7,741 matches
-
model” provine din latină (modus - măsură) și desemnează o clasă foarte diversă de produse<footnote Zamfir, Cătălin, Vlăsceanu, Lazăr (coordonatori), Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1993, pp. 365-366. footnote>. Sunt modele axiomatizate, logice, matematice, formatizate, conceptuale orientate sau scheme conceptuale etc. Modelele managementului resurselor umane reprezintă modalități de exprimare a unor aspecte esențiale ale acestuia (alcătuire, funcționare etc.) prin dezvăluirea a ceea ce este structural specific (elementele principale și relațiile lor, relații relativ stabile). Tipologia modelelor depinde direct de stadiul de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
New York, 1993. footnote>) sau modelul „insulei de producție”<footnote Brödner, Peter, „Design of Work and Technology”, în Design Of Work and Development of Personel in Advanced Manufacturing, John Wiley and Sons, New York, 1994, p. 142. footnote>. B) Modele de tipul „conceptual - orientate” sunt acele modele care indică procesualitatea unui model prin prezentarea corelării diferitelor elemente componente pe fluxul acțiunii. Un anume model poate exprima specificul acțiunii managementului resurselor umane în cadrul instituțiilor administrației publice (schema 10). Modelul are ca principiu constructiv realizarea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
o prezentare, pe scurt, a specificului managementului resurselor umane în cadrul serviciilor publice. Putem spune, după părerea noastră, că managementul resurselor umane în cadrul instituțiilor care oferă servicii publice constă în „dubla relație cu publicul” (schema 16). Modelul relațiilor publice Primul bloc conceptual (al instituției publice) oferă cadrul obișnuit al managementului resurselor umane prin relația dintre manager (M) și salariați (S). Ceea ce este specific se referă la caracterul „subdeterminat” al acestei relații (care, în managementul resurselor umane aplicat organizațiilor „clasice”, avea rolul principal
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Daniel Bell a dezvoltat teza „schemelor con ceptuale”. Ele sunt „o ficțiune, o construcție logică a ceea ce ar putea fi, în raport cu care poate fi comparată o realitate socială”<footnote Bell, Daniel, op. cit., p. 14. footnote>. Ca tipuri ideale, aceste scheme conceptuale nu se regăsesc în realitate, ci doar exprimă cazurile extreme care se vor regăsi, în ponderi diferite, în grade diverse, în realitate. Analiza acestor tipuri ne ajută să înțelegem ce este esențial într-o anumită realitate și să evaluăm gradul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
postului, identitatea sarcinii, lărgirea, îmbogățirea, rotația posturilor etc. În proiectarea postului intervin o serie de factori și procese (schema 28); așa cum arată schema, proiectarea posturilor evidențiază caracterul său alternativ, dependent de viziunea strategică. După părerea noastră (schema 29), o schemă conceptuală mai adecvată ar trebui să deschidă calea înțelegerii procesului în complexitatea și diversitatea alternativelor sale. Așa prezentat, procesul (spre deosebire de schemă) ne apare, clar, caracterul alternativ în conceperea posturilor. Schema 30. Modelul conceptual al proiectării postului<footnote Manole, Cristina, op. cit., p.
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
strategică. După părerea noastră (schema 29), o schemă conceptuală mai adecvată ar trebui să deschidă calea înțelegerii procesului în complexitatea și diversitatea alternativelor sale. Așa prezentat, procesul (spre deosebire de schemă) ne apare, clar, caracterul alternativ în conceperea posturilor. Schema 30. Modelul conceptual al proiectării postului<footnote Manole, Cristina, op. cit., p. 82. footnote> Avându-se în vedere specificul etapei în care ne aflăm (trecerea spre modele manageriale și organizaționale în general mai complexe decât cele oferite de sisteme tayloriste), vom propune o metodă
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
la (ceea ce am putea denumi) „dubla relație”: relația dintre salariați și conducere (management), în „interiorul” organizației, și relația dintre public și organizație, spre „exteriorul” acesteia. În ceea ce privește prima relație, am putea face o analiză de tip diagnoză bazată pe următoarea schemă conceptuală (schema 38). Schema 38. Procesele de schimb între salariați și organizație<footnote Steers, Richard M., op. cit., p. 199 (a se vedea Hoffman, Oscar, Popescu, Gheorghe H., op. cit., p. 178). footnote> Diagnoza ar avea ca scop evaluarea (critică) a procesului de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
lui Shakespeare) ; căci orice filozofie matură a vieții conține o măsură de adevăr - sau, în orice caz, pretinde că-l conține. Adevărul literaturii, așa cum îl vedem noi acum, pare să fie adevărul cuprins în "literatură - adică filozofia existentă, în formă conceptuală sistematică, în afara literaturii, dar care poate fi aplicată literaturii, care poate fi ilustrată sau întruchipată în literatură. In acest sens, în opera lui Dante, adevărul îl reprezintă teologia catolică si filozofia scolastică. Concepția lui Eliot despre poezie în relația ei
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
