8,741 matches
-
tocmai îi dăduseră drumul!... Cum adică l-au luat?!... exclamă Ticu mirat. Vrei să zici că...? și își încrucișă, cu un gest sugestiv, mâinile una peste alta. Iorgu încuviință cu un oftat. Întocmai. Au venit azi dimineață, pe la șapte, trei inși de la Securitate și l-au luat cu ei... Cică să le mai dea nu știu ce declarație... Povești!... Și uite că se face noapte și nu s-a întors... Nedumerirea lui Ticu se transformă în revoltă. Asta-i bună, Iorgule! se indignă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu document cu tot. Surprins, Nando nu mai apucă să-l întrebe de ce era nevoie să ia documentul. De afară răzbătu zgomotul unui motor de mașină și, apropiindu-se de fereastră, văzu un automobil negru, din care tocmai coborau trei inși bine îmbrăcați și cu înfățișare prosperă, desigur niște demnitari de rang înalt ai partidului. În urma lor se ivi un al patrulea, mai scund și mai tânăr, purtând bățos o uniformă de general, urmat de un soldat înarmat cu Kalașnikov și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fi aflat și cine...? Chiar Fănel Trifu, fostul vărăștean, plecat de mulți ani în lumea largă... I-o spusese tot omul de la Comitetul Central, care-i avea pe toți trecuți pe o listă în total o echipă de vreo zece inși, dintre care unul, fost violonist în orchestra filarmonică (da, tipul ăla, Caraiani parcă-l chema, nu?) ar fi mierlit-o la Băneasa, împușcat de securitate... Fănel Trifu scăpase nevătămat, dar s-ar fi aflat în arestul Ministerului de Interne. Alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și îl umiliseră, suprimându-i dreptul la pensia lui?... Nu tot ei îl trecuseră pe listele lor negre la categoria "dușmani ai regimului", pentru neînsemnatul motiv ca se întâmplase să posede câteva hectare de pământ în plus și nu aceiași inși inspirați de doctrina marxist-leninistă ar fi fost gata să-l arunce în închisoare, dacă s-ar fi revoltat sau dacă nu ar fi consimțit în cele din urmă să "doneze" pământul?... Se întâmplase un fapt care amintea nu întâmplător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în legătură cu începerea cursurilor și ca să-și cunoască viitorii colegi. Din păcate, pe holuri și la secretariat, nu întâlni nici o figură cunoscută. Doar profesorul Barbilian își făcu o scurtă și intempestivă apariție, pe când aștepta la secretariat. Profesorul, cu înfățișarea lui de ins distins și superior, năvăli pe ușă foarte grăbit și foarte supărat că una dintre secretare, mai tânără și mai puțin experimentată, îi încurcase rău niște liste cu studenții restanțieri, pe care urma să-i examineze chiar în acea dimineață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rampă a lui Hrușciov, care declarase solemn în fața lumii că ce se intâmpla la Budapesta era exclusiv problema ungurilor și că armata sovietică avea să rămână cuminte, cu arma la picior, fără să intervină. Pe hol se foiau și niște inși care nu prea arătau a studenți, dar nimeni nu părea să se sinchisească de ei. În ce-i privea, intrușii se mulțumeau să tragă bine cu ochiul și să ciulească atent urechile, ca să nu le scape nimic din ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apoi încă unul și, văzând că nicăieri nu era nici o mișcare, renunță să mai caute pe cineva și vru să facă repede cale întoarsă. Dar jos, în holul de la intrare dădu nas în nas cu portarul și cu încă doi inși îmbrăcați civil, apăruți nu se știe de unde. Ei îl somară să se oprească și îi cerură să se legitimeze. Ăsta e!... zise unul dintre cei doi civili, privindu-l cu atenție. Așa, va să zică? articulă celălalt, apucându-l de brațul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
alcătui o singură flacără. Evident, voiau ca spectacolul să fie văzut cum trebuie. De fapt, câțiva dintre Negri Își dăduseră jos nădragii și Își arătau dosul În semn de dispreț. Deodată, În centrul pasajului apăru un bărbat călare. Era un ins corpolent, cu capul masiv Încadrat de o barbă albă și deasă. Fața poetului se crispă Într-o grimasă, dinaintea acelei priveliști. Chiar și de la distanță și În lumina vagă a făcliilor, Înțelesese de Îndată cine era. — Blestematul, șuieră glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
