8,023 matches
-
sfânt părinte. Nu tot ce poftește, dă-i! Nu! Să-l mai ținem în frâu! Altfel ne scoate din Rai. Pofta e de la diavol. Da! Trupu-i putregai puturos. După 4-5 zile, când e mort, nu te mai apropii de el. Miroase urât. Iar sufletul e scânteie dumnezeiasca. El este nemuritor. Să avem grijă mare de suflet, să-l spălăm mereu prin lacrimi și spovedanie, însoțite de fapte bune și râvna la rugăciune! Să fim buni și milostivi cu toții! Asta e dorința
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
decurgeau de aici autorul le trăsese chiar în restul cărții și ele se pot formula cam astfel : față de iminența morții, precum și de imanența ei („...prezența cea mai tulburătoare este această prezență a morții, care trăiește în noi, pe care o mirosim, pe care o aspirăm din flori, din văzduh ; pe care o văd pe buzele iubitei mele, al cărei gust îl simt în gură amar”, Nu, p. 294), față de această realitate, ce derizorie, ce vană e „viața literară” cu ambițiile, gloriolele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Unul dintre reclamanți a ajuns la colonel și colonelul a venit în control. În fața soldaților, căpitanul i-a acuzat că „mârlanii nu se mai satură de țuică și că spun minciuni” și ca dovadă i-a propus colonelului să-i miroasă, că toți miros a țuică. Colonelul „a constatat” că raportul reclamantului era fals și a ordonat să fie pedepsită întreaga companie. Și astfel la nunta fiicei căpitanului au petrecut fericiți și majurul și căpitanul și colonelul. Dar zicea bunicul: „de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ascult muzică, despre tinctura divină prezentă în oameni, animale și minerale, în tot ce există, animat și inanimat. Văd cât de mare e întunericul în mine. 5 ianuarie M-am trezit brusc, uimită că locul lui René e gol. Dar miroase frumos, a René, un miros de neconfundat, ca și cum el este cu mine nevăzut. M-am culcat din nou, după o jumătate de oră m-a trezit sunetul brutal al telefonului, pe care am uitat să-l închid. Era Eva (Ström
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
m-a privit surâzând enigmatic. Apoi a spus clar că acum nu mai are nevoie de pantofi, în locul în care se găsește acum nu mai are nevoie de nimic. M-am trezit uluită - René dispăruse brusc după ce spusese aceste cuvinte. Mirosea din nou ciudat în toată camera, miros de eter, alfabetul celor prezenți în absență eternă. 10 ianuarie Se întâmplă lucruri ciudate: așa-zisa revoluție din România a luat mințile românilor de aici. Există deja două partide care-și propun să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în traducerea cărților lui încă nescrise. Cu Edith, în piața de lângă Biserica „Hedvig Eleonora”, să cumpărăm un somon de cinci kile, un pește de vis, cu o piele de argint pe tot corpul ceresc! Apoi în magazinele cu mirodenii, unde miroase ca în paradisul oriental. Inger (Johansson) a venit și ea de la Lund, pentru a ne ajuta la prepararea banchetului. Când ne aflam în bucătărie, sună telefonul de la Bruxelles: Lionel se află pe aeroport cu Ralf, care îmi povestește că Lionel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cred că sunt alergică la praful acumulat de-a lungul anilor în cărți. Seara, mă ung cu ulei de ricin (Palma Christi) încălzit, rețetă aparținând terapiei populare elvețiene, dar și lui Edgar Cayce, „profetul adormit” comunicând remedii bune în timpul somnului. Miroase îngrozitor în noul apartament, a vopsea proaspătă care se evaporă destul de încet. Am dormit în vechiul apartament, lângă pianul care va fi transportat azi, împreună cu dulapul de stejar suedez, opera unui artist anonim. Se pot detașa cele patru uși, două
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
L-am întrebat dacă vom trăi din nou împreună. Mi-a spus clar: nu, pentru că viața lui a început acum de la zero. Lionel era mut, ca și cum n-ar fi fost viu... Martie N-am dormit aproape deloc în noul apartament - mirosea a vopsea, dar cel mai îngrozitor lucru a fost că vecinii de deasupra mea s-au certat toată noaptea, copiii au plâns, apoi au târșâit mobile, iar caloriferul a făcut zgomote. Ca și cum mai mulți demoni s-ar fi strâns ca să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aș povesti despre asta ar fi o carte deja scrisă, în genul lui Proust, după cum obișnuiește Birgitta să spună. Încă o dată, sentimentul puternic că o cunosc pe Birgitta de o eternitate. 222 de ani de la moartea lui Emanuel Swedenborg și miroase atât de frumos la mine în casă, ca și cum spiritul lui îi vizitează și pe cei care s-au străduit să-i citească textele, și chiar să le transpună în limba lor maternă; ca mine! Cerul coborât în infernul actual, amestecându
