8,109 matches
-
sec. XIV-XVI), Ed. Meridiane, Bucureᗰti, 1970, în Studia Universitatis, Historia, 1971, fasc. 1, p. 130-131. · Iuliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictură ᘰărănească pe sticlă, Ed. Meridiane, Bucureᗰti, 1975, în Studii ᗰi cercetări de istoria artei, tom 24, 1977, p. 152-153. · Cristina Lucia Bica, Iacob Mârza, Psaltirea lui David cu calendar, Ed. Meridiane, Bucureᗰti, 1977, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj-Napoca, XXI, 1978, p. 502-503 (în colaborare cu Nicolae Bocᗰan). · André Guillou, Aspetti della civiltà bizantina în Iltalia, în Studia Universitatis
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
Nistor, adversar politic acerb și vrăjmaș pe față al lui Iancu Flondor, unchiul lui Gheorghe. A fost ales ca deputat de Rădăuți în Parlamentul României (1927-1935) și apoi senator PNL de Rădăuți (1935-1937). În anul 1927 s-a căsătorit cu Lucia Stephanovici (cunoscută mai târziu prin pseudonimul literar Lotte Berg, traducătoare și autoare de cărți pentru copii), fiica lui Raieton și Vera din Rarancea. Din aceasta căsătorie va rezulta un fiu, Tudorel Flondor (n. 1929), om de știință și campion național
Gheorghe Flondor () [Corola-website/Science/307292_a_308621]
-
of Lammermoor"". Capodoperă a romantismului italian, una dintre ultimele mari creații preverdiene, în care belcantoul este investit cu valențe expresiv - dramatice. Este cea mai celebră tragedie donizettiană. Ca și în cazul multor alte opere ale lui Gaetano Donizetti, și succesul ""Luciei di Lammermoor"" depinde de o distribuție de primă mână. În timp ce partitura lui Edgardo trebuie interpretată de un tenor ce depășește granițele belcantoului, îndreptându-se către Giuseppe Verdi, Lucia și Enrico sunt reprezentanți tipici ai acestui stil. Premiera operei a avut
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
și în cazul multor alte opere ale lui Gaetano Donizetti, și succesul ""Luciei di Lammermoor"" depinde de o distribuție de primă mână. În timp ce partitura lui Edgardo trebuie interpretată de un tenor ce depășește granițele belcantoului, îndreptându-se către Giuseppe Verdi, Lucia și Enrico sunt reprezentanți tipici ai acestui stil. Premiera operei a avut loc la 26 septembrie 1835 la Napoli, "Teatro San Carlo". Ea s-a soldat cu un succes imens și datorită cântăreților Fanny Tacchinadri-Persiani (Lucia) și Gilbert Duprez (Edgardo
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
-se către Giuseppe Verdi, Lucia și Enrico sunt reprezentanți tipici ai acestui stil. Premiera operei a avut loc la 26 septembrie 1835 la Napoli, "Teatro San Carlo". Ea s-a soldat cu un succes imens și datorită cântăreților Fanny Tacchinadri-Persiani (Lucia) și Gilbert Duprez (Edgardo). Triumful s-a repetat la Viena (1837), Paris (1837), Londra (1838), Amsterdam (1839), New Orleans (1841), New York (1843). Durata operei: cca 2 1/2 ore. Lordul Enrico Ashton, dușman de moarte al familiei Ravenswood, reușise, printr-
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
dorea cât mai grabnică. În timp ce mărturisea aceste gânduri slujitorului său, Enrico este anunțat că în preajma castelului se află ascuns Edgardo di Ravenswood, singurul moștenitor al familiei dușmane rămas în viață. Furia și ura lui răbufnesc și mai puternic, aflând că Lucia este îndrăgostită în taină de acest tânăr. În gradina castelului, Lucia povestește credincioasei sale confidente, Alisa, cum în plimbările-i singuratice, a avut impresia că zăreste în oglinda vechii fântâni chipul trist și însângerat al soției unuia dintre membrii familiei
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
este anunțat că în preajma castelului se află ascuns Edgardo di Ravenswood, singurul moștenitor al familiei dușmane rămas în viață. Furia și ura lui răbufnesc și mai puternic, aflând că Lucia este îndrăgostită în taină de acest tânăr. În gradina castelului, Lucia povestește credincioasei sale confidente, Alisa, cum în plimbările-i singuratice, a avut impresia că zăreste în oglinda vechii fântâni chipul trist și însângerat al soției unuia dintre membrii familiei Ravenswood, ucisă cândva de acesta, din gelozie. Imaginea aceea înfricoșătoare reușește
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
