl incheie cu premiul întâi pentru comedie, laureatul la dramă fiind Aristide Demetriad. La Facultatea de Drept renunțase de mult, prezentându-se doar la două examene. Interpretează un an roluri de mai mică importanță în București și Iași, pentru ca în 1894 să fie admis prin concurs la
Petre Liciu () [Corola-website/Science/307578_a_308907]
-
1873 - d. 1950) a fost un actor român. A studiat arta dramatică cu Constantin Nottara și Ștefan Vellescu la Conservatorul din București. Din 1896 a jucat la Teatrul național din București. Soreanu a interpretat un repertoriu de roluri variat, de la comedia clasică la drama psihologică modernă, în piese de Moliere, Ibsen Bjornson, H. Bernstein, etc. Actor realist, Soreanu a avut realizări memorabile prin autenticitate și prin forța de particularizare. A fost profesor de direcțiune la Conservatorul din București.
Nicolae Soreanu () [Corola-website/Science/307583_a_308912]
-
a compus muzică neînsemnată. Dintre aceste lucrări, două dintre ele au fost compuse în așa fel încât interpretarea lor ar fi extraordinat de dificilă ("Fierabras", de exemplu, are peste 1000 de pagini de partitură manuscrisă), dar "Die Verschworenen" este o comedie atractivă, iar "Rosemunde" conține unele dintre cele mai încântătoare limii melodice pe care Schubert le-a compus vreodată. În 1822, el a făcut cunoștință cu Weber și Beethoven, dar niciuna dintre aceste întâlniri nu au avut o mare influență. Despre
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
2010), "" (2010) și "" (2011). Mai multe picturi realizate de către Octav Băncilă au fost falsificate încă din timpul vieții artistului. Există mențiuni documentare care amintesc de faptul că pictorul Băncilă a acționat în justiție pe Iosif D. Iscovitsch, proprietarul din pasajul Comedia a magazinului Galeria artistică, pentru vânzarea de picturi falsificate semnate Octav Băncilă. Mai târziu, în anul 1936, același Băncilă a făcut din nou apel în justiție pentru rezolvarea unor probleme cauzate de falsificatorii operei sale. Mai mult, în prima parte
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
(n. 4 iunie 1939, Dolhasca, Baia, azi Suceava) este un actor român de comedie, care a contribuit la teatrul de revistă, televiziune și film. Este director al Teatrului de revistă „Constantin Tănase” din București. A studiat la IATC (1962). Încurajat de mama sa, se prezintă la examenul de admitere la Facultatea de Teatru din
Alexandru Arșinel () [Corola-website/Science/307724_a_309053]
-
în filmul „"Ratatouille"”. Alexandru Arșinel a înregistrat zeci de piese pentru Teatrul Național Radiofonic, multe fiind incluse în colecții audio precum „"Cufărul de cultură"”: „"Cercul"” de Mircea Radu Iacoban, "„O noapte furtunoasă”" de I. L. Caragiale, „"Sărmanul Dionis"” de Mihai Eminescu, comediile muzicale "„Franțuzitele"” de Magda Duțu și "„Un poet romantic”" de Matei Milo, "„Cine-ajunge sus la fix”" de Dumitru Solomon, „"Căsătorie cu de-a sila”" de Molière, „"Praznicul ciubotarului"” de Thomas Dekker, ""Femeile care ucid bărbații"" de Michal Tonecki, „"Adunarea femeilor
Alexandru Arșinel () [Corola-website/Science/307724_a_309053]
-
medalia de bronz a "Société d'Ethnographie" în anul 1880 și medalia de onoare în anul următor, iar aceași instituție creează "Premiul Urechia pentru cercetare în etnografie", primul premiu fiind decernat în anul 1882. La 25 martie 1880 este jucată comedia într-un act, "Odă la Elisa". Între anii 1878 și 1889, Urechia își adună lucrările sub titlul "Opere complete". În perioada 9 iunie 1881 - 31 iulie 1882 a fost ministru al Cultelor și Instruncțiunii Publice în guvernul lui I. C. Brătianu
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
Thalia (în ; „cea veselă, cea înfloritoare”, din , "thállein"; „a înflori, a fi înverzit”), ortografiat și Thaleia, este muza comediei și a poeziei idilice. Numele ei înseamnă, în acest context, „cea înfloritoare”, datorită laudelor aduse permanent în cântecele închinate ei. Ea era fiica lui Zeus și a lui Mnemosyne, fiind cea de-a opta născută dintre cele nouă muze. Thalia
Thalia (muză) () [Corola-website/Science/306495_a_307824]
-
și a lui Mnemosyne, fiind cea de-a opta născută dintre cele nouă muze. Thalia este în mitologia greacă una dintre cele nouă muze. Celelalte opt muze sunt: Calliope, Clio, Erato, Euterpe, Melpomene, Polyhymnia, Terpsichore și Urania. Thalia este muza comediei. Potrivit lui pseudo-Apollodorus, ea și Apollo au fost părinții coribanților. Alte surse antice, cu toate acestea, atribuie coribanților părinți diferiți. Thalia este menționată de Hesiod, Pindar, Apollodor și Pausanias. Ea a fost reprezentată ca o femeie tânără, cu un aer vesel
Thalia (muză) () [Corola-website/Science/306495_a_307824]
-
a fost reprezentată ca o femeie tânără, cu un aer vesel, încununată cu iederă, ținând o mască comică în mână. Multe dintre statuile ei conțin, de asemenea, o goarnă și o trompetă (ambele folosite pentru a sprijini vocile actorilor din comedia antică) sau ocazional un toiag de păstor și o cunună de iederă.
Thalia (muză) () [Corola-website/Science/306495_a_307824]
-
Thomas "Tom" Jeffrey Hanks (n. 9 iulie 1956) este un actor, regizor și producător de film american, câștigător a două premii Oscar pentru cel mai bun actor. El și-a început cariera în comedii înainte de a obține succese notabile ca actor dramatic. La ora actuală, Hanks este listat ca fiind nr. 2 în topul actorilor cu cele mai mari încasări atât în SUA - 3,3 miliarde dolari - cât și în lume - aproape 6 miliarde
Tom Hanks () [Corola-website/Science/306507_a_307836]
-
singură". Doi ani mai târziu a primit rolul principal într-un nou film. S-a mutat la Los Angeles unde a interpretat un rol în filmul "Petrecerea burlacilor"(1984), un film care nu a avut succes. A jucat în numeroase comedii, precum "Prieteni de suflet"(1980), "Casa aceasta este o ruină"(1986), Mare(1988), "Nu omorî vecinul"(1989), "Parteneri și Copoi"(1989) și "Joe împotriva vulcanului"(1990).
Tom Hanks () [Corola-website/Science/306507_a_307836]
-
soluție a problemelor ei să fi fost chiar moartea. După înmormântare, printre lucrurile ei, cele patru prietene descoperă o scrisoare a prietenei decedate, scrisă cu o numai zi înainte, în care aceasta dezvăluie lucruri șocante. "" este o combinație reușită dintre comedie, thriller și dramă, acțiunea pendulând mereu între extreme și oferind astfel serialului ca întreg o robustețe deosebită. Una dintre notele speciale ale acestui serial o oferă comentariile pe care le face, la fiecare început și final de episod, personajul ce
Neveste disperate () [Corola-website/Science/306568_a_307897]