8,422 matches
-
el... — E supărat pe mine. Firește că e supărat! Îl lași în urma ta și pleci în America, fără să-ți pese deloc de soarta lui, veselă și fericită ca o privighetoare... — Fericită. Elinor întoarce capul. Tu crezi că eu sunt fericită, Rebecca? Rămân interzisă. Cu o ușoară tresărire de rușine, îmi dau seama că nu mi-a trecut niciodată prin cap gândul de a-mi pune întrebarea dacă Elinor e fericită sau nu. Singurul lucru la care m-am gândit de când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
privighetoare... — Fericită. Elinor întoarce capul. Tu crezi că eu sunt fericită, Rebecca? Rămân interzisă. Cu o ușoară tresărire de rușine, îmi dau seama că nu mi-a trecut niciodată prin cap gândul de a-mi pune întrebarea dacă Elinor e fericită sau nu. Singurul lucru la care m-am gândit de când o cunosc a fost cât de vacă e. — Nu... știu, zic într-un final. Am luat o hotărâre și am respectat-o. Asta nu înseamnă că n-o regret. Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de miere și eu am ținut-o sus și tare că în Bali, Luke a zis că el vrea la Moscova și a urmat o ceartă zgomotoasă, printre hohote de râs aproape isterice care se întâmplă de regulă când ești fericit la culme și ușurat că toate s-au întâmplat după voia ta. A fost o seară minunată și fericită. Ar trebui să fiu supermulțumită. Însă acum sunt în pat, gândurile mi s-au așezat în ordine, și îmi vine în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
adevărate. Asta îi repet în fiecare zi de la întâlnirea pe care a avut-o cu Elinor. Vreau să-l fac să nu mai caute atâta nod în papură discuției respective. Să accepte ce i-a spus ea și să fie fericit. Dar e prea deștept pentru asta. Rămâne tăcut preț de câteva clipe și știu că acum reia pentru a mia oară conversația în minte. — Unele din lucrurile pe care mi le-a spus mi s-au părut adevărate, iar altele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pot să nu-i spun, măcar lui. — Danny, trebuie să-ți spun ceva, zic cât pot de încet. — Ce? — În legătură cu nunta asta... — Bună, copii! Mă întrerup cu un aer vinovat și mă întorc - dar e doar Laurel, îmbujorată toată și fericită de la atâta dansat. — Ce petrecere reușită, Becky, zice. Și ce formație. Iisuse, aproape că uitasem cât de mult îmi place să dansez. Arunc o privire critică asupra înfățișării ei. — Laurel, zic. Nu sufleci mânecile unei rochii Yves St. Laurent, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o emancipare graduală. Pretutindeni unde am fost, v-am iubit și nu am făcut nici o deosebire de religie”. Era o epocă În care, la o privire superficială, francezului Thibault Lefèbvre putea să i se pară că evreii din Valahia „sunt fericiți să trăiască Într-o țară În care toleranța religioasă este extremă” <endnote id="(816, p. 307)"/>. În urma unor răzmerițe antievreiești petrecute la Călărași, Bârlad și Galați În 1866-1868 <endnote id="(125, p. 96)"/> și ca o consecință a protestelor exprimate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din România În care, printre altele, se spunea : „Fiii noștri, În rândurile armatei române, Își varsă sângele pentru țară. Împreună cu toți românii, facem bucuroși această jertfă, fiindcă numai din durerile noastre ale tuturor se va putea naște România mare și fericită de mâine” <endnote id="(448, p. 29)"/>. Au luptat cu arma În mână 23.000 de evrei (adică circa 10% din populația evreiască), dintre care au fost Înregistrați 882 morți, 740 răniți și 825 decorați <endnote id=" (447, p. 216
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
salvat niște aparențe importante: îți voi spune personal despre ce-i vorba... Scriu - sînt la a doua formă - Satul uitat... - și în legătură cu asta - ai fost acasă? Eu mă duc la sfîrșitul săptămînii ce vine - îți telegrafiez cînd, și voi fi fericit dacă vei putea veni la gară, singur, sau, dacă situația permite, cu duduca din Letea. [...] Scrisul bănățean n-a apărut și mult timp n-o să apară (poate săptămîni), din cauza schimbării titlului. Ei spun că te vor tipări. Toți cei de la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
l-au obligat să se afirme prin contrast. Momentul istoric și unii dintre oameni i-au fost, în mai multe rînduri, potrivnici. încordarea lui își avea originea încă din perioada copilăriei (ciudat, nu l-am auzit niciodată povestind o întîmplare fericită de atunci) și a adolescenței. Tinerețea i-a intensificat-o, uneori pînă la paroxism. Scrisorile corectează imaginea idilică pe care, din superstiție, unii o au despre universitari și despre intelectualii din presă, nebănuind, mai ales în cazul celor dintîi, existența