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
moartea prin asta, decât a avea respect pentru ființa umană care și fără transplant luptă cu toate inconvenientele născute din întâmplarea de a fi. Regele a împlinit cincizeci de ani. Palatul e decorat cu flori din Israel, Italia, Spania. Palatul mirosea a primăvară. Au sosit oaspeți din străinătate, printre ei și regele Mihai al României - sobru, plăcut, plin de atenție pentru jurnaliști. Andrei (Bart) a făcut un interviu cu el, și colega noastră Liliana Dufgran a făcut fotografii superbe. Am primit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Sidenblad, m-au sărutat! Septembrie Toamna a venit cu amestec de aer rece și zile pline de soare. Au apărut ciupercile suedeze, kantarelele, și toate legumele și fructele toamnei, mai ales merele de toamnă care miros dumnezeiește! Toată piața Hötorget miroase frumos, un altfel de miros decât cel al primăverii și al verii. Un miros mai profund, ca și cântecul mierlei cu ciocul galben, pasărea care va ierna aici, cu noi, și va veni și pe pervazul meu în fiecare dimineață
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Eram sigur că el, diplomat în ale problemelor de strategii, că avea și pușcă, așa că va reuși să capete aprobare. Ne-am interesat unde stă inspectorul, am găsit casa, am bătut la poartă și fiindcă se bucătărea încă pe afară, mirosea tare a pui fript și a mămăligă caldă, ne gândeam că-i deranjăm. Ne-a deschis poarta chiar inspectorul în persoană, i-am spus ce dorim, ne-a invitat pe prispă (că masa era pe altă direcție), ne-a dat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
poziția de drepți: - La ordin, coane Iancule! - Măi băiatule, mâncare și băutură pe săturate. Ce doriți, măi băieți? Fleici, cârnați, momițe, antricoate, ficăței, mititeiă Luați de toate după pofta inimii, dar mai întâi eu vreau una mare de Pitești să miroase tare a prună. și ne așezam la masă, mâncam și beam iar conu Iancu găsea noi și noi aspecte la aventura pe care i-o născocisem noi, undeva nicicând , pe malul Ialpugului. * Timpul trecea frumos la Tabacu. Ne duceam la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
zile soțul a descoperit o nepoată a compozitorului la București, Aurel a încercat să sensibilizeze notabilitățile tulcene privind recuperarea marelui compozitor. Zadarnic. Ciudate vremuri, ciudați oameni. Poate va veni și timpul lui Vasile Marian. Primul refugiu Evenimentele care măcinau lumea miroseau a praf de pușcă. Vecinul Belocurenco, un ucrainian sărac și la locul lui, venea la noi de mai multe ori pe zi să afle informații de la radio. Pe 1 februarie 1940 primesc ordin de concentrare la Regimentul 3 Vânători, Bolgrad
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
într-un disconfort septuagenar. Pedala, picta, așeza pe polița bibliotecii cărțile interzise altă dată, cânta popește, prepara copii la vioară și citire pe știme, cupletea á la Tănase și avea un chef nebun de călătorii. Am fost la Sihastrul Buciumenilor. Mirosea a ploaie și a curcubeu când, potrivnic oricărei închipuiri, din bătrânul cu pumnii împinși în durerea mereu risipită prin trup s-a desprins un altcineva care a luat dealul în piept, într-un mers alergat, cu mâinile ascunse în manșon
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
l-am văzut ridicându-se, ridicându-se parcă răstignit dureros pe o cruce de aer. - Acolo! - Ce...acolo? - școala. școala mea și a maică-ti. și a întins palma parcă să apuce imaginea de departe s-o apropie, s-o miroase, s-o guste. Era poate prima oară când l-am văzut plângând deșertat deșărtăciune. După o oră încă mai ținea în pumnul strâns imaginea de pe malul ălalt. * În sfârșit iată-ne într-o mașină gata să trecem Prutul. Sculeni aici
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
meu, și să hrănesc cele câteva animale din bătătură. În fiecare seară, de la ora șase, curentul electric era întrerupt. Aveam o lampă cu gaz pe care o aprindeam și în semiobscuritatea bucătăriei pregăteam ceva de mâncare. Era frig în bucătărie. Mirosea a gaz de la lampă. Mirosul îți intra în haine și în piele. Sun la ferma agricolă din satul Ghiduleasa și îl rog pe paznic să o anunțe pe secretara Organizației de Tineret, pe Maria, despre ședința de mâine de la județ