o anunță că va pleca într-o misiune de încredere, ceea ce îl obligă sa amâne căsătoria, păstrând în taină logodna lor. Înainte de a se despărți, el îi dăruiește inelul său, simbol al legământului și credinței jurate. După plecarea lui Edgardo, Lucia trăiește într-o puternică tensiune provocată de grija pentru iubitul de la care nu primește nici o veste și de teama că fratele ei intenționează să o mărite cu un lord aflat în grațiile reginei. Într-adevăr, Enrico o cheamă și-i
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
că fratele ei intenționează să o mărite cu un lord aflat în grațiile reginei. Într-adevăr, Enrico o cheamă și-i prezintă această căsătorie ca pe o datorie față de onoarea familiei pe care doar ea ar mai putea-o salva. Lucia respinge orice încercare de convingere; ea a jurat credință unui om și o va păstra. Viclean și pregătit pentru acest refuz, Enrico, care avusese grijă să distrugă toate scrisorile trimise de Edgardo, îi arată surorii sale o scrisoare falsă, anume
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
îi arată surorii sale o scrisoare falsă, anume ticluită, ca din partea logodniculul ei, prin care acesta o dezleagă de jurământul dat, fiindcă el "iubește o altă femeie". Lovitura, pe cât de neașteptată, pe atât de grea, rănește adânc sufletul curat al Luciei. Totuși, ea refuză și acum să-și calce jurământul. Într-o ultimă încercare, Enrico îi spune că respingerea acestei căsătorii va duce la condamnarea lui la moarte. Intervine însă Raimondo, care îi cere să-și îndeplinească datoria față de familie, și
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
Totuși, ea refuză și acum să-și calce jurământul. Într-o ultimă încercare, Enrico îi spune că respingerea acestei căsătorii va duce la condamnarea lui la moarte. Intervine însă Raimondo, care îi cere să-și îndeplinească datoria față de familie, și Lucia cedează. Ea este pusă să-i semneze contractul de căsătorie în mijlocul oaspeților. Edgardo, venit pe neașteptate, o acuză de trădare pe logodnica necredincioasă, în timp ce Enrico vrea să-l dea afară din castel. Înainte de a ieși, Edgardo aruncă inelul de logodnă
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
Ea este pusă să-i semneze contractul de căsătorie în mijlocul oaspeților. Edgardo, venit pe neașteptate, o acuză de trădare pe logodnica necredincioasă, în timp ce Enrico vrea să-l dea afară din castel. Înainte de a ieși, Edgardo aruncă inelul de logodnă în fața Luciei și o blestemă. În atmosfera de veselie care domnește printre oaspeții invitați la această căsătorie, este adusă o veste cumplită: Lucia a înnebunit și și-a ucis soțul. Pradă halucinațiilor, cu ochii rătăciți, aceasta apare ținând în mână un pumnal
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
necredincioasă, în timp ce Enrico vrea să-l dea afară din castel. Înainte de a ieși, Edgardo aruncă inelul de logodnă în fața Luciei și o blestemă. În atmosfera de veselie care domnește printre oaspeții invitați la această căsătorie, este adusă o veste cumplită: Lucia a înnebunit și și-a ucis soțul. Pradă halucinațiilor, cu ochii rătăciți, aceasta apare ținând în mână un pumnal pătat de sânge. Ea retrăiește cu închipuirea clipele fericite alături de Edgardo, apoi mintea i se tulbură de năluciri amenințătoare. În cimitirul
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
fericite alături de Edgardo, apoi mintea i se tulbură de năluciri amenințătoare. În cimitirul unde erau înmormântați strămoșii sai, Edgardo a venit să-si ia adio de la tot ce-l mai lega de viață, care nu mai avea sens fără dragostea Luciei. Se aud pași în întuneric; este adusă vestea nebuniei Luciei. Edgardo vrea să alerge să o vadă, dar este prea târziu: clopotul castelului anunță moartea nefericitei. Convins acum de credința și dragostea ei, Edgardo adresează o ultimă chemare sufletului nepătat
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
amenințătoare. În cimitirul unde erau înmormântați strămoșii sai, Edgardo a venit să-si ia adio de la tot ce-l mai lega de viață, care nu mai avea sens fără dragostea Luciei. Se aud pași în întuneric; este adusă vestea nebuniei Luciei. Edgardo vrea să alerge să o vadă, dar este prea târziu: clopotul castelului anunță moartea nefericitei. Convins acum de credința și dragostea ei, Edgardo adresează o ultimă chemare sufletului nepătat și, cu o lovitură de pumnal, îsi curmă viața.
