8,110 matches
-
creator și creatură. Dacă ni se cere acum să ne reamintim de logos-ul vechilor greci, o putem face numai întrebîndu-ne care este "logos-ul" lumii noastre, ce anume asigură lumii noastre astăzi inteligibilitatea atâta, câtă o are. Oameni ai modernității târzii, știm astăzi că istoria este plurală. Știința dominantă a modernității, discursul cunoașterii susținut instituțional, nu este decât una din vocile posibile și reale în istorie. Alături de ea, alături de discursul oficial al cunoașterii, așa cum a fost el formulat de instituțiile
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de logos-ul vechilor greci, o putem face numai întrebîndu-ne care este "logos-ul" lumii noastre, ce anume asigură lumii noastre astăzi inteligibilitatea atâta, câtă o are. Oameni ai modernității târzii, știm astăzi că istoria este plurală. Știința dominantă a modernității, discursul cunoașterii susținut instituțional, nu este decât una din vocile posibile și reale în istorie. Alături de ea, alături de discursul oficial al cunoașterii, așa cum a fost el formulat de instituțiile iluminismului, roiesc discursurile paralele, subversive, ale astrologiei și alchimiei, ale artei
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
perspectiva semnificativului. Dar în psihopatologie sau în filosofia religiilor apar de fapt identificările și excluziunile pe care s-a bazat cultura occidentală pentru a-și construi identitatea. Grecii s-au identificat ca greci excluzând barbarii, creștinii excluzând păgânii, iar omul modernității i-a exclus pe omul primitiv, arhaic și pe bolnavul psihic, pe lângă exclușii anteriori, copilul și femeia. Temeiul acestor excluderi a fost inteligibilitatea pe care grecii o întemeiau pe limbă, creștinii pe credință iar modernii pe logică. Raționalitatea întemeiată pe
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
decât pe temeiul semnificării și a analogiilor pe care aceasta le susține? Desigur, în temeiul ordinii prime date de articularea semnelor limbii. Despre această ordine primă vorbește Levi-Strauss ca despre "gîndirea sălbatică", iar Foucault ca despre episteme prealabile Epocii Clasice, modernității. Este o ordine care poate fi percepută în taxonomiile, simbolismele și analogiile premoderne, în magia simpatetică și alchimie, și care supraviețuiește astăzi în astrologie, medicină naturistă, ezoterisme și ocultisme, în ceea ce pe scurt ar putea fi numit "semioză hermetică". Până la
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
animal a celor care își schimbă opțiunile și convingerile în funcție de context; alți monștri există pentru că au fost menționați în Biblie etc. Până la epoca modernă cunoașterea științifică este o chestiune de hermeneutică, de interpretare a semnificațiilor și de deducție simbolică. Ceea ce modernitatea, după Kant, numește cunoaștere, doar cizelează această ordine primă, o face mai adecvată, mai analitică și mai pertinentă. Nu există o instalarea progresivă a unui sistem semnificam. Apariția limbii marchează o discontinuitate. Animalele trăiesc în mediu; omul trăiește în lume
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
al științelor umane, să se dizolve, să dispară, împotriva interminabilelor discuții pe tema antiumanismului structuralist, este astăzi evident că Foucault a avut dreptate. Dizolvarea imaginii clasice a omului ca subiect conștient și autonom este fapt împlinit în filosofiile și teoriile modernității târzii. II. Hermeneutică 10. Situs-ul epistemic al hermeneuticii Cea de-a treia tematizare filosofică, cea a comunicării, este cea care schimbă locul hermeneuticii de la o disciplină filosofică auxiliară la una de prim plan, respectiv conferă interpretării un rang prim între
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
așa cum lectura trece înaintea interpretării. Este o mișcare interesantă pentru că anunță instalarea noii tensiuni din cea de-a treia tematizare. într-adevăr, semiologia și hermeneutica, anatomia și fiziologia semenelor, se separă una de cealaltă la sfârșitul Renașterii, care este pragul modernității și debutul tematizării cunoașterii. Era nevoie la debutul celei de-a treia tematizări, a comunicării, de o inversare a pozițiilor și rolurilor înainte de a se instala o tensiune între semiologie și hermeneutică, ca mai înainte între eleatism și heraclitism sau
