7,893 matches
-
din județul Vlașca. În monografiile locale satul Comoara este prezentat ca o așezare care a luat ființă la 1863, fiind proprietatea Mănăstirii Zlătari. Cercetând istoria satului Comoara putem afirma că unele sate se pierd adânc în istoria de început a evului mediu. Prima mențiune documentară este sub numele de Mircești și datează din 14 mai 1441, când Vlad Dracul, domnitorul Țarii Românești, întărește Mănăstirii Glavacioc la Neajlov, ocina lui Berilă în Butești, ocina lui Micu al lui Bail, iar în Teleorman
Drăgănești-Vlașca, Teleorman () [Corola-website/Science/324744_a_326073]
-
a fost, potrivit clasificării geografice din Evul Mediu timpuriu, porțiunea răsăriteană a Langobardia Major, (partea central-nordică a Regatului longobard, fiind desfășurată de la râul Adda până la Friuli, învecinându-se cu Neustria longobardă. Această împărțire, în vigoare de-a lungul secolului al VII-lea, nu era doar de natură
Austria longobardă () [Corola-website/Science/324779_a_326108]
-
și două fete. Adelperga și Arechis au fost notabili patroni ai culturii. Adelperga i-a încredințat scritorului longobard Paul Diaconul sarcina de a realiza "Historia Romana", un fel de manual de istorie romană care a fost pe larg utilizată pe parcursul evului mediu. (De asemenea, unii istorici consideră că tot ei l-ar fi însărcinat pe Paul să scrie mai celebra sa operă, "Historia gentis Langobardorum", însă acest lucru este incert.) De asemenea, Arechis a luat măsura de a transfera moaște de
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
sau Regatul Longobarzilor (în limba latină "Regnum Langobardorum") a fost un stat din Evul Mediu timpuriu, având capitala la Pavia, instituită de către longobarzii stabiliți în Peninsula Italică și a cărui existență se plasează între 568-569 (momentul invadării Italiei) și anul 774 (căderea regatului în mâinile francilor conduși de Carol cel Mare). Controlul efectiv al
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
ce a permis datarea întregii fortificații în secolul al XII-lea. În urma cercetărilor arheologice s-au descoperit urme de locuire (Cod LMI SB-I-m-A-11983.02) încă din vremuri preistorice (Cultura Coțofeni) și romane, fortificația (Cod LMI SB-I-m-A-11983.01) fiind atribuită locuitorilor evului mediu. Pe zona sitului au fost descoperite fragmente de ceramică de tip Ciugud, fapt ce a determinat datarea construcției cetății în secolul al XII-lea de către populația autohtonă, românească. De asemenea M. Roska menționează că aici a existat și o
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
fr. "Cuisine française") reprezintă totalitatea stilurilor culinare dezvoltate de-a lungul timpului pe teritoriul Franței, urmând tradiția locală, dar acceptând și influențe din coloniile fostului Imperiu. Acesta a evoluat de-a lungul secolelor, în urma schimbărilor sociale și politice din țară. Evul Mediu a văzut dezvoltarea unor banchete somptuoase cu alimente extrem de condimentate și bogat decorate de către bucătarii înaltei aristocrații, unul dintre cei mai celebrii fiind Guillaume Tirel. Odată cu Revoluția Franceză, obiceiurile culinare s-au modificat prin viziunea unor maeștri bucătari ca
Bucătăria franceză () [Corola-website/Science/326101_a_327430]
-
azotic cu formula chimică Pb(NO). De obicei, apare sub formă de cristale incolore sau de pudră de culoare albă și, spre deosebire de multe alte săruri ale plumbului cu valență II, azotatul de plumb este solubil în apă. Cunoscut încă din Evul Mediu sub numele de plumb dulcis, producția de azotat de plumb directă din plumb metalic sau oxid de plumb și acid azotic a fost făcută la scară mică, pentru a se produce alți compuși ai plumbului. În secolul al IX
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]
-
Internațional de Cercetare a Cancerului. Prin urmare, compusul trebuie mânuit și păstrat în recipiente sigure pentru a preveni inhalarea, ingerarea și contactul cu pielea. Datorită naturii sale periculoase, aplicațiile limitate ale azotatului de plumb sunt sub control constant. Încă din Evul Mediu, azotatul de plumb a fost produs ca materie primă pentru producerea pigmenților colorați din plumb ca: galbenul de crom (cromat de plumb), portocaliul de crom (hidroxid cromat de plumb) și alți compuși anorganici similari. Acești pigmenți au fost folosiți
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]
-
fapt termenul este doar asociat doar la reducția de minereu de fier pentru producția de fontă, un material intermediar la producția fontei și oțelului comercial. Furnalele au existat în China aproximativ 5 secole înainte de Hristos, și în vest la începutul evului mediu (secolele XI, XII, XIII). Erau răspândite în jurul regiunii Namur din Wallonia (Belgia) la sfârșitul secolului XV, fiind introduse în Anglia în anul 1491. Combustibilul folosit în aceste furnale a fost exclusiv mangalul. Înlocuirea cu succes al mangalului cu cocs