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
O ședință în zilele de dinainte de Crăciun nu era ceva neobișnuit, nici chiar în ziua de Crăciun. Uneori se întâmpla ca și în acele zile să se organizeze instruiri și era necesară deplasarea la județ. În sobe, focul ardea vesel, mirosea a mâncare și a casă locuită. Mișu intră pe ușă ca o vijelie și se repede la aparatul de radio cu baterii. Începe să caute postul „Vocea Americii”. Mamă, se întâmplă ceva, a strigat la mine. Aparatul de radio era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
denivelări. În urma mașinii se ridica un nor gros de praf. Mașina era nouă și bine etanșată. Nici un fir de praf nu intra de afară. În față stăteau șoferul și secretara de la județ, iar între noi, în spate, instructorul cel slab. Mirosea greu a țigări și își schimba culoarea feței de fiecare dată când, în saltul mașinii prin gropi, se apropia mai mult de mine. Instinctul de femeie mi-a șoptit imediat că deja era mult prea interesat de persoana mea. Casele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu o masă lungă, acoperită cu o cârpă ieftină, roșie, roasă de șoareci. Scaunele de la masa prezidiului erau vechi, descleiate și aveau tapiseria, de asemenea, roasă de șoareci. Nici unul nu semăna cu celălalt. În sala de ședințe, urâtă și prăfuită, mirosea puternic a praf și a vechi. Mai era un miros care nu-mi era cunoscut, dar cât se poate de neplăcut (aveam să aflu peste un timp că era mirosul de la viermii de mătase care erau crescuți acolo vara). În
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
știau de gazdă primitoare și acceptau ospitalitatea ei. Acest continuu du-te-vino de la ea mă obosea, dar eram foarte mulțumită că aveam unde înnopta. Șefii îmi spuneau să dorm în camera de oaspeți din primărie, o cameră sinistră, unde era murdar, mirosea a vechi, a praf și a lenjerie nespălată de ani de zile. Ziua mă luam cu treburile, cu oamenii, mergeam pe la școală. Seara, deși ospitalitatea contabilei era lăudabilă, aș fi vrut să fiu împreună cu familia mea. A trecut prima săptămână
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sat, ninsoarea se oprise și se lăsase gerul. Printr-o spărtură de nor, soarele zâmbea privind înapoi spre ziua care tocmai se sfârșea. Acesta era semn că a doua zi va fi vreme frumoasă. Mă speriau acești oameni aspri care miroseau a băutură. Erau bărbați zdraveni, fără prea multă carte. Vorbeau tare, gesticulau. În ziua și la ora stabilită, ajunsă în centrul comunei dis-de-dimineață, am fost surprinsă să-i văd adunați pe toți, îmbrăcați în costume ciudate și multicolore pe unii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
adia nici o boare de vânt. Tocmai mă pregăteam să stau jos la marginea pădurii, la umbră, când au apărut noii șefii cu Aro-ul. Mâncaseră undeva în sat, băuseră un pahar de vin vechi și o cafea bună. Erau veseli, miroseau a usturoi, a țuică și erau puși pe glume. Pană, fostul primar de la B., văzându-mă, îi spune instructorului fără nici o jenă, ca și cum ar fi fost ceva firesc: Ce-ar fi să luăm fata asta și să mergem până la camping
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era și o fire veselă, mereu pusă pe glume. Nu-mi spunea nimic despre activitatea ei, nu mă lua cu ea pe teren. Mi-ar fi plăcut să merg. Era mereu invitată la mese și, adeseori, când venea de pe teren, mirosea a usturoi și a țuică, era veselă și punea în dulap o sacoșă grea. Nu-mi dădea nimeni nimic, căci eram doar o secretară cu propaganda și nu semnam documente, nici nu aveam influență când se lua o hotărâre. Mă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pachete de țigări Kent. Învelite într-o folie de staniol erau două icoane cu Maica Domnului. Am pus prețioasa comoară în sertarul de la 93 vitrină, acolo unde îmi țineam geanta. În clipa următoare a intrat pe ușă instructorul de partid. Miroase a cafea bună aici la tine, a spus și, fără să aștepte să-i răspund, s-a dus direct la dulap și a controlat în cele două sertare. A răsturnat conținutul sacoșei pe masă: Aha! Ai primit plocoane azi. Știu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]