9,278 matches
-
Vodă Ipsilanti trimite chiar pe fratele acestuia, Gheorghie Leondari (care era comandant al gărzii domnești) să îl captureze. Haralambie este găsit la casa lui Gherman, care era copil, si este ucis. Cuprins de remușcări pentru faptă comisă, Gheorghie Leondari solicită domnitorului să accepte retragerea să din funcție și apoi construiește biserică "Sf. Haralambie" în memoria fratelui său. Naratorul-martor, moș Leonte, povestește că în satul Tupliați a trait un boier mare, numit Balomir. Acesta este descris plastic cu ajutorul epitetelor ca fiind mare
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
după mulți ani. Nemaigăsind pe nimeni dintre neamurile și cunoscuții lui el pornește spre sf. Paraschiva și astfel poposește la han. Le povestește celor de la han cum, sf. Paraschiva a făcut o minune și l-a alungat de la domnie pe domnitorul Ducă Vodă care pusese biruri foarte grele pe care oamenii nu le puteau plăti. Ducă Vodă, fugar fiind ajunge chiar la acel han unde stau ei și când cere de mâncare i se răspunde că nu au nimic deoarece le-
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
pusese biruri foarte grele pe care oamenii nu le puteau plăti. Ducă Vodă, fugar fiind ajunge chiar la acel han unde stau ei și când cere de mâncare i se răspunde că nu au nimic deoarece le-a luat tot domnitorul. Acesta pleacă și moare căzând într-o râpă. Hangita își aduce aminte că auzise și ea această povestire de la mama ei și îl recunoaște în persoana orbului pe Constantin. Iapa Lui Vodă - Ancuța(cea tânără), Comisul Ioniță, boierul(Vodă Sturdza
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
Alexandru Io(a)n Solomon (n. 25 februarie 1834, Craiova - d. 14 ianuarie 1875, București, înmormântat la Colentina) a fost un general român de divizie, comandant al "Diviziei București" și politician român, ultimul Ministru de Război al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Alexandru Solomon s-a născut la Craiova în casa de pe strada Păltiniș nr. 1, care se păstrează și azi. A fost nepotul căpitanului Petre și fiul polcovnicului Ioan Solomon (1793-1859), fost ofițer rus precum cunoscut locotenent sub
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
Alexandru Solomon l-a înlocuit pe Savel Manu ca Ministru al Apărării Naționale în guvernul lui Nicolae Crețulescu, demisionând, din cauza răsturnării domniei principelui Cuza, nici măcar două săptămâni mai târziu, pe 11/23 februarie. Colonelul, care nu intrase în complot împotriva domnitorului și care era de temut, a fost arestat. El totuși a izbutit să evadeze și să ajungă la regimentul lui nr. 1 de infanterie, und s-a aflat în siguranță. Solomon a fost ultimul Ministru de Război al lui Cuza
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
au fost ocupate de soldați. Prin eforturile lui Ion Ghica și Lascăr Catargiu a fost împiedicată o vărsare de sânge, dar generalul l-a acuzat pe Ghica „că demoralizează trupa prin șovăiala lui”. Urmarea a fost demisia politicianului la cererea domnitorului Carol I. Solomon a murit timpuriu, la vârsta de nici măcar 41 de ani și este înmormântat la Colentina, în biserica familiei Ghika, Teiul Doamnei.
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
(n. 6 iunie 1835, București - d. 22 ianuarie 1905, București) a fost un general, matematician, istoric și politician român. Membru titular și vicepreședinte al Academiei Române. A absolvit Școală Militară de Ofițeri din București (1856), după care, în perioada 1860-1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a trimis în Franța pentru a urma cursurile Școlii Imperiale de Aplicații de Stat Major și ale Școlii Politehnice din Paris, fiind atașat pe langă Statul Major al Armatei Franceze. Întors în țară, este numit în
Ștefan Fălcoianu () [Corola-website/Science/304972_a_306301]
-
Pentru 8,18% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,04%). Pentru 8,2% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Prima atestare documentară datează din anul 1384 când mama domnitorului Petru Mușat își stabilește curtea aici. În Evul Mediu aici a funcționat o curte domnească, în care Ștefan cel Mare a ridicat o biserică, care poate fi văzută și azi. Hârlău a fost temporar reședință domnească după ce curtea de la Iași
Hârlău () [Corola-website/Science/297053_a_298382]
-
a ars în 1624 în timpul lui Radu Mihnea. Târg medieval, Hârlăul și-a pierdut privilegiile în 1783, când deținătorul moșiei, Constantin Mihail Cecan Racoviță, a dat moșia mănăstirii Precista din Roman. Ei au fost obligați să plătească dări mănăstirii până când domnitorul Alexandru Moruzi a cerut în 1805 delimitarea moșiei și a târgului care își redobândea astfel libertatea în schimbul plății unei dări anuale de 35 de ocale de ceară. Hârlăul a devenit atunci reședința ținutului Hârlău, până când acesta a fost desființat în
