9,802 matches
-
nazală. De asemenea, un jurnalist care folosește un limbaj corect și literar în live-uri, va fi întotdeauna preferat unui jurnalist care păstrează accente și folosește regionalisme. Așadar, vocea nu trebuie să fie ignorată, ci studiată, lucrată, exersată până ce devine ideală pentru a-ți asigura succesul într-o meserie în care contează cum arăți, dar mai ales contează ce și cum spui. Pentru început, iată câteva sfaturi generale: 1. Vorbește limpede, clar, articulează corect toate cuvintele. Nu molfăi vorbele, nu te
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
nedemocratice, ambele definiții fiind propuse în secțiunea următoare și în al doilea capitol. A treia tranziție presupune identificarea tipurilor și a modelelor principale ale democrației pentru evaluarea modificărilor de substanța. Pentru cea de-a patra, trebuie precizată forma unei democrații ideale, fără a pierde din vedere termenii empirici ai chestiunii, în absența cărora problema calității democratice riscă să fie abordată în parametri specifici fanteziilor utopice. Pentru a derula analiza democratizării, trebuie să abordăm, pentru început, trei probleme: 1) definirea detaliată a
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
referitoare la situația, din ce în ce mai frecventă, în care un anumit sistem politico-instituțional în curs de transformare nu este încă complet democratic, dar nici complet nedemocratic. 2. Definiții ale democrației Semnificația democrației a fost dezbătută decade de-a rândul. Încărcat de referințe (ideale, dar și reale) termenul "democrație", desemnând, etimologic, "puterea poporului", a fost adoptat de aproximativ toți politicienii și de toate ideologiile, devenind actual în politică. Efectul final a fost acela de a atribui democrației reale referințe empirice și semnificații variate: au
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Pare corectă viziunea lui Sartori care susține, indirect, indispensabilitatea unui grad minim de competiție și receptivitate pentru a descrie o democrație reală. Rezultă că cele două elemente sunt indispensabile pentru a valorifica diferența dintre un regim real și o democrație ideală, dar secundare pentru a cataloga o țară ca fiind o democrație reală; în acest caz este mai oportună studierea participării și disensiunii. Cu alte cuvinte, dacă competiția și receptivitatea sunt cvasi-inexistente, dar sunt garantate, concret, drepturi și libertăți, și se
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
la valori, reguli și instituții, în cadrul cărora nu există doar competiții, dar și colaborări. Fără a dezminți semnificația acestui aspect, trebuie subliniat că acesta pare un element principal pentru o funcționare eficientă a democrației, și, prin urmare, pentru o democrație ideală, dar dintr-o perspectivă mai mult empirică. Pe de altă parte, referirea la cooperare poate duce la sublinierea (indirectă) a bazelor inițiale, "genetice", ale unei democrații. Pentru a concretiza această primă definiție empirică, trebuie să ne întrebăm care sunt normele
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mult, în privința problemelor de constatare empirică, care este cea mai bună definiție (minim empirică) a unui regim democratic? În cele din urmă, dacă se dorește menținerea separării dimensiunii empirice de cea normativă, atunci trebuie să definim democrația și în plan ideal sau normativ. În privința ansamblului de reguli formale sau de proceduri ce caracterizează democrațiile reale, s-a discutat despre "democrația formală", de "universalități procedurale", și, chiar, de democrația procedurală. Pe importanța substanțială a acestor forme au pus accentul numeroși autori, axându
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
analize, care marchează o fază succesivă procesului de democratizare (cea legată de creșterea calității democrației (v. capitolul 7). De fapt, având ca punct de plecare diferența în sine, operaționalizată empiric, se poate înțelege fie diferența dintre democrații reale și democrația ideală, fie gradul de democratizare a regimurilor care au depășit pragul minim indicat. O definiție maximalistă în sens propriu, nu există. De altfel nu e posibil, și nici oportun, să fixăm punctul sau punctele de întâlnire ale principiilor și idealurilor, aflate
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
idealurile ce vorbesc de realizarea "puterii poporului". Citându-l pe Sartori (1987: 71), problema maximizării democrațiilor reale e aceea de "optimizare", de îndată ce sunt fixate idealurile și direcțiile de dezvoltare. Pentru a ajunge la o definiție a democrației, calificată ca una ideală sau normativă, tentativele diverșilor autori de a evalua democrațiile reale nu par a fi de mare folos (vezi, de exemplu, Freedom House, Bollen, 1990, Gurr et al. 1997, Vanhanen, 1990). În această manieră s-au identificat numeroase democrații mature sau