Furnal () [Corola-website/Science/322517_a_323846]
-
În Europa acest procedeu a fost folosit de Celtici, Greci, Romani, Carthagieni. Câteva exemple au mai fost găsite în Franța, alte materiale găsite în Tunisia, dovedind folosința cuptoarelor și în Antioch în perioada Elenistică. Puține se știu despre producția din evul mediu dar probabil că s-a continuat cu același procedeu. Același procedeu alături de forje pentru scule apare în Africa de Vest prin care se elabora fierul din minereu în cuptoare pentru producerea lupelor de fier de către cultura Nok din Africa pe la anul
Furnal () [Corola-website/Science/322517_a_323846]
-
unitariană. De aceea adepții acestei religii sunt cunoscuți și ca anti-trinitarieni. O învățătură a Bisericii Catolice mult timp controversată a fost Trinitatea: concepția că Dumnezeu este alcătuit din trei persoane. De fapt, istoricul Earl Morse Wilbur a explicat că „în evul mediu [Trinitatea] a fost subiectul multor polemici între teologii catolici, inclusiv între papi”. Însă oamenii de rând, de la care se aștepta să accepte orbește asemenea doctrine drept „taine sfinte”, rareori aveau cunoștință de aceste polemici. Totuși, în secolul al XVI
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
autorului Pentateuhului: se considera că textul celor cinci cătți a fost scris de Moise, cu excepția a câteva rânduri adăugate mai târziu. Cu toate acestea, primele încercări de a pune la îndoială punctul de vedere tradițional s-au făcut deja în Evul Mediu Timpuriu. Încă în secolul XI, , un medic evreu la curtea conducătorilor ținutului Dénia în Spania musulmană, a indicat că lista regilor Edomului din Geneza 36 include persoane care ar fi trăit cu mult după moartea lui Moise. Punctul de
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
întărirea sentimentelor de solidaritate socială. În acest scop, se practicau dansuri războinice ("pirice"), pacifice ("emelii"), de cules al viilor ("epilenice") etc. În Roma antică, exista dansul ritual "saltatio", cu funcții invocatoare, dar acesta a degenerat odată cu decăderea Imperiului Roman. În Evul Mediu, în ciuda tendinței clerului de a menține funcția religioasă a dansului, influențele laice a devenit din ce în ce mai puternice, accentuându-se în sec. 13, când în practica socială s-au genuri diverse de dans (denumite "chorea, charola, carole, danse, estampie, ductia, pastourelle
Dans () [Corola-website/Science/322651_a_323980]
-
(din hypókauston ("hipo-" = sub + "kaustón" = ardere), prin ) este denumirea dată unui sistem de încălzire centrală, folosit în antichitate și evul mediu, bazat pe încălzirea în pardoseală, care funcționează prin circulația aerului cald pe sub o podea dublă și prin pereți dubli. Principiul, cunoscut în Grecia antică încă din secolul IV î.e.n., a fost preluat în Roma antică, unde era utilizat în
Hipocaust () [Corola-website/Science/322684_a_324013]
-
Strada Principală, se desfășoară pe malul stâng, constituind axa principală a satului. La Câlnic săpăturile arheologice demonstrează o continuitate de viețuire, începând cu așezarea neolitică și cea din epoca bronzului, la vestigiile dacice si romane, ori din epoca migrațiilor până în evul mediu. Numele localității, amintit mai întâi la 1269 (villa Kelnuk) este de sorginte slavo-română, după cum susține Nicolae Drăganu. Toponimul a fost preluat de sași (Kelling) și de unguri (Kelnek). Numele de Câlnic este frecvent întâlnit în întreg spațiul locuit de
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
adăpostește o expoziție referitoare la creșterea viței de vie, fiind prezentate unelte și obiecte legate de viticultură, impresionante pentru vizitatori fiind butoaiele de stejar de mare capacitate (5000-6000 litri) din această pivniță nobiliară. Vinurile din Câlnic sunt cunoscute încă din evul mediu, mențiunile documentare fiind încă din secolul al XVI-lea. În 1659 sunt amintite via bisericii evanghelice câlnicene (Vineta ecclesiae Kelnicensis) sau via Parohiei (Vineta parochiae Kelnicensis). Elementele constitutive ale cetății din Câlnic, așa cum se văd astăzi, nu aparțin unei
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
în ruină și nu va mai fi locuit decât sporadic în următoarele secole. Situația se modifică spre finele epocii de formare a poporului român (secolele VIII-IX), când descoperirile arheologice confirmă existența unei noi așezări umane la Turda, aflată în zorii Evului Mediu. Condițiile de viață ale populației autohtone sunt întrevăzute în existența obștilor sătești, conduse de cneji, juzi sau oameni în vârstă, aleși de comunitatea sătească. Așezările populației românești se dezvoltă, comunitățile se statornicesc tot mai mult, societatea omenească evoluând spre
