9,707 matches
-
amenințare în 1337; Filip al IV-lea a confiscat ducatul de Aquitaine și regiunea Ponthieu. Eduard emite pretenții la tronul Franței susținând că este singurul descendent masculin al regelui Filip al IV-lea, care era bunicul său pe linie maternă. Francezii au invocat Legea Salică de succesiune și au respins revendicarea regelui Angliei numindu-l moștenitor pe nepotul regelui Franței, Filip al VI-lea, care a domnit între anii 1328-1350. Eduard începe războiul împotriva Franței și își construiește alianțe. În 1338
Eduard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312461_a_313790]
-
și a constituit bătălia cea mai importantă a Războiului celei de-a doua Coaliții. În ciuda succesului inițial al austriecilor, care reușiseră să învingă armata franceză până la începutul după-amiezii, sorții bătăliei s-au schimbat în mod dramatic, astfel că, până seara, francezii au câștigat o victorie decisivă. Bătălia a început atunci când comandantul austriac, generalul Melas a lansat un atac concentrat asupra forțelor franceze ale Primului Consul Bonaparte. Acesta din urmă își divizase trupele, trimițând un puternic detașament sub comanda generalului Desaix pentru
Bătălia de la Marengo () [Corola-website/Science/312826_a_314155]
-
asupra forțelor franceze ale Primului Consul Bonaparte. Acesta din urmă își divizase trupele, trimițând un puternic detașament sub comanda generalului Desaix pentru a repera forțele austriece, despre poziția cărora nu se știa anterior nimic. Astfel, atacul austriac este surprinzător și francezii sunt copleșiți numeric. Nici măcar șarja de cavalerie eroică a generalului Bessières nu poate opri atacul austriac, care reușește să străpungă linia franceză, oblingându-i pe aceștia să se retragă, spre ora 14. Continuând să împingă înapoi armata franceză, armata austriacă își
Bătălia de la Marengo () [Corola-website/Science/312826_a_314155]
-
confruntării militare cu care a culminat Campania de la Ulm, ce a opus „Marea Armată” a Primului Imperiu Francez unei armate austriece trimise în avangardă în centrul Germaniei. , desfășurată între 16 și 19 octombrie, s-a încheiat cu victoria decisivă a francezilor, armata austriacă fiind încercuită în urma manevrei concepute de împăratul francez. Comandantul austriac, generalul Mack, fiind forțat să se predea împreună cu cea mai mare parte a forțelor sale, doar 20,000 de austrieci reușesc să scape. Numărul total al prizonierilor din
Bătălia de la Ulm () [Corola-website/Science/312833_a_314162]
-
cauza morții ce părea suspectă, dar în același timp a interzis medicilor de a discuta raportul autopsiei în cazul unei otrăviri, (amenințându-i cu pedeapsa cu moartea), ceea ce dacă s-ar fi aflat, ar fi iscat un scandal enorm. Șaptesprezece francezi și doi medici englezi, ambasadorul britanic și circa o sută de spectatori au observat autopsia și deși raportul oficial a declarat: "moarte din cauza "morbus holerei"(gastroenterită), mulți nu au fost de acord. Henrietta a fost înmormântată la Basilica Saint-Denis în
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
(fr. Ratisbonne) a reprezentat o confruntare importantă din Războiul celei de-a Cincea Coaliții, opunând armata austriacă a arhiducelui Arhiducele Carol al Austriei, unei armate franceze superioare numeric, sub conducerea Împăratului Napoleon. Bătălia s-a încheiat cu victoria francezilor. După importanta victorie de la Eckmühl, în dimineața zilei de 23 aprilie 1809, mareșalul Berthier îl informează pe Împăratul Napoleon asupra mișcărilor austriece, aflați în plină retragere. După o acțiune secundară de cavalerie prin care austriecii încearcă să protejeze retragerea armatei
Bătălia de la Ratisbona () [Corola-website/Science/312851_a_314180]
-