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
numai după o sumară ochire, dar fără Zaharia Trahanache... Acum am citit o seamă de lucruri și o pot spune din altă perspectivă. De altfel, cred că acum Ateneul a luat un avans considerabil față de revistele din Iașul bătrîn! Sînt fericit! Nu este palmă mai grea dată urbei noastre (de aici) care trăiește mai mult din amintiri. (Vei fi auzit de cuvîntul lui Ion Omescu , la ședința Asociației!). Scrisoarea mea ia proporții. Prin aceasta nu vreau să te oblig să-mi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
eram ocupat. Mă anunț însă de pe acum pentru viitorul Festival cu comunicarea: Interferența artelor în poezia lui George Bacovia, pe care am să v-o trimit în timp util. Cu sau fără invitație, am s-o citesc totuși. Aș fi fericit să se revină la situația anterioară a revistelor. Mi-e însă să nu fie decît o amăgire. Cît privește rentabilitatea, mi se pare o contradicție între acest termen și o cultură, oricum, dirijată. În sfîrșit, sînt probleme ce mă depășesc
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sau exagerărilor. Iată un caz rar unde cenzura a putut fi binefăcătoare. Consider această apariție o reparație, tocmai prin faptul că s-a întîmplat să fie [într-]o revistă ieșeană. Obligat să părăsesc Iașul în 1952, în condiții umilitoare, sînt fericit să constat azi, după 30 de ani, că am fost reabilitat. Cu cele mai bune sentimente de prețuire al Domniei Tale devotat H. Mihăescu R-71119 București 22 str. I.C. Frimu 9 </citation> (8) <citation author=”Haralambie Mihăescu” loc=" [București]" data
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
29 dec [embrie] 1991”> Mult stimate domnule C. Călin, De pe meleagurile romașcane (la 30 martie 1992, se împlinesc 600 de ani de la atestarea documentară a Romanului), vă rog să primiți − împreună cu cei dragi − călduroase urări de sănătate, viață lungă și fericită de la un fost colaborator al Ateneului. La mulți, mulți și fericiți ani! N. Gr. Stețcu (ot Roman) [Verso:] Sobei mele... Străbună sobă, unde ești La gura ta s-ascult povești, S-aud cum vîntul urlă-n horn și-n miez
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cinci copii iar soțul, jumătate american, a părăsit-o și a plecat în America de aproape doi ani, fără să mai trimită bani sau măcar să dea câte un telefon. Au aflat de la alți ecuadorieni din SUA că el acum este fericit cu altă femeie, și are cetățenia americană. Pentru Eliza este foarte dificil să aibă grijă de copii și să și câștige bani în același timp. După experiențele de gringa din America Latină, am o tresărire neplăcută, imaginându-mi că Alfonso îmi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în canoe. Ne îmbrățișăm cu caldură m-am simțit excelent în familia lui Guillermo și este impresionant cât sunt de uniți și apropiați unii de alții și privesc din canoe cum lăsăm malul în spate. Pecariul, cu siguranță, va fi fericit că am plecat, în sfârșit... Canoea deranjează cu zgomotul motorului seninătatea dimineții. În ciuda faptului că am vrut să plec, contemplu râul închis la culoare străjuit de junglă pe ambele părți și văd o lume fascinantă pe care o las în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
toată acțiunea. Viața celorlalți în fermă a continuat la fel de senin, Rodrigo a făcut și el o excursie iar vecinul nici n-a clipit, nici n-a zâmbit de-a lungul procedurii de recuperare. Restul săptămânii decurge lin, într-o comuniune fericită cu restul animalelor. Karina a crescut împreună cu animalele din fermă, care, drept urmare, o recunosc și o iubesc ca pe cineva de-al lor. Până și puma o acceptă în cușcă, deși Karina este prevăzătoare și își ia întotdeauna ceva de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de un sentiment strălucitor de iubire și fericire. Alunec prin poiana minunată și descopăr creaturi fantastice, împărțind aceeași lume strălucitoare. Mă simt acasă, sunt complet relaxată și fericită să fiu în compania respectivelor ființe și ele par la fel de relaxate și fericite în prezența mea. „Ingrid!” îmi aud numele într-un alt plan dar nu vreau să plec din lumea minunată în care am ajuns. „Ingrid, ești acolo?” aud din nou de la un alt nivel și văd o lumină în fața mea. Din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
