9,091 matches
-
excluzînd fobia specifică) și depresie, fobia socială precede de cele mai multe ori tulburarea comorbidă (de obicei în aproximativ 70% pînă la 80% dintre cazuri, atît în studiile ECA, cît și în studiile NCS; Schneier et al., 1992; Kessler et al., 1999b). Depresia, ideația suicidală și tentativele de suicid apar în fobia socială mai des decît în rîndul populației generale. Totuși, o frecvență ridicată a tentativelor de suicid în fobia socială pare să se întîlnească în majoritatea cazurilor, deși nu în toate, legată
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
eșantion cu fobie socială decît într-un grup de comparație care întrunea criteriile pentru agorafobie, dar studiile clinice și epidemiologice mai recente nu au reușit să confirme această descoperire (Cox et al., 1994; Norton et al., 1996; Montgomery, 1998). Riscul depresiei nu pare să crească odată cu durata fobiei sociale, dar poate fi redus dacă fobia socială intră în remisie (Kessler et al., 1999a). Eșantioanele clinice au demonstrat, de asemenea, rate ridicate de depresie, ideație suicidală și tentative de suicid în fobia
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
1994; Norton et al., 1996; Montgomery, 1998). Riscul depresiei nu pare să crească odată cu durata fobiei sociale, dar poate fi redus dacă fobia socială intră în remisie (Kessler et al., 1999a). Eșantioanele clinice au demonstrat, de asemenea, rate ridicate de depresie, ideație suicidală și tentative de suicid în fobia socială comorbidă cu alte tulburări de pe Axa I sau Axa II (Amies et al., 1983; Turner et al., 1991; Weiller et al., 1996). Este puțin probabil ca prezența depresiei să complice diagnosticul
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
rate ridicate de depresie, ideație suicidală și tentative de suicid în fobia socială comorbidă cu alte tulburări de pe Axa I sau Axa II (Amies et al., 1983; Turner et al., 1991; Weiller et al., 1996). Este puțin probabil ca prezența depresiei să complice diagnosticul de fobie socială în momentul acordării primelor îngrijiri (Weiller et al., 1996). Abuzul de alcool reprezintă un alt domeniu important al comorbidității. Consumul excesiv de alcool a fost raportat la 16% pînă la 36% din eșantioanele clinice cu
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
1984; Thomas et al., 1999). Datele ECA (Schneier et al., 1992) arată că fobia socială a fost temporar principală pentru 85% dintre subiecții cu abuz comorbid de alcool și pentru 76,7% dintre cei cu abuz comorbid de droguri. Prevalența depresiei comorbide și a abuzului de alcool este mai ridicată la cei cu un debut precoce (înaintea vîrstei de 15 ani) al fobiei sociale și este mai probabil să rezulte în manifestări psihologice fățișe (Lecrubier și Weiller, 1997). Într-un amplu
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de 15 ani) al fobiei sociale și este mai probabil să rezulte în manifestări psihologice fățișe (Lecrubier și Weiller, 1997). Într-un amplu studiu clinic, exista o probabilitate mai ridicată ca alcoolicii cu fobie socială să aibă un istoric al depresiei pe viață și să manifeste o severitate mai mare a dependenței de alcool decît cei fără fobie socială (Thomas et al., 1999). Tulburările de personalitate au fost raportate de pacienți ca fiind comorbide cu fobia socială într-o proporție semnificativă
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
factor anticipator al rezultatului, atît pentru tratamentele medicamentoase, cît și pentru cele psihologice (Otto et al., 2000). Severitatea simptomelor, la rîndul ei, este legată de subtipul fobiei sociale (generalizată față de nongeneralizată) și de prezența tulburărilor comorbide, cele mai studiate fiind depresia și TPE. În acest sens, s-a descoperit că rata ameliorării sau gradul schimbării în fobia socială este foarte similară, indiferent de comorbiditate sau de povara simptomelor înainte de tratament, dar severitatea acestora și gradul de incapacitare după tratament sînt cel
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
rezultatul funcțional va fi mai sărac pentru individul cu o incapacitare mai severă. Factorii anticipatori identificați în general justifică doar o mică parte a variației și par să aibă o valoare predictivă și mai mică, pe măsură ce cresc perioadele de urmărire. Depresia Indivizii cu fobie socială generalizată și tulburare de personalitate evitantă, dar care nu suferă de depresie, își revin în aceeași măsură cu cei care suferă doar de fobie socială generalizată, dar manifestă o incapacitare mai mare înainte și după tratament
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
în general justifică doar o mică parte a variației și par să aibă o valoare predictivă și mai mică, pe măsură ce cresc perioadele de urmărire. Depresia Indivizii cu fobie socială generalizată și tulburare de personalitate evitantă, dar care nu suferă de depresie, își revin în aceeași măsură cu cei care suferă doar de fobie socială generalizată, dar manifestă o incapacitare mai mare înainte și după tratament (Heimberg et al. 1990b; Hope et al., 1995; Feske et al., 1996; Turner et al., 1996