retragere. După o acțiune secundară de cavalerie prin care austriecii încearcă să protejeze retragerea armatei, mareșalii francezi Lannes și Davout își aduc diviziile în contact cu inamicul, în apropiere de Regensburg, unde ariegarda austriacă se refugiase. Orașul este bombardat și francezii reușesc să pătrundă spre orele 18-19. Din cauza bombardamentului cu ghiulele înroșite, circa 150 de case sunt distruse de incendiu. Austriecii evacuează rapid orașul lăsând în urmă un număr mare de prizonieri. În timpul bătăliei, Napoleon a fost rănit ușor la picior
Bătălia de la Ratisbona () [Corola-website/Science/312851_a_314180]
-
locali. Și această perioadă, datorită dorințelor de anexare ale ambelor puteri europene, a fost una violentă. După Pacea și tratatul de la Paris din 1763, marcând sfârșitul războiului cunoscut ca "French and Indian War", Anglia a dobândit controlul asupra zonei de la francezi. După încheierea acestui tratat, Anglia nu mai avea nici un fel de probleme de posesiune cu Franța, întrucât aceasta nu mai putea avea nici un fel de pretenții teritoriale asupra zonei "Ohio Country". Oricum, numeroase triburi nativ americane, incluzând triburile Shawnee, Mingo
Ohio Country () [Corola-website/Science/312884_a_314213]
-
fost punctată de certuri sălbatice și cel puțin pentru rege, dureroase" legate de bani și onoruri. Pe de altă parte, fiicele lui s-au dovedit un ornament la curtea sa. William nu avea încredere în străini, în particular în orice francez, lucru recunoscut de el ca o "prejudecată". De asemenea, el simțea cu tărie că Marea Britanie nu ar trebui să intervină în afacerile interne ale altor națiuni, lucru care l-a adus în conflict cu interveționistul secretar de externe, Lordul Palmerston
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
său de proprietate și plătea 10 % din valoarea proprietății către tezaurul imperial "(răscumpărarea de arme)". Pe plan internațional, datorită apropierii morții Împăratului Carol al II-lea al Spaniei, ultimul monarh spaniol din dinastia de Habsburg, se întrevedea un conflict franco-austriac. Francezii, pe baza principiului „inamicul inamicului meu este prietenul meu”, vrând să creeze dificultăți locale Habsburgilor austrieci, l-au contactat pe Rákóczi. Inițial, Rákóczi a ezitat, dar în toamna anului 1700 Ludovic al XIV-lea l-a trimis în solie pe
Răscoala lui Rákóczi () [Corola-website/Science/312953_a_314282]
-
oară abia după șase săptămâni de la întemnițare. Curtea, fără să țină seama de protestul lui Rákóczi, a format tribunalul special numai din nobili austrieci, la fel cum a făcut și în cazul interogărilor lui Péter Zrínyi și Cristof Francisc Frangepán. Francezii au intervenit prin iezuiți, facilitând evadarea lui Rákóczi, care a lăsat Împăratului o scrisoare în care a precizat că este gata să fie judecat, dar numai conform legislației maghiare. Din temniță Rákóczi a fugit în Polonia, la Brzeżany "(azi Berezhany
Răscoala lui Rákóczi () [Corola-website/Science/312953_a_314282]
-
țării ar fi deopotrivă "Moldoveni" (în sensul geografic și politic al cuvântului), indiferent de originile sau limbile lor, iar pe planul cultural ar fi Moldoveni români, ruși, ucraineni ș.a.m.d., cu aceleași drepturi pentru toți, așa cum există Elvețieni nemți, francezi sau italieni, toate aceste comunități culturale având deopotrivă dreptul de a își afirma istoria, limba și cultura în relație cu Germania, Franța sau Italia. Este soluția preconizată de trimisul Uniunii Europene la Chișinău, Gunther Verheugen. Pe planul dreptului internațional, ea
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
