8,525 matches
-
în aceeași încăpere. Ouă, șuncă, brânză de burduf, unt. Cornuri, savarine. Avu timp să privească biroul lung, acoperind aproape toată lățimea camerei. Nici un tablou pe pereți. Deasupra biroului, un ceas mare, rotund, ca un barometru. Două ferestre, perdele grele. Trei fotolii, unul tras în colț, lângă masa rotundă. Aproape de fereas tră altă masă mică, cu două polițe ; în cea de dedesubt, un radio. Pe biroul placat cu cristal gros, telefonul și o lampă. Prânzul, la ora două. Icre de crap, salată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
n-ai fi crezut ! Tocmai la birou și-a găsit să se odihnească ! Dacă intra, acum, Excelența ? Mai și zâmbea, iată, ca un cretin. O privea, da, se uita drept la ea. Zâmbea. — V-aș ruga să vă apropiați. Cu fotoliul, cu fotoliul. Sau să vă așezați, mai bine, pe unul dintre acestea două. Tresărise, uluită. Voce deloc comună. Nu era vocea omului văzut până atunci. Mototolul ăsta obosit, transpirat de pachetele prea multe și grele pentru dânsul, îmbrăcat ca un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi crezut ! Tocmai la birou și-a găsit să se odihnească ! Dacă intra, acum, Excelența ? Mai și zâmbea, iată, ca un cretin. O privea, da, se uita drept la ea. Zâmbea. — V-aș ruga să vă apropiați. Cu fotoliul, cu fotoliul. Sau să vă așezați, mai bine, pe unul dintre acestea două. Tresărise, uluită. Voce deloc comună. Nu era vocea omului văzut până atunci. Mototolul ăsta obosit, transpirat de pachetele prea multe și grele pentru dânsul, îmbrăcat ca un magazioner ? N-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sincopat. O ceață între și peste cuvinte. Gândea în salturi. Glas cald, dar poruncitor, amestec de fermitate și frică, blândețe, putere, da, chiar duritate. — În consecință, acum, vă apropiați, nu-i așa ? Urmărea cum femeia se mută pe unul din fotoliile care flancau biroul. Scosese, din buzunarul hainei, o sticlă plată, cu un lichid gălbui, cafeniu. O culcase, încet, pe cristalul mesei. Când deținuta se reașeză, o privi lung, de aproape, oferindu-se, parcă, și el, atenției. Nu purta cămașă, ci
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
clipeau, nu se mișcau. Extraordinară privire ! Da, ăsta era omul așteptat, nu mai putea fi îndoială. Acum dădea din mâini, făcând semn spre cap. Femeia nu înțelese imediat, abia apoi scoase boneta și o așeză alături, pe brațul drept al fotoliului. El continua însă semnele, cu un plus de silă și enervare. Să se degajeze, adică, s-o arunce. Să nu mai vadă, adică, asemenea cârpă. Femeia aruncă peste umăr boneta care se lovi, ca o pasăre moartă, de fereastră, apoi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
asemenea situație. În ziua aceea de miercuri, a fost de vină autobuzul. Nu numai autobuzul. Trăgea din când în când spre el, cu mare dexteritate, abia acum observase, sticla plată de pe masă. Deșuruba capacul, se juca, neatent, cu sticla, lângă fotoliu. Sub masă, fără zgomot, trebuia mare atenție să-i înregistrezi gesturile. Nici sorbitura, trasă repede, parcă odată cu cuvintele, nu se auzea. — Faptul că autobuzul n-a venit la timp n-a fost cu totul accidental. Am contat că ne veți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pufni el, ieșind de după birou, grăbindu-se spre ușă. O împinse, deși era închisă. Se ghemui, tremurând, icnind, răpus, zvâcnind, zguduit, în seria de salve, aplecat, parcă împușcat, deasupra mânerului ușii. Încercă pași mari, împiedicați spre fereastră. Se sprijini de fotoliul femeii, pipăi marginile de lemn, pervazul, închizătorul ferestrei, toate erau la locul lor... totuși strănuta, parcă și cu plăcere. Nasul aprins de vinișoare roșii devenise moale, apos. Băga și scotea când o batistă, când alta din buzunare, înfundându-și obrazul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mișcarea. Ca și cum ar fi căutat sticla cu băutură. O și ridică, de data asta, fără nici o intenție de a se feri, spre buzele pline și scurte, aplecând-o mult, golind încă un sfert. Se lăsă, apoi, înviorat, dar acrit, în fotoliu. — Și eu detest plictiseala, duduie ! Se vede, cred. Detest plictiseala, doar se vede. Ca și munca, hărnicia, stăruința. Până și logica. Uneori și adevărul. Sunt un... Primele cuvinte le rostise tare, pornit. Apoi vocea slăbise. Recăpăta calmul, detașarea, voia să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urechile, n-o mai interesa ce urma să audă, nimic nu putea fi surprinzător. Își simțea capul greu și tulbure, ochii arși de oboseală... poate și întunericul, și pauzele uneori foarte lungi ale monologului îi slăbiseră rezistența. Luneca lent