plăcut. Era cum nu se poate mai mulțumit de mansarda sa. Datora acest confort și femeii care trebăluia În bucătărie printre cratițe, În bikini și fără sutien, vitrinieră la Art-Design, treizeci și doi de ani Împliniți. Mană cerească pentru un ins comod ca el, asistent universitar pe viață, la mica universitate Petru Maior din oraș. Un oraș suficient de mare ca să aibă o universitate. Când a cunoscut-o, se chinuia să instaleze un cort la Casa Vacanței. Operațiune delicată și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și morții visează. Nenorocirea lor e că nu au cui să-și povestească visele. Ce e mai rău oare? Închise caietul. Restul pentru alte zile. III. Mică publicitate 1. Din oglinda rotundă Înrămată În lemn de cireș Îl privea un ins de a cărui Înfățișare nu fusese mulțumit niciodată. I-ar fi dorit o frunte mai Înaltă, sprâncene mai stufoase, ochi mai adânci și maxilarul inferior mai ferm. Doar nasul Îi era pe plac: nici cârn, nici prăbușit peste buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era acum pustie, iar Grațian creștea doi copii și lucra la Cinemar. Citea la fel de mult ca altădată. Recunoștea acest lucru cu un fel de jenă, ca și cum lectura ar fi o sursă ilicită de bucurie. Își croise de timpuriu reputația de ins de care era bine să te ferești. Lucru relativ ușor, dat fiind faptul că era un ins singuratic. Se scula În fiecare dimineață la ora șase. În drum spre școală ducea laptele unor pensionari abonați la Alimentara de pe Calvaria. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Recunoștea acest lucru cu un fel de jenă, ca și cum lectura ar fi o sursă ilicită de bucurie. Își croise de timpuriu reputația de ins de care era bine să te ferești. Lucru relativ ușor, dat fiind faptul că era un ins singuratic. Se scula În fiecare dimineață la ora șase. În drum spre școală ducea laptele unor pensionari abonați la Alimentara de pe Calvaria. Cu banii astfel câștigați Își Înjghebase un atelier foto Într-o fostă afumătorie. Din această pricină nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
faptul că dincolo de dans și mâncare mai exista ceva care punea parcă În mișcare matahala asta bine Înțolită și generoasă pe deasupra, dacă se lua În considerare truda chelnerilor aduși pe spezele sale, ceva pur și simplu, În afară de ceea ce permite oricărui ins să trăiască, ceva ce se cheamă pasiune. Când Își termină numărul, Brândușă se opri la doi pași de tablouri, cu spatele la ele și zise: Acești patru pictori pot spune cu sufletul Împăcat, fără deosebire de naționalitate: Am pictat pe-acest pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dansa pe ultima, Împrumutând, pe cât Îi era cu putință, ceva din mișcările unui om care se sprijină pe aer pentru a rămâne În picioare, cum văzuse În spectacolele lui Saburo Teshigawara și Miyata Kei, când băgă de seamă că un ins Îi făcea semne să se oprească cu gesturile unui agent de circulație, o parodie trivială a propriilor ei gesturi. Își scoase căștile nedumerită și privi În jur ca și cum lucrul acesta ar fi fost cu neputință până atunci din cauza ploii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Pe vremea aceea, cuvântul „geniu” mai spunea ceva. Cu atât mai mult dacă era Însoțit de aura tulburătoare și dostoievskiană a epilepsiei, un certificat de autenticitate, un fel de AOC, de Trade Mark, de Marque déposée... Lângă Dostoievski Însă, orice ins cu pretenții creatoare devenea o simplă licență poetică, dacă nu chiar un fals adevărat. Cu geniul, orice s-ar spune, nu-i de glumit. Continua să povestească știind prea bine că nici o povestire nu putea Înlocui cel mai banal gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se răsuci în somn, murmurând: — Inez? Inez? Qué? Inez? Blanchard se deplasă până la o debara de pe hol și găsi o haină veche de lână, pe care o aruncă peste el. Căldura suplimentară păru să aibă un efect calmant, căci bolboroselile insului încetară subit. — Cherchez la femme. Nu, Bucky? — Poftim? — Femeia, întotdeauna femeia. Nici cu șprițu-n nas n-o poate uita bătrânul Tomas pe Inez. Pun pariu pe ce vrei tu că o să fie alături de el când o să aterizeze în camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu bucăți de cărți de telefon și jetoane. Unul dintre bandiți a urcat la volanul mașinii blindate și a dus-o în centrul Hollywoodului. Ceilalți trei s-au îmbrăcat în uniforme identice cu cele purtate de însoțitorii transportului. Cei trei inși în uniformă au intra pe ușa băncii Boulevard-Citizens Savings & Loan de pe colțul dintre Yucca și Ivar, cărând