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ale autorilor care le propagă și care nu sunt, în niciun fel, aplicabile empiric. Soluția (intermediară) care se propune aici e susceptibilă de a fi supusă unor ajustări și îmbunătățiri ulterioare, precum și contestațiilor. Dacă în procesul de definire a democrației ideale se pleacă, așadar, de la principiile pe care aceasta se clădește, s-ar putea realiza un amplu consens în privința postulatului conform căruia cele două valori pe care o democrație contemporană trebuie să le prezinte sunt libertatea și egalitatea 13. În cazul
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
le prezinte sunt libertatea și egalitatea 13. În cazul în care acest lucru duce la autonomia individului, iar autonomia individuală este, în cele din urmă, aspectul crucial al democrației, conform afirmațiilor lui Held (1989, cap. 9), pentru scopurile definiției democrației ideale nu pare adecvat faptul că, în maniera cea mai simplistă, democrația se definește ca "regimul care trebuie să creeze cele mai bune oportunități instituționale pentru garantarea libertății și egalității". Fără a deschide o discuție legată de semnificațiile acestor două principii
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
toate implicațiile, și, mai presus de asta, cu toate limitele inerente (Dahl, 1994), dar trebuie să se refere, de asemenea, la diverse aspecte ale vieții cotidiene, de la muncă la școală, la activități asociative. În consecință, pentru a obține o definiție ideală corectă, perspectiva expusă de individ și societate este mult mai importantă decât cea instituțională și guvernamentală. Pentru a asigura o democrație solidă, prima condiție nu poate fi decât cea legată de afirmarea și extinderea drepturilor individuale și ale comunității. Astfel
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
bătrânilor și a persoanelor invalide, dreptul la muncă, suportul în cazul șomajului, dreptul la o educație mai amplă, bine diseminată și promovarea echității în controversele private sau în cele dintre interesele publice și private. A nu include în analiza democrației ideale protecția aspectelor de fond mai sus prezentate semnifică, în mod paradoxal, ignorarea parcusului deja realizat de numeroase democrații reale (cu scopul de a promova egalitatea) și negarea faptului că, în această perioadă, protecția și promovarea drepturilor sociale au devenit la fel de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și negarea faptului că, în această perioadă, protecția și promovarea drepturilor sociale au devenit la fel de indispensabile pentru democrație ca principiile de incluziune, de participare, de egalitate a votului și de responsabilitate. Pe scurt, ar fi ca și cum am considera că democrațiea ideală (în anumite aspecte) este mai deficitară decât cea reală. Pentru a înțelege în mod concret afirmarea și protejarea valorilor și a drepturilor mai sus menționate este necesară continuarea identificării instrumentelor instituționale pe care pot fi aplicate într-un mod mai
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
vede - sau și-ar putea vedea - voința politică respectată. O mai aprofundată afirmare a principiului de incluziune și al celui de vot ar presupune și recunoașterea cetățeniei politice a rezidenților imigranți din alte state. Orice propunere de definire a democrației ideale este inevitabil plurivalentă, pornind de la individ și trecând prin cel puțin trei stadii: individualizarea a două principii mai generale, o precizare a principiilor "intermediare", mai specifice, și precizarea complexului de drepturi care decurge din etapa anterioară. În acest sens, nu
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
un regim politic caracterizat de o "continuă "receptivitate" a guvernului la dorințele cetățenilor săi, considerați egali din punct de vedere politic" (Dahl, 1970). Vorbim aici de definiții simplificate excesiv, care nu iau în considerare majoritatea problemelor puse de o democrație ideală, ele fiind, în primul rând, deficitare în privința plauzibilității, și în al doilea rând, din punct de vedere empiric. Aceste definiții susțin că guvernanții au avut dintotdeauna o imagine clară a propriilor scopuri, și, în consecință, ei se bazează pe un
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în care se arată că preexistența unui sistem cu un partid dominant sau hegemonic, adică a unei instituții care joacă un rol complementar de stabilitate, diminuează posibilitatea producerii loviturilor de stat. Johnson, Slater și McGowan [1984: 634] susțin că situația ideală, potrivnică intervenției militare, este cea în care un partid de masă dominant permite competițiile și existența unor partide mai mici. Finer [1962: 20-28] a analizat acest subiect ajungând la concluzii diferite. În esență, după el, superioritatea civilă, evaluarea negativă a
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
un partid politic; surse diverse, alternative, de informare. Pentru analiza democrațiilor care se situează deasupra pragului minim, va fi necesară observarea empirică a ceea ce s-a realizat sau rămâne de realizat pentru îndeplinirea a două obiective de bază ale democrației ideale: libertatea și egalitatea. Așadar, sarcina este aceea de a stabili elementele care caracterizează o democrație ideală, luând în considerare aspectele empirice amintite în definiția de mai sus. În acest sens, o analiză a democrației "bune" trebuie să excludă regimurile "hibride
