7,688 matches
-
la singular se termină în "-al" sau în "-ail": "un animal / des animaux" „animal(e)”, "un corail / des coraux" „coral(i)”. Sunt singurele la care pluralul se distinge și în vorbire de singular. Excepții de la această excepție: "des balș" „baluri”, "des carnavals" „carnavaluri”, "des festivals" „festivaluri”. Pluralul substantivelor care la singular se termină în s, x sau z nu se distinge nici în scris de singular: "un pays / des pays" „țară / țări”, "une noix / des noix" „nucă / nuci”, "un nez / des
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
termină în "-al" sau în "-ail": "un animal / des animaux" „animal(e)”, "un corail / des coraux" „coral(i)”. Sunt singurele la care pluralul se distinge și în vorbire de singular. Excepții de la această excepție: "des balș" „baluri”, "des carnavals" „carnavaluri”, "des festivals" „festivaluri”. Pluralul substantivelor care la singular se termină în s, x sau z nu se distinge nici în scris de singular: "un pays / des pays" „țară / țări”, "une noix / des noix" „nucă / nuci”, "un nez / des nez" „nas / nașuri
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
rêves" „Parisul visurilor mele”, "le vieux Marseille" „vechiul Marseille”), dar unele nume de orașe includ un articol hotărât (Le Mans, Le Havre, La Rochelle, "Le Căire" „Cairo”), care trebuie să fie totdeauna prezent, chiar inclus fiind în contragerile "du", "au", "des" și "aux": "Ce train vient du Mans" „Trenul asta vine de la Le Mans”, "Je vais au Căire" „Merg la Cairo”). Numele de țări, continente și regiuni se folosesc cu articol hotărât și dacă n-au atribut (excepție "Israël" „Israel”). Numele
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
sau originar: "Je m’attends à un succès certain" „Mă aștept la un succes sigur”. Chaque este numai determinant: "Chaque personne a sa place réservée" „Fiecare persoană are locul său rezervat”. Chacun(e) este corespondentul pronume al lui "chaque": "Chacun des enfants a reçu des cadeaux" „Fiecare dintre copii a primit cadouri”. Différent(e)(s) poate fi: Divers(e)(s) se comportă ca și cuvântul precedent: Le/la même, leș mêmes poate fi: "Même" poate fi și adverb, dar fără articol
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
à comprendre" „E foarte greu de înțeles”. Și un adverb poate avea complement exprimat prin adverb ori prin substantiv sau pronume cu prepoziție, iar construcțiile grupului adverbial se aseamănă și ele cu ale grupului adjectival: trop vite" „prea repede”, "indépendamment des circonstances „independent de împrejurări”, "contrairement à țoi" „spre deosebire de tine”. În câteva cazuri, complementul exprimat prin adverb urmează adverbul care îl subordonează: surtout aujourd’hui" „mai ales astăzi”, dar "aujourd’hui aussi „și aztăzi”. Spre deosebire de adjectiv, adverbul nu poate avea complement
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
aucun(e)" este determinantul complementului direct, dar poate fi și al subiectului, sau poate fi subiect în calitate de pronume, și atunci stă la începutul propoziției: Aucune idée ne me vient à l’esprit" „Nicio idee nu-mi vine în minte”, Aucun des participants n’a demandé la parole" „Niciunul dintre participanți n-a cerut cuvântul”. În construcția cu "ni" repetat, primul "ni" poate de asemenea fi la începutul propoziției, daca construcția neagă subiecte: "Ni son livre ni son film ne m’intéressent
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
relativ mari. Botul foarte lung și ascuțit în porțiunea terminală. Formula dentară ca la gimnur. Femelele au 2 perechi de mamele. Glandelor tegumentare anale din regiunea anală sunt slab dezvoltate și produc secreții urât mirositoare. Au o blană cu păr des și moale. Blana pe partea dorsală este de culoare cafenie sau brun-închisă, cu o tentă gălbuie sau cenușie, iar pe partea ventrală cenușie-gălbuie. La unii indivizi este evidentă o dungă neagră, medio-dorsală. Gimnurii mici sunt mai activ noaptea, dar și
Gimnurul mic () [Corola-website/Science/332737_a_334066]
-
de centru-est și de sud-est a Franței. Trăsăturile regionale sunt de patru feluri: Un cuvânt regional poate fi folosit simplu ca sinonim al unui cuvânt standard, paralel cu acesta, de exemplu corespunzătoarele cuvântului „afină”: "airelle" în sudul Franței (ex. "ramasser des airelles" „a culege afine”) și cuvântul standard "myrtille" provenind din nordul Franței (ex. "acheter une tarte aux myrtilles" „a cumpăra o tartă cu afine”). Însă un cuvânt regional poate fi folosit și atunci când este considerat mai potrivit față de unul standard
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