sacii cu hârtie și jetoane, iar directorul le-a deschis seiful. Unul dintre spărgători l-a adormit pe director cu un baston în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Păi, nu știu sigur. — O urmărea cumva vreun iubit gelos? — Nu cred. Atunci ce credeți, domnișoară Graham? Marjorie oftă. — Domnule polițist, Betty se folosea de oameni. Împrumuta bani, le spunea diverse povești și... ei bine, aici locuiesc o mulțime de inși pe care nu poți să-i duci prea ușor și cred că au citit-o pe Betty imediat. — Povestiți-mi despre Betty, am rugat-o. Vă plăcea de ea, nu-i așa? — Da. Era dulce și încrezătoare și cam prostuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prefabricate unde soldații „nu trebuie să depună garanție“. Sala Eagle Rock Legion încă mai avea un panou care făcea o reclamă stridentă meciurilor de box de vineri seara, iar zona mea de patrulare de la Divizia Centrală era plină de bețivani, inși ahtiați după lovele și fanatici religioși. Pe înserat m-am dat bătut: o să mai încerc s-o abordez o dată pe fetița de bani gata înainte s-o bag la apă pe mămica. O ultimă posibilitate să aflu de ce face în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ea cu bolovani. Nu ne suportă. — De ce? — Am fost obligați să-i izolăm. Susțin că omul nu se trage din maimuță, cum zice Darwin, ci din strămoșul lor Tantal, care, acum vreo treizeci de mii de ani, însoțit de doi inși, ar fi aterizat pe Pământ și s-ar fi dat la maimuțe. Și cum arată? — O să-i vedeți imediat, dacă doriți. Se apropiară de planetă. Când ajunseseră la vreo cincizeci de metri de sol, îi văzură. Erau niște ființe uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vedea cu ochii, deschizând hubloul principal. Imediat, în cadrul lui apăru un tip înalt, cu barbă neagră îngrijit tăiată, ținând în mână un megalaser automat. Sări înăuntru cu megalaserul îndreptat spre ei și fluieră scurt. Îl urmară de îndată alți doi inși, înarmați și ei, unul cu ochi pieziși, asiatici, mic de statură, celălalt blond și cu o balalaică în spate. Cu cine avem plăcerea? bâigui comandantul Felix. — Cu „Pirații stelelor”! rânji cel cu barbă. — De ce naționalitate? se interesă Felix. — Multinaționali, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cabina portarului nu era nimeni. Intrară în clădire și Felix S 23, cu siguranța cunoscătorului, îi conduse pe coridoare spre biroul lui Iuliu Corodan, directorul centrului. Bătu la ușa camerei și intră însoțit de ceilalți. În locul secretarei saturniene stătea un ins, om la prima vedere, răsfoind niște hârtii. — Bună ziua! zise Felix S 23. Tovarășul Iuliu Corodan e aici? — Poftim? ridică ochii individul. — Tovarășul Iuliu Corodan e aici? — Care Corodan? zise individul. Cine sunteți dumneavoastră? — Îl căutăm pe tovarășul Iuliu Corodan, directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
față de ceilalți mediocri, și slavă Domnului nu sunt deloc singur, e important: eu știu! De aceea ei vor fi mereu în inferioritate față de mine”. Și totuși am uitat asta. Singura explicație pe care mi-o dau e că în orice ins mediocru există primejdia de a se crede într-o bună zi genial. Totul e dacă nimerește în situația care declanșează boala. Eu am nimerit. Tânăr absolvent al Școlii de Belle Arte, am încercat să nu pun la inimă că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Emilia, doborâtă de băutură, mă imaginam un geniu care uimea pe toată lumea prin creațiile sale. Era singura răzbunare de care eram în stare împotriva unui destin ironic care, după ce nu-mi dăduse nimic, mă silise să fiu conștient de asta! Insul mediocru care nu știe că e mediocru sau nu-i pasă de asta e pe jumătate mântuit; pactul său cu viața nu amenință să se rupă; el trece prin viață liniștit, se însoară, se duce la serviciu, își urăște colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
azilului, dar nimeni nu pricepe de ce. S-ar putea să fie tot o întâmplare veche, pe care ceilalți au uitat-o, numai ei o țin minte și, în numele ei, rumegă gânduri de răzbunare. Câteodată, mai merg în cătun doctori sau inși din administrație. Deh, acolo văduvele sunt totdeauna bucuroase să vadă un bărbat străin. Iar în apropierea cătunului există, da, să nu vă mire, o rezervație de cerbi. Se pot organiza acolo vânători în mlaștină, singurele evenimente care îi scoală de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]