în fotoliu, în somn, parcă auzise cândva cuvântul fetiță, se pierdea, avea să adoarmă, ca atunci când îl văzuse prima dată pe unchiul căpcăun. O singură dată, într-o duminică la prânz ? Doar o singură dată și îi spusese fetiță, își amintea, ea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Doar o singură dată și îi spusese fetiță, își amintea, ea adormise de spaimă... și se pierdea din nou, adormea, el o veghea, la pândă, ca un iepure mare și urât. Strânse pumnii, să nu cedeze. Lunecă, ușor, în moliciunea fotoliului. Trupul se lățea, curgea. N-ar trebui să renunțe, n-ar trebui, își încleșta picioarele. Nu-l mai auzea de mult, poate nici nu mai vorbea. Nu-l va mai asculta, își va astupa urechile. Fiind atât de întuneric, el
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nebunie. Tocmai în golurile acestor pauze lungi simțea ea că se prăbușește, că renunță. Aproape că aștepta, își dorea ca el să reînceapă. Ridică cu greutate brațele. Încet, să nu miște aerul, să nu se simtă. Se aplecă pe brațul fotoliului. Reuși să-și acopere urechile cu palmele. Dar n-ar fi vrut să adoarmă. Trebuia să se mențină trează, să gândească. Excelența ținea să pară mai slab, dar și mai demonic decât era. Surpat, însă, de momente reale de prăbușire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și, bineînțeles, mult mai inventiv decât namilele despre care pomenise cu atâta scârbă ! De câteva ori, dincolo de apatia și timiditatea lui, reale sau trucate, lucise prelung o clipă de poftă și ură și plăcere. Ridică umerii, capul, coborî mâinile pe fotoliu. Încordă auzul. O respirație slabă și egală, de iepure adormit. Adormise, deci, și el. Caraghioasă complicitate devenea această întâlnire ! — Nu, nu dorm. Te-am lăsat să te odihnești puțin. Ești obosită, înțeleg, șopti el. Chiar în acea clipă săriseră deja
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
egală, de iepure adormit. Adormise, deci, și el. Caraghioasă complicitate devenea această întâlnire ! — Nu, nu dorm. Te-am lăsat să te odihnești puțin. Ești obosită, înțeleg, șopti el. Chiar în acea clipă săriseră deja, amândoi, speriați, lovind cu brațele în fotolii. Suna telefonul ? Nici el nu se așteptase la una ca asta. Ce naiba mai scorniseră ? Suna sfârșitul lumii, el nu nimerea, în întuneric, receptorul. Șuiera, desfăcând, parcă, pereții din încheieturi. În sfârșit, ridicase. Zgomotul se întrerupse. Vocea lui veni, însă, mult
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
își ascultau doar respirațiile ? Parcă sunase, totuși, ceva. Stridența se pierduse tot așa brusc cum apăruse, pereții sau întunericul înghi țiseră orice sunet. Încet, probabil, cu aceeași înceti neală, mișcase el brațul, să coboare receptorul. Se rotise, apoi, lent, cu fotoliul. Tăcea, aștepta. Apăsase, în sfârșit, butonul lămpii. Se frecau, amândoi, buimăciți, la ochi. Lumina îi orbi. Da, e cam târziu. N-am vrut să aflu nimic de la dumneata, ți-ai dat seama. Femeia privi din nou ceasul din perete, deasupra
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aceleiași rotiri uniforme, retrimite rudele de care zadarnic ne rupem. Iată, noaptea îi reunise și îi zvârlea din nou împreună la malul rece și sticlos al zilei. Zâmbise, ca un mort. — Deschideți, vă rog, fereastra. Deținuta se ridicase greu din fotoliu. Palidă, cu ochii injectați, încercănați, solzi mari, vineții. Se desprinse lent, rotindu-se. Un prim pas, spre fereastră. Înaintă, spriji nindu-se de marginea fotoliului. Avansă, rămase cu mâna stângă în aer, departe de trup, nu mai avea de ce se rezema
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sticlos al zilei. Zâmbise, ca un mort. — Deschideți, vă rog, fereastra. Deținuta se ridicase greu din fotoliu. Palidă, cu ochii injectați, încercănați, solzi mari, vineții. Se desprinse lent, rotindu-se. Un prim pas, spre fereastră. Înaintă, spriji nindu-se de marginea fotoliului. Avansă, rămase cu mâna stângă în aer, departe de trup, nu mai avea de ce se rezema. Desfăcu, dintr-odată, un pas mare, cât mai avea până la fereastră, prăbușindu-se, cu ambele mâini în față, să se prindă, la timp, de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