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
la debutul celei de-a treia tematizări, a comunicării, de o inversare a pozițiilor și rolurilor înainte de a se instala o tensiune între semiologie și hermeneutică, ca mai înainte între eleatism și heraclitism sau între raționalism și empirism. în ordinea modernității, prezența conștiinței, instalată de cogito-ul cartezian, ne plasează într-un solipsism ipotetic din care ne scoate în primul rând dorința. Ea dă consistență unei realități exterioare eului, dar similară cu eul: Altul, Celălalt, altul decât mine, dar un alt eu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
o satisface. "Nietzsche este în sensul profund al termenului un hermeneut. Locul unde trebuie să căutăm relația lui autentică cu hermeneutica este problema adevărului. Până la Nietzsche, filosofia și-a atribuit cu aroganță cunoașterea și adevărul. Cea cu care a culminat modernitatea, marea filosofie germană anterioară lui, se poate în întregime rezuma în autodefinirea ei ca "știință absolută", ca și cunoaștere a "adevărului absolut". La rândul ei, gândirea lui Nietzsche, cu care începe poate modernitatea târzie, se poate condensa în intenția lui
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și adevărul. Cea cu care a culminat modernitatea, marea filosofie germană anterioară lui, se poate în întregime rezuma în autodefinirea ei ca "știință absolută", ca și cunoaștere a "adevărului absolut". La rândul ei, gândirea lui Nietzsche, cu care începe poate modernitatea târzie, se poate condensa în intenția lui de a distruge credința în adevăr, pentru că, după el, în sens tradițional, adevărul nu poate exista. Desigur, prin faptul că obține această idee invocând teoretic "voința de putere", el se ratașază altor gânditori
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pentru că, după el, în sens tradițional, adevărul nu poate exista. Desigur, prin faptul că obține această idee invocând teoretic "voința de putere", el se ratașază altor gânditori din a doua jumătate a secolului al XlX-leacu care împarte gloria debutului gândirii modernității târzii. Poate chiar că originea ideii "voinței de putere" ca și toată metafizica voinței a lui Schelling și Schopenhauer trebuie căutată în ideea creștină a "voinței divine" și în definiția augustiniană a omului. Dar nimeni până la el nu a avut
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mai sus verifică implicit această concluzie: dominația și absolutizarea conceptului și adevărului în filosofia modernă nu sunt decât supraviețuiri camuflate ale formulei relfgioase monoteiste. Combătîndu-le, afirmând absența adevărului unic și pluralitatea interpretărilor, Nietzsche critică implicit monoteismul creștin. Anunțând, la sfârșitul modernității clasice, "moartea lui Dumnezeu" se prea poate ca Nietzsche să nu fi anunțat atât domnia Supraomului, cât instalarea politeismului modernității târzii. De vreme ce lumea esențelor și cea a aparențelor dispare, rămâne doar interpretarea, dar această interpretare nu duce la regăsirea lumii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ale formulei relfgioase monoteiste. Combătîndu-le, afirmând absența adevărului unic și pluralitatea interpretărilor, Nietzsche critică implicit monoteismul creștin. Anunțând, la sfârșitul modernității clasice, "moartea lui Dumnezeu" se prea poate ca Nietzsche să nu fi anunțat atât domnia Supraomului, cât instalarea politeismului modernității târzii. De vreme ce lumea esențelor și cea a aparențelor dispare, rămâne doar interpretarea, dar această interpretare nu duce la regăsirea lumii esențelor. Hermeneutica lui Nietzsche este o hermeneutică negativă și deschide calea spre alte hermeneutici negative pentru că nu mai crede într-
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
heideggeriene și în dialog și opoziție cu semiologii structuraliști. Abia în forma lor deplină și pe fundalul care le este propriu, acela al tematizării filosofice a comunicării, semiologia și hermeneutica se arată a fi, după 123 despărțirea lor în pragul modernității, în contrapoziție, în tensiune negatoare reciprocă. Locul opoziției dintre semiologiile structuraliste și post-structuraliste și hermeneuticile heideggeriano-gadameriene este problema autoînchiderii referențiale. După semiologii structuraliști, textul e autoreferențial sau intertextual: nu trimite decât la el însuși sau la alte texte. Pentru hermeneutică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