gânditori, deși pot încerca să fie, dacă nu există filozofi a căror operă s-o poată asimila în mod corespunzător.*10 Întreaga controversă pare să fie, în mare măsură, semantică. Ce înțelegem prin "cunoaștere", "adevăr", "înțelepciune" ? Dacă orice adevăr este conceptual și teoretic, atunci artele - chiar și arta literară - nu pot fi forme ale adevărului. Pe de altă pante, dacă se acceptă definiții pozitiviste, restrictive, care limitează adevărul la ceea ce poate fi verificat metodic de către oricine, atunci arte. nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
antinaturaliste și al romanului reprezentativ al lui Huysmans, fără a-i oferi o recunoaștere estetică la nivelul artei plastice, decât ca reflex simbolist. Criticul de artă acordă doar o relevanță tematică decadentismului și nimic mai mult, din cauza unei "anumite indeterminări conceptuale" care a condus la înlocuirea sa cu simbolismul. Este esențial că mișcarea decadentă sau cea simbolistă nu pornesc din direcția artei plastice, ci din direcția literaturii care revendică un solid precursoriat cu Baudelaire, spre exemplu. Decadentismul se va fixa mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a face distincția între decadentism și simbolism, și Rapetti a apelat la translatarea discuției în spațiul literaturii, utilizând concluziile în vederea delimitării celor două fenomene culturale în cadrul artelor plastice. Mai precis, termenul de decadentism este afiliat literaturii, de unde își extrage configurația conceptuală atât cât este, utilizarea sa în cadrul artelor plastice fiind una marginală și fără corp teoretic valid. Ca și Mario Praz în privința decadentismului, Hofstätter consideră că simbolismul preia o serie de trăsături romantice afine. "Romantismul deja posedă clar trăsături simboliste". De
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Și Edward Lucie-Smith îl menționează pe Huysmans cu cele două romane, În răspăr și Liturghia neagră, ca punct de reper pentru decadentism în raport cu reperele simboliste Jean Moréas și Stephane Mallarmé, construcție perfect simetrică: un autor bas-étage care însă a marcat conceptual în istoria literaturii și unul de mainstream. Chiar dacă ne aflăm în domeniul literaturii, cele două perechi de autori sunt suficiente pentru a situa corect diferența dintre decadentism și simbolism nu numai în literatură, care servește de cap-compas, ci și în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În articolul său, "Basmele noastre în artă. Friza decorativă a lui Kimon Loghi", din Seara, D. Karnabatt consideră exemplar acest panou decorativ pentru introducerea basmului în arta plastică, respectiv în pictură, într-o cheie modernă, simbolistă. În ciuda unui limbaj nefixat conceptual, caracteristic pentru maniera "impresionistă" a criticii de întâmpinare de la finele secolului al XIX-lea, criticul sesizează mutația simbolistă. Basmul ca ficțiune devine la rândul său generator de ficțiune prin sugestie, joc al imaginației în marginea reveriei, a dicteului oniric, toate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
necesită o abordare pluridisciplinară În care un rol esențial revine științelor comportamentale mai ales psihologiei și sociologiei de la care au fost preluate concepte și idei fundamentale. De altfel, specialiștii apreciază că economia politică, psihologia, sociologia și antropologia au pus bazele conceptuale ale cunoștințelor actuale din acest domeniu și susțin dezvoltarea domeniului. 1.2.1. Comportamentul consumatorului: delimitări conceptuale Ca domeniu actual de cercetare, comportamentului consumatorului și abordările conceptuale În această sferă cunosc o mare varietate, ce exprimă pe de-o parte
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de la care au fost preluate concepte și idei fundamentale. De altfel, specialiștii apreciază că economia politică, psihologia, sociologia și antropologia au pus bazele conceptuale ale cunoștințelor actuale din acest domeniu și susțin dezvoltarea domeniului. 1.2.1. Comportamentul consumatorului: delimitări conceptuale Ca domeniu actual de cercetare, comportamentului consumatorului și abordările conceptuale În această sferă cunosc o mare varietate, ce exprimă pe de-o parte complexitatea acestuia, dar și atenția de care se bucură din partea specialiștilor din domenii diferite ale științei. Datorită
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
altfel, specialiștii apreciază că economia politică, psihologia, sociologia și antropologia au pus bazele conceptuale ale cunoștințelor actuale din acest domeniu și susțin dezvoltarea domeniului. 1.2.1. Comportamentul consumatorului: delimitări conceptuale Ca domeniu actual de cercetare, comportamentului consumatorului și abordările conceptuale În această sferă cunosc o mare varietate, ce exprimă pe de-o parte complexitatea acestuia, dar și atenția de care se bucură din partea specialiștilor din domenii diferite ale științei. Datorită naturii fundamental diferite a actelor și proceselor ce definesc comportamentul
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
convingeri, din obișnuințele statornicite. Atitudinea este o variabilă, o structură latentă a personalității, o entitate psihologică reală, neobservabilă În mod direct, dar care se exprimă În comportamente diferite interpunându-se parcă Între motivele acțiunii și efectuarea acesteia. Atitudinile sunt scheme conceptuale preliminare comportamentului real. În general, atitudinea este o modalitate de raportare la o anumită latură a realității, este o manieră relațională. Esențială pentru raportare este Însă nu latura exterioară, comportamentală, ci latura lăuntrică, propriu zis psihică. 3) Atitudinea are la