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
generalizată, dar manifestă o incapacitare mai mare înainte și după tratament (Heimberg et al. 1990b; Hope et al., 1995; Feske et al., 1996; Turner et al., 1996). Cel puțin o parte dintre diferențele în severitatea simptomelor au fost atribuite prezenței depresiei comorbide, depresia și TPE demonstrînd o independență a efectelor într-un studiu (Feske et al., 1996). În acest studiu, prezența comorbidă a TPE a fost legată de un rezultat funcțional mai slab, în timp ce depresia comorbidă a redus gradul ameliorării/rata
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
manifestă o incapacitare mai mare înainte și după tratament (Heimberg et al. 1990b; Hope et al., 1995; Feske et al., 1996; Turner et al., 1996). Cel puțin o parte dintre diferențele în severitatea simptomelor au fost atribuite prezenței depresiei comorbide, depresia și TPE demonstrînd o independență a efectelor într-un studiu (Feske et al., 1996). În acest studiu, prezența comorbidă a TPE a fost legată de un rezultat funcțional mai slab, în timp ce depresia comorbidă a redus gradul ameliorării/rata schimbării. Prezența
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
severitatea simptomelor au fost atribuite prezenței depresiei comorbide, depresia și TPE demonstrînd o independență a efectelor într-un studiu (Feske et al., 1996). În acest studiu, prezența comorbidă a TPE a fost legată de un rezultat funcțional mai slab, în timp ce depresia comorbidă a redus gradul ameliorării/rata schimbării. Prezența simptomelor depresive a justificat 5% din variația rezultatului într-un studiu de evaluare după 6 luni, precum și așteptările tratamentului, în studiul lui Chambless și al colaboratorilor săi (1997). În studiul de urmărire
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
comorbidă a redus gradul ameliorării/rata schimbării. Prezența simptomelor depresive a justificat 5% din variația rezultatului într-un studiu de evaluare după 6 luni, precum și așteptările tratamentului, în studiul lui Chambless și al colaboratorilor săi (1997). În studiul de urmărire, depresia a constituit un factor anticipant mai important al rezultatului decît TPE. Scholing și Emmelkamp (1999) au descoperit că depresia a fost un factor anticipator slab al rezultatului după tratament, dar nu și în studiul de evaluare după 18 luni. Tulburarea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de evaluare după 6 luni, precum și așteptările tratamentului, în studiul lui Chambless și al colaboratorilor săi (1997). În studiul de urmărire, depresia a constituit un factor anticipant mai important al rezultatului decît TPE. Scholing și Emmelkamp (1999) au descoperit că depresia a fost un factor anticipator slab al rezultatului după tratament, dar nu și în studiul de evaluare după 18 luni. Tulburarea de personalitate evitantă După cum am observat mai sus, indivizii care întrunesc criteriile pentru TPE comorbidă par să aibă o
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
diagnostic comorbid de pe Axa II, nu a afectat în mod negativ rezultatul, cu excepția instrumentelor de evitare în studiul de evaluare după 3 luni, într-un studiu care a utilizat SCI (Structured Clinical Interview) pentru DSM-III-R (Van Velzen et al., 1997). Depresia a fost mult mai puternic legată de prezența diagnosticelor de tulburare de personalitate multiplă, atît înainte, cît și după tratament, iar acesta a fost grupul care a manifestat cea mai gravă înrăutățire pe ansamblu. Nici un alt studiu nu a controlat
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
chiar anxietatea. Oricum, lipsesc dovezile cu privire la eficacitatea beta-blocantelor în fobia socială generalizată. Atenololul nu s-a dovedit a fi mai bun decît medicația placebo în studiile lui Liebowitz (1988) și Turner (1994) și ale colaboratorilor lor. Efectele secundare pot include depresie, tulburări ale somnului și bronhoconstricție la pacienții sensibili, îndeosebi în cazul beta-blocantelor care nu sînt cardioselective. Beta-blocantele pot cauza de asemenea bradicardie și hipotensiune și chiar incapacitare psihomotorie și cognitivă, în funcție de doză. La pacienții a căror anxietate socială nu se
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
dăunătoare asupra funcționării. În plus, riscul ridicat asociat al abuzului de alcool pe viață justifică prescrieri precaute și poate duce la un risc mai ridicat al dependenței de benzodiazepine pentru pacienții cu fobie socială. Benzodiazepinele sînt, de asemenea, ineficiente pentru depresie, care adeseori complică fobia socială. O analiză recentă a tratamentelor empirice a recomandat ca acestea să fie rezervate pentru pacienții care nu răspund sau nu tolerează alte tratamente (Roy-Byrne și Cowley, 1998). Inhibitorii monoamin-oxidazei (IMAO) Un număr de studii aleatorii