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
minim, va fi necesară observarea empirică a ceea ce s-a realizat sau rămâne de realizat pentru îndeplinirea a două obiective de bază ale democrației ideale: libertatea și egalitatea. Așadar, sarcina este aceea de a stabili elementele care caracterizează o democrație ideală, luând în considerare aspectele empirice amintite în definiția de mai sus. În acest sens, o analiză a democrației "bune" trebuie să excludă regimurile "hibride" (Diamond, 2002), în care pragurile minime nu sunt depășite deoarece lipsește garantarea minimă a drepturilor civile
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
calitate. 2. Ce este o democrație "bună"? O democrație de calitate este o democrație "bună". După cum este evident, definiția implică recunoașterea înțelesului dat adjectivului sau "plusului" de calitate pe care îl posedă o democrație catalogată drept "bună". Pe baza definiției ideale propuse în primul capitol și a înțelesului comun al cuvântului "calitate", considerând că o democrație bună sau democrație de calitate este acel aranjament instituțional stabil care, prin intermediul unor instituții și mecanisme ce funcționează corect, asigură libertatea și egalitatea cetățenilor. O
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
discuției) a binelui public, în ciuda înțelesului unilateral; integrarea și, mai ales, dezvoltarea unei încrederi reciproce între participanți. Dacă unele aspecte sunt plauzibile din punct de vedere empiric, ca expectativă a continuității sau a efectelor integrative, concepția deliberativă exprimă o poziție ideală a democrației. Punctul "forte", însă, nu este acesta, ci cel de evaluare, tot așa cum aplicarea acestei concepții asigură calitatea democrației. În acest sens, se poate afirma că democrația deliberativă ridică nivelul calității, caracterizată de responsabilitate, libertate și egalitate, mai mult
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
diferită, care duce la o definiție normativă originală a democrației ca "poliarhie selectivă" sau "poliarhie de merit". Drumul pe care-l vom urma în această lucrare poziționează în prim-plan conexiunea necesară între democrațiile reale (și definițiile lor) și democrațiile ideale (și definițiile lor). Astfel, aspectul cel mai relevant este stabilirea unei definiții ideale care să poate fi continuată mai apoi ca o dezvoltare a definiției empirice. 14 Propunerea este preluată de Morlino (1998: 42-49). 15 Asupra acestei teme, a se
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sau "poliarhie de merit". Drumul pe care-l vom urma în această lucrare poziționează în prim-plan conexiunea necesară între democrațiile reale (și definițiile lor) și democrațiile ideale (și definițiile lor). Astfel, aspectul cel mai relevant este stabilirea unei definiții ideale care să poate fi continuată mai apoi ca o dezvoltare a definiției empirice. 14 Propunerea este preluată de Morlino (1998: 42-49). 15 Asupra acestei teme, a se vedea Duverger (1951), Rae (1971), Bogdanor și Butler (1983), Grofman și Lijphart (1986
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
proprii se realizează în viața cotidiană; 2. Percepția poziției în viață a persoanei, în contextul cultural și axiologic în care trăiește și în raport cu scopurile, aspirațiile, standardele și preocupările proprii; 3. Evaluarea stării proprii de sănătate, prin raportare la un model ideal ; 4. Lucrurile ce sunt considerate importante în viața persoanelor. Instrumente pentru evaluarea calității vieții Numeroși cercetători s-au ocupat cu prezentarea sintetică a unor instrumente destinate evaluării calității vieții în practica medicală, între care se remarcă; Bowling (1997), Orley și
Prelegeri academice by PAUL BOTEZ () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92376]
-
al Academiei de Științe Medicale din România în anul 1993. Dr. Olga Zavate a trecut în neființă la 23 ianuarie 2000, fiind înmormântată la cimitirul Eternitatea din Iași. ZUBATĂI-IONESCU, ELENA (1914-1986) MEDIC O personalitate distinctă, plină de viață și dăruire idealului de sănătate a semenilor, doctor Elena Ionescu a înnobilat cu prezența ei caldă lumea medicală a Iașului, slujind cu un devotament fără egal cauza medicinii, cauza binelui tuturor, atât cât a trăit. Elena Ionescu, născută Zubatăi, s-a născut la
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Viața - Viața în Viață - cea mai neînsemnata, în cea mai importantă și, toate, în Spiritul Divin"94. Edgar Poe localizează principiul divin în om, în simțul estetic, iar poetul, singurul capabil să perceapă analogiile dintre ordinea naturală și ordinea morală ideală, devine astfel un mediator între Demiurg și semenii săi. Mijlocirea lui este necesară, deoarece omul obișnuit, care "stalked a God în his own fancy" [se vede Dumnezeu, în propria-i fantezie]95, s-a înstrăinat, treptat, de ordinea și frumusețea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]