care mărginea lacul s-a rupt, ducând la inundații masive, la crearea Defileului Wisconsinului (Wisconsin Dells) și la unirea cursului superior cu cel inferior al râului. Prima explorare documentată a râului Wisconsin de către europeni a avut loc în 1673, când francezii Jacques Marquette și Louis Jolliet au navigat în canoe de la Lacul Michigan pe râul Fox până în zona actualului oraș Portage. Aici râurile Fox și Wisconsin sunt foarte apropiate, așa că exploratorii au trecut canoele de pe un râu pe celălalt, continuând apoi
Râul Wisconsin () [Corola-website/Science/312980_a_314309]
-
începutul secolului al XIX-lea, Guvernatorul General Richard Wellesley, (fratele lui Arthur Wellesley), a început extinderea domeniilor Companiei într-un ritm nemaiîntâlnit până atunci. L-a învins pe șahibul Tippu și a anexat Mysore în sudul Indiei, a luptat cu francezii și a îndepărtat definitiv influența lor de pe subcontinent. La mijlocul secolului al XIX-lea, guvernatorul general James Broun-Ramsay a lansat cel mai ambițios program de expansiune a Companiei, reușind să-i învingă pe luptători sikh în timpul războiului anglo-sikh (la sfârșitul căruia
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
au înconjurat pe rege, alții au adus caii și o luptă îndârjită s-a angajat între cele două armate până la apusul soarelui, când cruciații au rămas stăpâni pe plaja unde debarcaseră. Sarasinii, cu ajutorul porumbeilor, zburători, au anunțat sultanului vestea sosirii francezilor, cerând ajutor grabnic. Dar Al-Salih, care venise în goană din Mesopotamia (Iraq) pentru a-i opri pe cruciați să intre în țara sa, se îmbolnăvise grav și nimeni nu îndrăznise să ia o hotărâre în locul lui. Conducătorul mameluc, neprimind nici un
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
agresorilor când, răpus de boală, murea. Situația pentru egipteni devenea tragică. Moștenitorul tronului Ayubid, Al-Muazzam-Turan-Șah, se afla tocmai la Yazira (Mesopotamia), emirii puteau să se răscoale dintr-un moment în altul, corpul de oaste al mamelucilor manifesta porniri spre nesupunere, francezii de îndată ce ar fi aflat de moartea sultanului și-ar fi reluat ofensiva, cum, de fapt, s-a și întâmplat. Din acest impas Egiptul a fost salvat de văduva sultanului, inteligenta și energica turcoaică Shajar-Al-Durr. Ajutată de emirul Fakhr, un apropiat
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
reușit să-l impună pe Fakhr Al Din șef militar și administrator al statului. Aceste măsuri odată înfăptuite, doliul cel mare era anunțat. Al-Muazzam putea veni la Cairo fără teama de a fi respins. În timp ce în palatul sultanului domnea agitația, francezii au părăsit Damietta și urmând cursul Nilului au pornit spre Cairo, în drum neavând decât un punct fortificat, mai greu de trecut, Mansurah. Aici i-a așteptat Fakhr Al-Din cu întreaga lui oaste. A urmat una dintre cele mai cumplite
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
drum neavând decât un punct fortificat, mai greu de trecut, Mansurah. Aici i-a așteptat Fakhr Al-Din cu întreaga lui oaste. A urmat una dintre cele mai cumplite bătălii înregistrată de cronicile medievale. A durat două luni, timp în care francezii și egiptenii au trecut printr-un adevărat iad, când unuii, când ceilalți având avantaj în luptă. Cavalerii francezi obișnuiți cu încăierările scurte de pe continent, de câteva ore, soldat cu câțiva morți și puțini răniți, de când se introduseseră regulile de luptă
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
selgiucizi, mobilizase pe beduini să vină în ajutorul mamelucilor, până și țăranii din împrejurimile Mansurahan-ului au fost chemați, dacă nu să lupte, căci nu aveau arme, măcar să arunce cu noroi în dușman. Musulmanii răsăreau ca din pământ, cu miile, atunci când francezii credeau că s-au retras. Aruncătoarele de pietre, de materiale inflamabile, lăncile, săbiile, iataganele, toate loveau cu precizie, desfigurând, mutilând, smulgând mâini, strivind picioare. Pe fluviu pluteau arme și scuturi, cai și oameni, răniți de moarte, se înecau, trupurile lor