plată, căpăcelul metalic care luminase de-atâtea ori, în decursul nopții, ca un mic semn de viață, încăperea. Voia să-și întindă, să-și dezmorțească picioarele. Să se lase în uitarea și moliciunea unor perne groase. Renunță să ajungă la fotoliu. Se ghemuise, frântă, pe pervaz, rezemată în coate. Auzi, după multă vreme, ușa deschizându-se. Nu se clinti, n- aveau decât s-o târască unde vor. Ușa se închise, nimeni n-o striga. „Așteaptă să mă întorc speriată sau buimăcită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Îl părăsi departe în urmă, să-și pască locul de rugă și har. În scuarul din fața hotelului frunzele se trezeau, umede, în jurul lujerilor delicați, în care noaptea își scurgea letargia. Rămase câtva timp în loc, buimăcit, ostenit, văzu cele trei mari fotolii de rafie în stânga intrării. Ajunse la primul, întinse brațele, abandonă. Nu peste mult timp erbivorul reapăru, solemn, într-un frac impecabil. Avansa prin mișcări lipsite de zgomot. Bolnavul se tot răsucea, chinuit de friguri, iar prea fericitul se apropia cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
serveau, nici glasul nu-și recăpătase puterea. Doar auzul, auzul insuportabil capta, de departe, urletul de junglă al zilei care-și trezea fiarele. Am coborât bagajele. Le-am lăsat la recepție. Credeam că îți bei deja cafeaua, continuă domnul din fotoliul de-alături. Reuși să-l vadă. Bust lat, gât scurt, ceafa masivă, mâinile placide, îngrijite. Negrul iute al privirii și zâmbetul timid, neterminat. Vestminte apretate, bărbia căptușită de abia vizibile pungi de castor. Degete îngrijite, da... își aminti șervețelul, zâmbi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
căuta, iată, șervețelul ! Scotocea prin buzunarul pantalonilor, voia să-și șteargă fruntea, gâtul, buzele. Fracțiunea adevăratei regăsiri, darul liniștitor al domesticității, recuzita simpatică în care se blindează bărbații serioși. Vecinul își ștergea, într-adevăr, palmele cu batista, neatent la scârțâitul fotoliului de- alături. — N-ai cumva un șervețel ? întrebă ipocritul, trezit de-a binelea. Consumă tacticos gradația prelungită a momentului, se ridică, înviorat, dar încă palid de oboseală, anunțând începutul duminicii : — Bem cafeaua de dimineață ! Cafea apoasă, zaharisită. Mestecă îndelung zațul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Se lăsă Întunericul și se aprinseră luminile În compartimente. Din nou viața ce se stingea Își impuse voința asupra tînărului prin șoapte blînde și insistente: de data aceasta cerea să se stingă lumina În compartiment și muribundul se Întinse pe fotoliu să se odihnească. TÎnărul consimți cu bunăvoință și chiar cu bucurie: călătoria sa se apropia de sfîrșit, iar afară lumina lunii, ce răsărise devreme, Învăluia pădurile și zăpezile alpine Într-o vrajă ciudată, strălucitoare și obsedantă, care Împrumuta Întunericului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se apropia de sfîrșit, iar afară lumina lunii, ce răsărise devreme, Învăluia pădurile și zăpezile alpine Într-o vrajă ciudată, strălucitoare și obsedantă, care Împrumuta Întunericului din compartiment ceva din lumina sa misterioasă și ireală. Muribundul zăcea Întins pe pernele fotoliului său cu ochii Închiși, iar În lumina magică chipul său istovit, pe care ardeau două pete de un roșu aprins, straniu și Înspăimîntător, semăna cu ciocul unei păsări uriașe. Omul parcă nici nu mai respira: În compartiment nu se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
CÎnd tînărul Își sfîrși cina, făcu plata și o porni Înapoi de-a lungul culoarului, din vagon În vagon, prin trenul ce Înainta grăbit. CÎnd ajunse la loc, În compartiment, văzu că muribundul zăcea exact ca mai Înainte, Întins pe fotoliu, iar luna continua să-i lumineze fața, asemănătoare unui cioc uriaș. Omul nu-și schimbase poziția absolut deloc și totuși tînărul sesiză de Îndată o schimbare subtilă, fatală, imposibil de precizat. Ce să fie oare? Se așeză din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de ori dacă găsea pe tejghea și nu sub, ceea ce căuta. Dar a venit libertatea, de fapt voiam să spun Libertatea (cu L mare), dar m- a luat viteza pe dinainte și acum nu ai decât să te tolănești întrun fotoliu (rămas și acela moștenire de la bunica). Să deschizi un ziar la întâmplare și poți începe distracția. Iată de exemplu ce scrie aici: Promoție la hârtie igienică Volare Deluxe Rainbow (rainbow = curcubeu). Ni se recomandă călduros ca s-o cumpărăm motivând
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
să ies în stradă și să întreb trecătorii: unde ascundeți banii? Dar vă rog, sămi spuneți pentru liniștea mea sufletească doar atât, care e cel mai secret loc în care i-ați ascuns? Așa că, mai bine mă tolănesc comod în fotoliu și fac intervievarea trecătorilor, din propria sufragerie. Iată acum un domn trece în grabă. Chestiunea, se pare, că îl preocupă, pentru că se oprește și-mi răspunde serios: „In pământ dom'le, în pământ în fața casei, îngropați sub un măr îi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]