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
prin care atribuie mănăstirii călugărilor benedictini din Garamvölgy (Garamszentbenedek) în Slovacia (Gran-Esztergom, azi în Ungaria) incasările vamei târgului, a vamei de la podul peste Arieș și a vamei ocnelor de sare, din locul denumit Aranyas-Aureus (Szentmiklós), situat lângă râul Arieș. În Evul mediu timpuriu au existat în mod sigur 3 sate pe teritoriul actual al Turzii: Szentmiklós, Egyházfalva și Udvarnoktelek (“Moșia Curteanului”) Un centru religios benedictin a existat la Turda în secolele XI-XII. Într-un document din anul 1177 se arată că
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
este un personaj fictiv din trilogia Stăpânul Inelelor de J. R. R. Tolkien. este al șaptesprezecelea rege al Rohanului. Théoden s-a născut în anul 2948, Al treilea Ev în Gondor, unde pe atunci locuia tatăl său, regele Rohanului Tengel, și mama sa, Morven din Lossarnaha. Théoden era singurul lor fiu. Nevasta sa a murit a murit la nașterea unicului lor fiu, Theodred. În anul 2980 Théoden a fost
Théoden () [Corola-website/Science/322078_a_323407]
-
a orașului și a fost construit timp de 632 de ani, începând din 1238, pe locul unei catedrale mai vechi datând din anul 870. Construcția măsoară 157 m înălțime, a fost la un moment dat cea mai mare clădire a evului mediu, iar astăzi este considerată cea mai mare construcție în stil gotic din lume și cel mai vizitat edificiu din Germania. Program: zilnic, noiembrie-aprilie 06:00-19:30, mai-octombrie 06:00-21:00, acces liber. În turn se poate urca între orele
Obiective turistice în Köln () [Corola-website/Science/322263_a_323592]
-
A servit ca izvor de inspirație pentru scriitori clasici francezi ca: Molière, Racine, Boileau, La Fontaine. Și alții scriitori de valoare universală, ca Shakespeare și Goethe, precum și alți creatori moderni și contemporani, au valorificat izvoare ale literaturii grecești și latine. Evul Mediu a fost în primul rând o perioadă de războaie și cuceriri. Reflectând evenimentele epocii, literatura a dezvoltat cu precădere genul epic. Avem de-a face cu poeme epice ample, care slăvesc vitejia unor eroi și care îmbină elementele istorice
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
astăzi Dacia), din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea ("Repser Stuhl"). Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei, precum și ofițeri de armată, cărturari, pastori și artiști. Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei actuale în sud-estul Transilvaniei, ca parte a grupului de coloniști germani (strămoșii sașilor) invitați de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului. Numele inițial al familiei a fost Schöchter(t). În
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
iar românii îi ziceau Feiurd. După unirea Transilvaniei cu România în 1918, numele a fost schimbat în Feiurdeni. Trebuie spus faptul că nici numele Fejérd, nici Feiurd, nu este de origine ungurească. Numele comunei se găsea în hrisoavele latinești din Evul Mediu sub următoarele forme: Villa Feyerd, Terra Feyrd, Possesio Feird sau Fyerd, Feyerd, Veyerd și Pheyerd. Denumirea localității nu este de origine maghiară: fehèr = alb, dar nici românească, ci de origine germană, primită de la sașii care în secolul al XIII
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
determinată de adâncimea cuantică; recent, pentru a obține emisii de lungimi scurte de undă, aceste tipuri de lasere au fost dezvoltate în sisteme de materiale cu sonde cuantice foarte adânci. Sistemul material InGaAs/AlAsSb are sonde cuantice de 1.6 eV adâncime și a fost utilizat pentru a fabrica lasere cuantice în cascadă ce emit lungimi de undă de 3 μm. QCL-urile bazate pe InAs/AlSb au sonde cuantice de 2.1 eV adâncime, electroluminiscența lor având lungimi de undă
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
AlAsSb are sonde cuantice de 1.6 eV adâncime și a fost utilizat pentru a fabrica lasere cuantice în cascadă ce emit lungimi de undă de 3 μm. QCL-urile bazate pe InAs/AlSb au sonde cuantice de 2.1 eV adâncime, electroluminiscența lor având lungimi de undă de până la 2.5 μm. Laserele cuantice în cascadă pot permite totodată funcționarea laserului și în materiale considerate în mod tradițional a avea proprietăți optice slabe. Materialele cu spațiu de bandă indirect, de
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]