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
programul nostru de tratament intensiv de grup de trei săptămîni, media ameliorării simptomelor pentru pacienții cu fobie socială fără tulburare de personalitate evitantă este de ordinul unei deviații standard. Există o îmbunătățire vădită de instrumente de autoevaluare a anxietății și depresiei și de variabilele de atitudine, iar pacienții declară o implicare crescută în activitățile sociale dorite. O altă ameliorare semnificativă în timp se produce la cei care continuă să aplice principiile tratamentului. Trebuie să subliniem necesitatea și beneficiul abordării continue a
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
practică în mod eficient și activ toate elementele componente ale tratamentului? A dezvoltat o tulburare comorbidă care împiedică participarea integrală la tratament sau un astfel de diagnostic a fost omis la evaluare? Trebuie să se ia în considerare în special depresia și abuzul de substanțe. Există factori psihosociali simultani de stres care împiedică progresul? Factorii de personalitate interferează cu tratamentul? Trebuie să se ia în considerare mai ales stilurile de personalitate dăunătoare pentru sine și pasiv-agresive. Din punct de vedere clinic
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
noi înșine și la relațiile cu ceilalți și concepția despre viață. Desigur, unele evenimente pot fi neplăcute sau unele situații pot fi cu adevărat incomode, însă doar ele singure sînt rareori capabile să ne inducă niveluri extreme de anxietate, teamă, depresie, inutilitate, inferioritate, mînie etc. Prin urmare, dacă vi se întîmplă adesea să vă simțiți foarte anxios, mînios sau nefericit, probabil că interpretați evenimentele și situațiile pe care le trăiți într-un mod nerealist, care vă dăunează. Oamenii au tendința de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
gîndirii realiste În următoarele casete sînt rezumate informațiile prezentate pînă acum: A C Acțiunea sau evenimentul declanșator se presupune că ar determina Consecințele: sentimentele și comportamentul dumneavoastră Autobuzul nu oprește pentru dumneavoastră se presupune că ar determina Sentimente de mînie, depresie, anxietate sau veselie Însă între A și C intervin o serie de gînduri, astfel încît adevărata asociere este: A B C Acțiunea sau evenimentul declanșator induce concepțiile, gîndurile și interpretările dumneavoastră care generează Consecințele: sentimentele și comportamentul dumneavoastră Autobuzul nu
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
interpretările dumneavoastră care generează Consecințele: sentimentele și comportamentul dumneavoastră Autobuzul nu oprește pentru dumneavoastră induce Voi întîrzia la o întîlnire importantă sau Nimic nu merge cum trebuie sau E bine că s-a întîmplat așa care generează Sentimente de mînie, depresie sau veselie Dacă de obicei aveți tendința să vă așteptați la tot ce e mai rău, reacționați în mod exagerat atunci cînd lucrurile nu merg bine și vă faceți prea multe griji cu privire la ceea ce gîndesc ceilalți, veți începe să vă
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
apară în timpul perioadelor de anxietate sau frică acută. Prin intermediul său, se reduc foarte rapid nivelurile de dioxid de carbon, iar anxietatea se amplifică foarte repede. Suspinul și căscatul: suspinul și căscatul tind să apară în timpul unor perioade de dezamăgire sau depresie și ambele implică o respirație extrem de intensă. Oftatul: oftatul survine atunci cînd oamenii se gîndesc la lucruri înspăimîntătoare, cum ar fi un lucru pe care l-au evitat foarte mult timp. Hiperventilația cronică sau obișnuită: acest tip de respirație presupune
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
angajeze. Istoricul psihiatric Dl P. a fost îndrumat să consulte un psihiatru la vîrsta de 26 de ani, deoarece era deprimat pentru că își pierduse slujba. La început i s-a prescris clomipramină, atît pentru simptomele sale obsesive, cît și pentru depresia adiacentă, dar nu a reușit să tolereze efectele secundare și, prin urmare, nu a a ajuns la doza terapeutică. A continuat să meargă la psihiatru în mod regulat, o dată pe săptămînă sau la două săptămîni, vreme de 6 luni, pentru
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
evita consecințele lor dăunătoare. În situațiile în care gîndul obsesiv a devenit o idee supraevaluată, diagnosticul de TOC rămîne o posibilitate, dacă persoana este capabilă să recunoască în cele din urmă că ideea respectivă este nefondată. Asocierea tulburării obsesiv-compulsive cu depresia este menționată frecvent în literatura de specialitate. În cazul în care apariția simptomelor TOC este precedată de simptome accentuate de depresie sau dacă simptomele depresive și cele obsesive predomină în aceeași măsură, se poate pune diagnosticul de depresie și se
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]