Hârlău () [Corola-website/Science/297053_a_298382]
-
cunoscută apartenența confesională. Practic nu există un document care să ateste cu siguranță începuturile localității. Sursele vremii amintesc doar că pe la sfârșitul veacului al XVII-lea „nici vorbă nu era de vreun sat”. Cel mai important an este 1782, când domnitorul Mihai Șuțu înființează, cu 24 de familii de scutelnici ai Mănăstirii Sinaia, primul cătun - Izvorul, care va fi la originea apariției viitoarelor așezări de mai târziu: Bușteni, Poiana Țapului și Azuga. Valea Prahovei a avut mult de suferit în timpul ocupațiilor
Bușteni () [Corola-website/Science/297066_a_298395]
-
militare de specializare la Jitomir în Rusia, la vest de Kiev. La 3 aprilie 1838 este avansat praporcic, rang consemnat în Arhondologia Nouă a Țării Românești La 14 februarie 1843 este numit porucic/locotenent prin Ofis domnesc de către Gheorghe Bibescu, domnitorul Țării Românești (1842-1848). În anul 1844 este trimis în Rusia, la Tuia, pentru instrucție și achiziție de material militar. La 12 februarie 1848 se căsătorește cu Maria Fisența, fiica lui Emanuel Fisența, fiul contelui Fisența - ambasadorul trimis de împărăteasa Ecaterina
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
țintă" și adăogată cu note deslușitoare la solicitarea oficialității, pentru uzul Școlii Militare naționale. În anul 1852, la 13 octombrie este avansat în grad de maior. În anul 1853 maiorului Alexandru Macedonski, comandirul Batalionului model, îi sunt aduse mulțumiri de domnitorul Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbei (1849-1853, 1854-1856), la inspecția făcută, văzându-l "în desăvârșită plăcută stare". În anul următor este numit, prin Poruncă către Oștire, comăndiutor/comandant al Regimentului 3, de către domnitorul Barbu Dimitrie Știrbei. În anul 1857, la 12
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
comandirul Batalionului model, îi sunt aduse mulțumiri de domnitorul Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbei (1849-1853, 1854-1856), la inspecția făcută, văzându-l "în desăvârșită plăcută stare". În anul următor este numit, prin Poruncă către Oștire, comăndiutor/comandant al Regimentului 3, de către domnitorul Barbu Dimitrie Știrbei. În anul 1857, la 12 iulie primește gradul de colonel și numit comandant al Regimentului 5 („Buletinul Țării Românești“, 1857, p.233) de către Alexandru D. Ghica - caimacam (1846-1858), fost domnitor (1834-1842). în 23 - 24 ianuarie colonelul este
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
ianuarie. În anul 1859 la 4 mai devine primul general al Principatelor Române, și șef al armatei, în guvernul Constantin A. Kretzulescu (27 martie - 6 septembrie 1859), pentru atitudinea sa unionistă. Iar la 10 iunie este numit prim-adjutant al domnitorului și șef al Statului-major domnesc. La 16 august demisionează din postul de ministru de război fiind în conflict cu domnitorul. În anul 1860, este numit președintele Comisiei pentru Casa de dotație a oastei și membru în comisia Școlii Militare, iar
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
A. Kretzulescu (27 martie - 6 septembrie 1859), pentru atitudinea sa unionistă. Iar la 10 iunie este numit prim-adjutant al domnitorului și șef al Statului-major domnesc. La 16 august demisionează din postul de ministru de război fiind în conflict cu domnitorul. În anul 1860, este numit președintele Comisiei pentru Casa de dotație a oastei și membru în comisia Școlii Militare, iar în anul următor devine comandant al Garnizoanei București și șeful trupelor din Tabăra Floreasca. În anul 1862 solicită aranjarea drepturilor
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
pentru Casa de dotație a oastei și membru în comisia Școlii Militare, iar în anul următor devine comandant al Garnizoanei București și șeful trupelor din Tabăra Floreasca. În anul 1862 solicită aranjarea drepturilor la pensie, urmare a conflictelor accentuate cu Domnitorul, fiind scos la pensie în anul următor (octombrie—decembrie). În anul 1868, la 23 decembrie publică articolul Sistema în armată, în „Trompeta Carpaților", vădit supărat că nici în noua domnie nu este luat în considerație. Este reintegrat în armată în
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
conflict cu aripa radicală (Brătienii, C. A. Rosetti, Ion Ghica). Christian Tell s-a întors din exil în 1857. A fost participant activ (deputat, coordonator al Comisiei Centrale de la Focșani) în mișcarea unionistă, care a dus la dubla alegere ca domnitor în 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza și la înființarea a statului unitar român. Tell a sprijinit domnitorul în efortul său de a consolida autoritatea publică și de a iniția reforme. Între decembrie 1862 și 1866, generalul a devenit ministru