Lucia di Lammermoor () [Corola-website/Science/307354_a_308683]
-
o jurnalistă română, care activează în calitate de realizator-prezentator în cadrul "Știrilor ProTV". Este realizatoarea emisiunii "La Radio", de la Europa FM și posesoarea site-ului andreeaesca.com. Andreea Esca s-a născut pe 29 august 1972 în București, în familia lui Dumitru și Lucia Esca. A făcut studii universitare și postuniversitare la Școala Superioară de Jurnalism. A urmat programe de pregătire profesională la: Centrul pentru Jurnalism Independent (Praga), CNN Atlanta (SUA) și în Atena, Grecia (1994). Andreea Esca se identifică cu ProTV, alături de care
Andreea Esca () [Corola-website/Science/308709_a_310038]
-
familia Mavrocordat, ea era descendentă a domnitorilor fanarioți. Prințesa Olga Mavrocordat s-a născut la data de 27 septembrie 1884 în satul Popești (județul Iași), moșie primită ca zestre de femeile din familie. Era fiica principelui Alexandru Mavrocordat și a Luciei Cantacuzino-Pașcanu și se născuse când tatăl ei avea 42 de ani, iar mama sa 22 ani. Pe moșia din Popești se afla un conac pe care, după căsătorie, Alexandru Mavrocordat l-a dărâmat și a ridicat cu meșteri italieni un
Olga Sturdza () [Corola-website/Science/308083_a_309412]
-
decedat în 1991) a scris numeroase emisiuni umoristice pentru radio și televiziune, precum și piese de teatru, reprezentate la teatre din București și din țară și reunite în volumul „Luna de pe cer” (editura Cartea Românească, 1985). În 1990, o piesă a Luciei Verona („Noaptea - o comedie albastră”) a fost prezentată la teatrul Essaïon din Paris. Alte piese („Secretul atomic”, „Povești cu zîne și amanți”) au fost difuzate de Teatrul Radiofonic. Din anul 2004 conduce secția de dramaturgie a Asociației Scriitorilor București (filiala
Lucia Verona () [Corola-website/Science/308131_a_309460]
-
rămas în calitate de deputat neafiliat, menționând că va colabora în continuare cu Iurie Leancă și Eugen Carpov, care la rândul lor au părăsit partidul și fracțiunea în februarie 2015, lansând apoi Partidul Popular European din Moldova. Nicolae Juravschi este căsătorit cu Lucia și are doi copii, Nicoleta și Victor.