extraordinar de încete și care obișnuiesc să stea agățate de crengi cu spatele în jos. Trăiesc în America Centrală și America de Sud Lungime capului + trunchiului 40-77 cm; coada 4,7-9 cm; greutate 2.3-5.5 kg. Au corpul acoperit cu păr foarte des și lung. Capul lor este scurt și rotund, botul scurt, gâtul se poate răsuci până la 180°, ochii și pavilionul urechii mici, coada scurtă, rudimentară. Picioarele sunt lungi, cele anterioare mai lungi decât cele posterioare. Degetele de la picioare s-au redus
Bradipodide () [Corola-website/Science/332856_a_334185]
-
Alexis Clairaut a creat, din el și din Nicole-Reine Lepaute, o echipă pentru a face calculele - plictisitoare - ale datei reîntoarcerii cometei și ale elementelor orbitale ale acesteia. În 1759, Academia Regală de Științe i-a încredințat redactarea efemeridelor astronomice, Connaissance des temps (în română: „Cunoașterea timpului”). Din aceste tabele astronomice a făcut o lucrare așteptată și căutată completând notițele științifice, mereu cu noutăți, denumită „marea gazetă” (în franceză: „grosse gazette”) de către Pierre Charles Le Monnier. Publicația „Connaissances du temps” va deveni
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
timpului”). Din aceste tabele astronomice a făcut o lucrare așteptată și căutată completând notițele științifice, mereu cu noutăți, denumită „marea gazetă” (în franceză: „grosse gazette”) de către Pierre Charles Le Monnier. Publicația „Connaissances du temps” va deveni, sub influența sa, "Connaissance des temps et des mouvements célestes à l'usage des astronomes et des navigateurs", titlu care va continua, cu ușoare variații, până în ...1970! În 1762, Delisle a demisionat de la catedra sa de astronomie la Collège de France în favoarea lui Lalande care
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
strobilul) diferă, în funcție de specie, de la câțiva milimetri până la 12 metri. Proglotele nu se formează întotdeauna în regiunea gâtului, unde zona de creștere poate lipsi; ele se pot forma și prin diviziunea secundară a proglotelor. Ciclul evolutiv are în cele mai dese cazuri au trei gazde, una definitivă și două intermediare; rareori au trei gazde intermediare și foarte rar au o singură gazdă intermediară. Prima gazdă intermediară este un crustaceu, iar a doua este un vertebrat, cel mai adesea un pește. Numai
Pseudofilide () [Corola-website/Science/333623_a_334952]
-
a cozii de 4-6 cm; iar greutatea de 15-36 g. În stare liberă are o durată de viață scurtă, de 1,5-2 ani, iar în captivitate atinge vârsta de 3 ani. Este uneori confundat cu pârșul de alun. Blana este deasă, vara cu peri subțiri, scurți și aspri și ceva mai lungi, iar iarna mai lungi moi și groși. Culoarea blănii este roșcată pe spate la adulți și cu amestec de cenușiu, la juvenili. Pe flancuri culoarea devine cenușie, în toate
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
căutând locuri răcoroase, iar iarna se adună în grupuri mai mici, la adăpost, prin podurile locuințelor și în peșteri. Hibernează din septembrie până în mai, la temperaturi cuprinse între -4°C și 10°C. Zborul este rapid și neregulat, cu bătăi dese din aripi. În timpul zborului ține gura închisă emițând ultrasunet prin nări cu care detectează obiectele, își găsește drumul, hrana sau evită obstacolele. Iese târziu din peșteră și zboară toată noaptea vânând insecte cu care se hrănește. Se reproduce toamna, iarna
Liliac mic cu potcoavă () [Corola-website/Science/333723_a_335052]
-
în principal în Europa, inclusiv în România și Republica Moldova. Șoarecele subpământean este un rozător arvicolin de talie mică, având lungimea cap + trunchi = 75-106 mm; coada = 22-35 mm; greutatea = 12,5-23,5 g. Longevitatea este numai 1-2 ani. Are o blana deasă, cu peri lungi, subțiri și moi. Blana are o culoare brun-închisă sau cenușiu-închisă pe spate, mai deschisă pe laturile corpului și alburie-cenușie pe abdomen. Cele două zone de culoare de pe spate și abdomen sunt clar delimitate. Puii au blana de
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
bun alergător pe sol, iar la nevoie înoată prin apă. Este deosebit de activ tot timpul anului, iar în cursul celor 24 ore, devine mai activ după asfințitul soarelui, fiind un animal predominant nocturn și circulă pe cărările croite prin iarba deasă. Ziua stă de obicei ascuns în culcușurile situate în tunelele cele mai adânci; mai rar iese și ziua, mai ales după amiază. Este un animal gregar, și trăiește în grupuri separate pe sexe, în afara perioadei de împerechere. Într-o galerie
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