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de viață și atitudini. Abordarea psihografică pare să aibă un puternic potențial de previziune În domeniul achizițiilor de mărfuri, În industria furnizoare de Încălțăminte, Întrucât mare parte dintre acestea sunt influențate de stilul de viață. Problema nu este de ordin conceptual, ci devine mai degrabă una de determinare practică, concretă. Stilul de viață, În accepțiune lui E. Zaharia (1991), exprimă “modul de comportare al oamenilor În societate, de stabilire, de selectare a gamei lor de trebuințe În raport cu idealurile lor”. Acesta, adaugă
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
este definită astfel: “aptitudinea de a Înțelege relațiile care există Între elementele unei situații și de a te adapta În așa fel Încât să-ți realizezi propriile scopuri”. E. L. Thorndike făcea distincția Între trei tipuri de inteligență: inteligență abstractă (conceptuală) - caracterizată prin aptitudinea utilizării materialului verbal și simbolic; inteligență practică - aptitudinea de a manipula obiecte; inteligență socială - presupune Înțelegerea ființelor umane și la ușurința de a se acomoda cu ele. Howard Gardner introduce conceptul de inteligență multiplă. El stabilește șapte
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
societăți de tip postindustrial, adăugând o latură mai puțin convențională pentru teoreticienii din toate ramurile științei: capitalul social. Textul de față își propune să prezinte câteva aspecte legate de acest din urmă factor al dezvoltării. Pentru început, prezint câteva delimitări conceptuale, aducând în prim-plan funcțiile generale ale capitalului social în perspectiva dezvoltării sociale. Analizez apoi nivelurile înregistrate în România de principale componente - relațiile sociale și încrederea -, insistând asupra unei perspective comparative cu restul Europei. În final, revin cu trecerea în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
existenței sociale decât cele propuse în literatura convențională și valorificată prin măsuri instituționale specifice. Studiul meu va începe prin conceptualizarea participării ca implicare în acțiunea colectivă și prin sublinierea importanței distincției dintre leadership și activism. Incluzând problema participării în câmpul conceptual al acțiunii colective, am realizat o sinteză a rezultatelor teoretice care reflectă rezultate din domenii aparent eterogene, precum participarea politică, mișcările sociale sau participarea voluntară. Pentru a căuta factorii culturali și factuali asociați participării sau neparticipării la rezolvarea prin acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de bloc din Oradea. Cu ajutorul acestor date, am testat câteva dintre modelele expuse în secțiunea teoretică și am construit un model al participării în inițiative de acțiune colectivă, toate țintele fiind urmărite în contextul colectivităților urbane din România. Participarea: dimensiuni conceptuale și teorie Participare și acțiune colectivă În ultimele decenii s-au dezvoltat mai multe direcții de cercetare dedicate participării care au reușit să producă rezultate interesante chiar fără a comunica prea mult între ele. O direcție este produsă de bogata
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
menționate mai sus - participare politică, apartenență asociativă sau implicare comunitară - problema comună este cea a implicării voluntare a indivizilor în furnizarea a ceea ce economiștii numesc bunuri publice. Printr-o astfel de abordare, putem încadra problematica generală a participării în matricea conceptuală a acțiunii colective. Problema fundamentală a acțiunii colective, așa cum a fost ea formulată inițial de Olson (1966), este realizarea unui nivel satisfăcător de participare în furnizarea bunului public, admițând că motivațiile pentru defecțiune (free riding) sunt serioase. Cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o formă eșuată a leadership-ului. Concluzii Studiul inițiativelor de acțiune colectivă la nivelul scării de bloc a arătat, în primul rând, că în colectivitățile urbane din România există resurse pentru rezolvarea problemelor colective și producere de bunuri publice. Un instrument conceptual util pentru înțelegerea acestor inițiative este distincția dintre lideri, membrii activi și cei inactivi. În termeni generali, liderii și activii de la nivel local sunt mobilizați prin rețele sociale care sunt produsele unor procese și interacțiuni de lungă durată. Cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1990). Metafore folosite în diferite teorii ale modernizării și dezvoltării. Folosesc ghilimele pentru că percepția agricultorilor nu avea o conotație morală negativă, fiind mai degrabă vorba despre o reciprocitate negativă (Sahlins, 1972): „furtului” muncii țărănești de către CAP-uri i se răspundea conceptual cu „luarea” unor produse de pe câmp. Adică acea parte a producției care nu era predată la stat și care nu apărea în acte. De multe ori, studiile de antropologie culturală sunt, dacă nu descalificate ca nereprezentative, cel puțin privite cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]