urma să ia parte în ceremonie deci trebuia să amânăm plecarea de a doua zi dar ceremonia fiind anulată excursia este pe primul plan. În treacăt fie spus, Eric a dispărut și el odată cu anunțul englezoaicelorsuspectez că nu este prea fericit și știe cine ar putea fi persoanele responsabile de schimbare. Chiar mă bucur, nu am apucat să-i dau feedback direct dar pe calea asta indirectă măcar concluzia sper să fie suficient de clară. A doua zi în zori urcăm
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
tot ce am vizitat și tot ce m-a impresionat, dar voi lăsa câteva fotografii să ,,vorbească”. Dar și mai impresionant a fost să merg pe urmele E.G.White, să vizitez universitățile noastre, spitalele adventiste, în special Loma Linda. Sunt fericit pentru faptul că am avut ocazia de a fi părtaș la marea bucurie a acestui eveniment și mulțumesc Lui Dumnezeu încă o dată pentru acest lucru. Am convingerea că nimeni nu devine sfânt prin pelerinaje la „locurile sfinte” și de asemenea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Dumnezeu pentru prietenia tuturor celor care au rămas alături de noi în ciuda împrejurărilor. Va vom ține la curent cu ce se mai întâmplă aici și Domnul cu voi toți. Cu drag, Carmen și Sebastian- 24 august 2013 Buna Ziua frate, Suntem fericiți să vă anunțăm că după câteva zile de chin, săpând pentru apa pe pamântul nostru, după ce am săpat la un puț pentru 50 de metri și apoi a colapsat din cauza nisipului, am început un nou puț și Vineri, 13.9
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de carte în anul următor. Întrucât în sat mai aveam conșcolari normaliști care au asistat la serbarea de sfârșit de an școlar, vestea răsunătorului și neașteptatului meu succes a făcut rapid ocolul satului natal și al celor din jur. Vacanță fericită pentru mine cu speranțe ce trebuia să ducă în final la împlinirea visului meu de a ajunge învățător. Am fost prin firea mea un sfios și un timid și așa am rămas până în momentul de față. Nu m-am împăunat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
trecut. În fața necunoscutului și a posibilei mele dispariții în război am căpătat acea siguranță că, în caz extrem, voi continua să trăiesc prin urmași. După trei săptămâni ne-am despărțit, scriindu-ne des și manifestând mereu dorința de a fi fericiți împreună. Câteva săptămâni mai târziu obțin o nouă permisie de trei zile și mi prezint de Paști părinților, soția pe care aceștia o îndrăgiseră înainte de a o cunoaște. Cât de fericiți am fost toți la acel Paște din vremuri atât
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
apoi în clasă se simțeau că-s protejați contra frigului. De unde altădată copiii satului fugeau de la școală ascunzându-se prin râpile din vecinătate, acum aceiași copii fugeau de acasă și veneau la școala unde învățau cu plăcere și se jucau fericiți în recreație. Amândoi munceam suplimentar cu cei returnați cu una sau două clase. Până la Crăciun, o parte din cei dați înapoi, au trecut câte o clasă, au promovat deci în clasa următoare și așa au rămas până la finele anului școlar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
luminoasă, confortabilă, care, deși rău datoare, vorba sorei mele, acum era casa noastră. La interval scurt vopsesc de două ori toată partea lemnoasă și-mi instalez și mobilez casa cu ce aveam. Toți colegii și prietenii ne felicitau și ne fericeau pentru „casa noastră”. Eram fericiți într-o casă „rău datoare”, dar mai fericiți pot fi aceia care primesc în dar o casă. Era un semn sigur de stabilitate în Bârlad, mai ales că acum fiica noastră intră la liceu printre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
datoare, vorba sorei mele, acum era casa noastră. La interval scurt vopsesc de două ori toată partea lemnoasă și-mi instalez și mobilez casa cu ce aveam. Toți colegii și prietenii ne felicitau și ne fericeau pentru „casa noastră”. Eram fericiți într-o casă „rău datoare”, dar mai fericiți pot fi aceia care primesc în dar o casă. Era un semn sigur de stabilitate în Bârlad, mai ales că acum fiica noastră intră la liceu printre primii admiși. La puțin timp
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]