Nicolae Juravschi () [Corola-website/Science/308192_a_309521]
-
aceștia ar fi meritat-o. Mai reușite sunt portretele executate după modele și astfel, au rezistat timpului personaje cu o notorietate redusă cum a fost de exemplu Ion Kalinderu (1904). Remarcabile sunt portretele violoncelistului Andrei Chefneux (1925), al verișoarei sale Lucia Mantu (1914), "Portretul de familie" (1900), precum și portretele unor profesori și cărturari ieșeni. Majoritatea portretelor realizate în perioada anilor 1920 - 1930, au în execuția lor adâncimea psihologică și măiestria realist artistică din epoca de maturitate a operei lui Băncilă. Octav
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
1929, Iași - d. 6 august 2000, București) a fost un actor român. A urmat studii la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași. Și-a început activitatea teatrală la Teatrul Național din același oraș, după care a fost remarcat de doamna Lucia Sturdza-Bulandra și în 1956 a fost adus de ea la Teatrul Municipal din București unde actrița Lucia Strudza-Bulandra punea bazele unei trupe de elită sub titulatura Teatrul Municipal. A avut o bogată activitate teatrală la Teatrul Municipal, și a făcut
Petre Gheorghiu () [Corola-website/Science/307730_a_309059]
-
de Artă Dramatică din Iași. Și-a început activitatea teatrală la Teatrul Național din același oraș, după care a fost remarcat de doamna Lucia Sturdza-Bulandra și în 1956 a fost adus de ea la Teatrul Municipal din București unde actrița Lucia Strudza-Bulandra punea bazele unei trupe de elită sub titulatura Teatrul Municipal. A avut o bogată activitate teatrală la Teatrul Municipal, și a făcut parte din "generația de aur" a teatrului, generație care includea actori ca Ștefan Ciubotărașu, Fori Etterle, Clody
Petre Gheorghiu () [Corola-website/Science/307730_a_309059]
-
Fori Etterle, Clody Bertola, Victor Rebenciuc, Ileana Predescu, Irina Petrescu, Florian Pittis, și regizorul de teatru și film Liviu Ciulei, cărora li s-a alăturat mai târziu și neuitatul Toma Caragiu. După moartea doamnei Bulandra, Teatrul Municipal a devenit Teatrul Lucia Sturdza-Bulandra. Părinții, tatăl, Vasile Gheorghiu, membru al Filarmonicii din Iași, a cântat sub conducerea unor dirijori celebri, ca Sergiu Celibidache. Mama, Elena Gheorghiu-Nistor, a fost angajata teatrului Lucia Struza Bulandra detinand funcția de cabinieră șefă. Soție, Ani (Anica) Gheorghiu, soție
Petre Gheorghiu () [Corola-website/Science/307730_a_309059]
-
neuitatul Toma Caragiu. După moartea doamnei Bulandra, Teatrul Municipal a devenit Teatrul Lucia Sturdza-Bulandra. Părinții, tatăl, Vasile Gheorghiu, membru al Filarmonicii din Iași, a cântat sub conducerea unor dirijori celebri, ca Sergiu Celibidache. Mama, Elena Gheorghiu-Nistor, a fost angajata teatrului Lucia Struza Bulandra detinand funcția de cabinieră șefă. Soție, Ani (Anica) Gheorghiu, soție (20.07.1932- ). Născută în Basarabia, Republica Moldova de azi. Fiul său, Paul Gheorghiu, (n. 03.07.1953 - ) și el actor, a absolvit Institutul de Teatru în 1978 la
Petre Gheorghiu () [Corola-website/Science/307730_a_309059]
-
și în competiția de la Monte Carlo. La începutul carierei, Elenă Moșuc a fost foarte atașată Operei din Zürich, unde și-a dat întreaga măsură a talentului și a dăruirii către scenă în roluri diverse, de la Regina Nopții, Konstanze, Donna Anna, Lucia di Lammermoor, Linda di Chamounix, Gilda, Elvira, Violetta Valéry, Luisa Miller, Sophie, Zerbinetta, până la Aminta/Timidia, Musetta, Antonida, Micaëla, Olympia, Antonia ori Giulietta, sub conducerea muzicală a unor personalități de primă mărime precum Nikolaus Harnoncourt, Franz Welser-Moest, Christoph von Dohnányi
Elena Moșuc () [Corola-website/Science/306720_a_308049]