lungi și cu gheare mari neascuțite, cu capetele rotunjite. Labele anterioare sunt mai scurte, cu polexul redus și cu gheare moderat dezvoltate. Labele posterioare sunt mai lungi iar degetele II, III, IV sunt cele mai mari. Blana este foarte moale, deasă și mătăsoasă, cu perii scurți. Culoarea blănii variază între cenușiu-închisă la galben-deschisă, uneori ocru-brună. Culoarea dominantă este brună-cenușie, mai uniformă pe partea ventrală și cu nuanțe de galben-roșcat pe partea superioară a corpului. Craniul cuneiform este lat, turtit dorso-ventral, cu
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
încetul cu încetul, s-o fi călătorit prin alte părți, dar s-a tot dus, lăsând câmpiei moștenire chipul larg cât o suflare de cer, cu valuri abia-abia însemnate. Or fi crescut pe aici, odată demult, păduri adânci și dese. Le-o fi ars vreun pojar, le-o fi pustiit vreo furtună, dar s-au dus, și numai largul câmpiei mai mustește un dor străbun după ele, cercând în fiecare primăvară să lege un freamăt verde peste trupul său pârjolit
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
17, 54, 56 și 266 cu un total de 23 avioane Spitfire și 36 Hurricane se poziționau pentru interceptarea bombardierelor în drumul lor de retragere la baze. Controlori de zbor RAF au trebuit să facă față unor probleme deosebite. Ceața deasă i-a împiedicat pe observatorii aerieni să identifice rutele de deplasare ale formațiunilor germane. O forță concentrată a vânătorilor RAF ar fi trebuit să intercepteze principalele formațiuni germane și să le provoace pierderi grele. Ceața le-a permis însă germanilor
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
19 vertebre și are aprox. 14 metri lungime. Datorită craniului mic și mai adâncit, aparținea unui grup de euhelopide mai primitive. Lungimea mare a gâtului său îl făcea capabil pe acest dinozaur să se hrănească cu frunzele arborilor din pădurile dese. Alte variante despre hrana acestuia ar fi că se hrănea în principal cu plante ce creșteau până la înălțimi mici. Mamenchisaurus a trăit acum aproximativ 160 sau 155 de milioane de ani în urmă.
Mamenchisaurus () [Corola-website/Science/333850_a_335179]
-
iar greutatea poate trece de 70 kg. Capul lor este alungit și prelungit într-un bot trunchiat, un fel de rât, puțin dilatat la extremitatea sa, unde se găsesc nările; botul este acoperit în vârful său cu vibrize lungi și dese. Urechile sunt foarte lungi și ascuțite, în formă de cornet, amintind pe cele de porc. Coada este lungă, musculoasă și foarte groasă la baza sa, asemănătoare cu coada cangurilor. Coada împreună cu picioarele posterioare alcătuiește un tripied, pe care se așază
Tubulidentate () [Corola-website/Science/333038_a_334367]
-
gheare scurte și curbate, retractile. Au o coadă lungă, dar mai scurtă decât corpul. Capul este mic, cu botul de lungime medie, ascuțit iar urechile proeminente, rotunjite. Au 2 perechi de mamele abdominale. Genetele trăiesc în zonele împădurite, cu lăstărișuri dese și în cele cu tufișuri sau ierburi înalte. De obicei trăiesc solitari sau în perechi. Ziua o petrec ascunse în crăpături de stânci, în galeriile săpate de alte mamifere, în scorburi sau pe ramurile arborilor camuflate de liane. Se cațără
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
1-3 m; coada = 0,7-1,10 m; înălțimea la greabăn = 1,3-1,8 m; greutatea = 500-900 kg. Longevitatea = 16 ani. Dimorfism sexual minor în mărimea corpului, femelele adulte cântărind cu circa 17% mai puțin decât masculii adulți; subspecia din pădurile dese ("Syncerus caffer nanus") are jumătate din greutatea corporală a subspeciilor din câmpii. Bivolul african are forma corpului asemănătoare cu cea a boului domestic, cu pieptul larg, botul larg, capul și membrele masive. Masculii au coarne relativ scurte (de până la 150
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
abundenți în locurile deschise și înierbate din savanele și complexe riverane (mlaștini și văile inundabile fluviale), dar trăiesc, de asemenea, în păduri, pășuni și zone arbustive de la câmpii până în munți. În savane, ei au nevoie de suprafețe mari de iarbă deasă cu tufișuri sau copaci care servesc ca adăposturi unde pot să se odihnească. Populațiile care trăiesc în păduri au adăposturi suficiente formate de arbori și arbuști, dar își caută hrana frecventând luminișurile mici din pădure unde vegetația din litieră (ierburi
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
Tragulus") sunt răspândite în pădurile tropicale și de mangrove din sud-estul Asiei (inclusiv în insula Sri Lanka, Sumatra, Java, Kalimantan și insulele mici adiacente) și unul ("Hyemoschus") în vestul Africii tropicală pe lângă ape. Șevrotinii asiatici ("Moschiola" și "Tragulus") trăiesc în păduri dese, marginile pădurii, tufișuri și mangrove. Șevrotinul african ("Hyemoschus aquaticus") în pădurile tropicale pe lângă ape Sunt vânate de localnici pentru carne. Familia cuprinde 3 genuri (8-10 specii): Familia Tragulidae
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]