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Coifurile protectoare, prevăzute cu viziere, deveniseră de nefolosit, din cauza căldurii, deși erau în anotimpul zis rece, nobilii se sufocau în ele, de aceea preferau să lupte, lăsând descoperită partea vulnerabilă a capului, țintită de obicei de dușman. Plin de răni, francezii nu-și puteau permite nici un răgaz, ci erau nevoiți să lupte pentru fiecare stradă, pentru fiecare clădire, tactica musulmanilor constând în atacuri repezi, prelungite și repetate, până la totala epuizare a adversarului. Coșmarul acestor lupte l-a urmărit pe Joinville, povestitorul
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
să lupte pentru fiecare stradă, pentru fiecare clădire, tactica musulmanilor constând în atacuri repezi, prelungite și repetate, până la totala epuizare a adversarului. Coșmarul acestor lupte l-a urmărit pe Joinville, povestitorul acestor rânduri până la adânci bătrâneți, spectrele celor căzuți atunci, francezi și musulmani, le vedea aievea, nu uita cum refugiat într-o casă, împreună cu câțiva cavaleri, asdiați din toate părțile, scăpase cu viață datorită abnegației și spiritului de jertfă al lui Erard de Siverey care, deși grav rănit, pierzând din abundență
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
după el și pe vanitoșii templieri, deși Ludovic al IX-lea interzisese actele de bravadă și inițiativă particulară, soldate, de obicei, cu un eșec, cum s-a întâmplat și de data aceasta. La început, musulmanii, surprinși, au fost măcelăriți de francezi în număr mare, conducătorul lor, vajnicul Fakhr, fiind omorât cu lovituri de sabie, dar, îmbătat de victorie, Robert d’Artois a făcut imprudența să-i urmărrească pe fugari, negându-se la inferioritatea numerică a oastei lui, fapt ce l-a
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
cantonament, lipsa apei potabile-se foloseau de apa din Nil deja infectată de cadavre-toate la un loc au făcut ca o boală necunoscută, manifestându-se prin dureri puternice de pântece, infecție în gât și la gingii să-i chinuie pe francezi. Vaetul răniților era acoperit de țipetele celor cărora bărbierii le tăiau carnea moartă de pe gingii, singurul tratament folosit și puțini au fosr cei ce au scăpat de această operație dureroasă. Regele Franței era dispus să trateze cu musulmanii condițiile retragerii
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
scăpat de această operație dureroasă. Regele Franței era dispus să trateze cu musulmanii condițiile retragerii, propunerea sa fiind să predea Damietta și să primească în schimb Ierusalimul. Sultanul era înclinat să accepte, însă, voia garanții dintre cele mai sigure că francezii se vor ține de cuvânt. Până la retragerea armatei străine din cetate și îmbarcarea ei, el cerea ca ostatec pe chiar regele Franței, ceea ce firește, Ludovic al IX-lea nu a primit. Ostilitățile au fost reluate. Regele se îmbolnăvise, rămăsese cu
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
pus iar față în față cu moartea. Mamelucii din garda sultanului, proveniți din Turchestan, așa numiții mameluci Bahryya, s-au răsculat sub pretext că Al-Muazzam nu ar fi fost dispus să împartă cu toți conducătorii de oști banii plătiți de francezi drept răscumpărare cum o cerea datina, ci doar cu câțiva favoriți. În fond, este vorba de o lovitură de stat dată de grupul Bahryya, ascensiunea lui politică datorându-se nenumăratelor servicii militare aduse țării și faptului că erau legați etnic
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]