Christian Tell () [Corola-website/Science/304968_a_306297]
-
1857. A fost participant activ (deputat, coordonator al Comisiei Centrale de la Focșani) în mișcarea unionistă, care a dus la dubla alegere ca domnitor în 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza și la înființarea a statului unitar român. Tell a sprijinit domnitorul în efortul său de a consolida autoritatea publică și de a iniția reforme. Între decembrie 1862 și 1866, generalul a devenit ministru al Educației și Culturii, în guvernul Nicolae Kretzulescu, și încă o dată, între 1871 și 1874, în guvernul condus
Christian Tell () [Corola-website/Science/304968_a_306297]
-
nou, în timp ce membri ai guvernului conservator, inclusiv Tell, au fost trimiși în judecată pentru acțiunile lor din timpul în care au fost la putere. Politicianul a fost achitat și, de asemenea, exonerat de toate acuzațiile aduse din cauza trecutului său revoluționar. Domnitorul însuși a intervenit pentru el. Christian Tell a fost profund implicat în viața politică de după 1866, bucurându-se de o mare popularitate și de aprecierea sinceră a lui Carol I. În domeniul realizărilor concrete, contribuția sa politică a fost poate
Christian Tell () [Corola-website/Science/304968_a_306297]
-
1864 viitorul general era directorul Bibliotecii Ministerului de Război (Militare Naționale) "general făcea recomandarea ca "în interesul armatei" să se înființeze biblioteci și în unele garnizoane mai mari, pentru început nominalizând pe cele din orașele Iași, Craiova, Ismail și Galați". Domnitorul Al. I. Cuza îi spune generalului Ioan Emanoil Florescu, atât de capabilul ministru de război, să elaboreze un manual pentru instruirea oștirii, inițiat de ofițerul cel mai bine pregătit profesional al epocii sale. Manualul a fost redactat de ofițerul cel
Eustațiu Pencovici () [Corola-website/Science/304971_a_306300]
-
a fost numit «teologul». este sărbătorit în Biserica Ortodoxă la 30 ianuarie, iar în Biserica Catolică, la 2 ianuarie. O parte din capul Sf. Grigorie Teologul se află la Mănăstirea Slatina din județul Suceava (România), fiind adusă de la Constantinopol de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu. El a fost așezat într-o raclă ferecată cu argint și cu pietre scumpe, după cum spune cronicarul Ion Neculce. În timpul primului război mondial, mai multe racle cu moaște de sfinți (printre care și racla cu moaștele Sf. Grigore
Grigore de Nazianz () [Corola-website/Science/305040_a_306369]
-
așezat pe aceste locuri îl chema Nicipor (sau Nisipor) de unde și numele localității. În latină, toponimic denumirea ar suna că: Nisporenium, Nisporenae, Onisiphorium, Onisiporium, Onisiphoropolis, Onisiporopolis. Prima atestare documentara a localității Nisporeni este reflectată în cartea de hotar semnată de domnitorul Moldovei Gaspar Vodă la 4 ianuarie 1618. Conform datelor unei numărări din secolului al XVIII-lea în Nisporeni erau 73 de case și bordeie. Ocupația de bază a localnicilor era agricultură și vităritul. O ramură aparte era cultivarea vitei de
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
Ghika a fost beatificat pe data de 31 august 2013, la București, în cadrul unei slujbe religioase solemne desfășurată la pavilionul Rom-Expo. S-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol (astăzi Istanbul - Turcia), a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghica Vodă (1849-1856), fiul lui Ioan Ghica (general de divizie, ministru plenipotențiar) și al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendentă din Henric al IV-lea, regele Franței). A avut patru frați și o soră: Grigore - ce
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
una dintre ele, la originea Teleneștilor se află satul Inești. Mai tîrziu a fost construit un orășel. Încă din vremuri antice împreună cu grecii și romanii pe teritoriul Daciei au intrat evreii "sefarzi". Dar mai ales în evul mediu, din vremea domnitorului Alexandru cel Bun, mai apoi la începutul sec. XVI în Moldova au migrat evreii din Germania ("așkenazi"), așezându-se și în vecinătatea imediată a Ineștilor și au format un târg vestit în Basarabia. Mulți numesc Teleneștii o „localitate evreiască”. Înșăși
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
care avea în posesia sa satele Lațcani, Rediul, Brusturi și altele, de asemenea și o parte din Șerpeni și Puhăceni din ținutul Orheiului. Iar în 1665 satele sus-numite trec sub oblăduirea postelnicului Stamati, deoarece Cozma Șarpe s-a răzvrătit împotriva domnitorului, fugind în Polonia. Anul 1845 este anul primei atestări documentare a bisericii din satul Puhăceni, iar în 1874 s-a construit din piatră Biserica în numele Sf. Arhanghel Mihail. Serviciul divin se oficia în limba română. Se foloseau cărți de rit
Puhăceni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305132_a_306461]