teologică decât Heidegger. Spre deosebire de Heidegger, el afirmă că limba este obiectivă în chip suplimentar și pentru că în spatele ei se succed generații care transmit o tradiție. Astfel, Gadamer reabilitează tradiția și autoritatea textelor transmise prin tradiție. înainte de momentul culminant kantian al modernității, tradiția, cu conceptele ei de judecată, gust și simț comun, aparține cunoașterii. Kant este cel care contestă validitatea tradiției pentru a putea impune critica autonomizantă și libertatea de judecată a subiectului, indiferent de alte autorități decât raționamentul logic. Pentru Heidegger
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cu transcendentalul. în filosofia kantiană, transcendentalul nu mai poate în nici un caz avea semnificația ontologic-axiologică de "în afara și deasupra acestei lumi". El desemnează ceea ce este anterior și permite construirea lumii în cunoaștere, respectiv constituirea obiectului în experiență. Modelul ontologic al modernității, întemeiat pe transcendental, a cunoscut două variante distincte. Prima păstrează modelul spațial al transcendenței verticale și îl face imanent distribuind cuplul categorial esență-aparență după metafora spațială a miezului și cojii. în acest caz, principiul este situat ca esență nu în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
distribuind cuplul categorial esență-aparență după metafora spațială a miezului și cojii. în acest caz, principiul este situat ca esență nu în afară 130 și deasupra, ci înăuntru și în centru, adică în profunzime. Cealaltă variantă este mult mai conformă sensului modernității pentru că rolul spațiului îl joacă aici timpul. Ceea ce se ascundea, pentru cei vechi, în spațiu, pentru cei moderni se ascunde în timp. Principiul devine, în virtutea anteriorității, origine, sau, printr-o simetrie spațializatoare a timpului, finalitate, arhe sau telos, punctul de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
se ascunde în timp. Principiul devine, în virtutea anteriorității, origine, sau, printr-o simetrie spațializatoare a timpului, finalitate, arhe sau telos, punctul de plecare sau punctul de sosire al istoriei. Dacă vrem să vedem în tematizarea comunicării linia de graniță dintre modernitatea care tematizase cunoașterea și postmodernitate, atunci trebuie să găsim modelul ontologic nou, impus de această tematizare. Or el este destul de clar trasat atât de către Heidegger, cât și de către structuraliști, precum și de către comentatorii mai mult sau mai puțin binevoitori ai ambelor
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Deleuze și Baudrillard, au reușit paradoxala sinteză hermeneutico-semiologică sau heideggeriano-structuralistă. Evidențierea unui model ontologic specific este de natură a garanta consistența filosofică a postmodernității ca epocă, dar nu poate, din păcate, să dea și o măsură perfectă a distanțării de modernitate. Deplasarea de la o tematizare la alta poate apărea ca o aprofundare, pentru că, într-un registru mai general, cunoașterea este cazul particular al comunicării cu obiectul. Apoi, atât tematizarea cunoașterii, cât și cea a comunicării produc 131 criticisme, nu ontologii. Ceea ce
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în diferite practici ale cunoașterii. Cunoașterea științifică nu poate arăta că are dreptate fără a recurge la narațiune. Cea mai eclatantă și citată consecință a analizelor sale este aceea potrivit căreia "metanarațiunile" nu mai legitimează, în societatea postmodernă, cunoașterea. O dată cu modernitatea, marea povestire legitimatoare - speculativă sau despre emancipare - și-a pierdut credibilitatea. (Pierderea sensului, pe care mulți o deplâng în postmodernitate, este urmarea dispariției cunoașterii narative.) Cunoașterea științifică este numai un joc de limbaj înzestrat cu reguli proprii, dar incapabil să
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
totul să fie, dacă nu text, atunci cu siguranță "scriitură". Căci nu numai gândirea, dar și scrierea și chiar construcția arhitecturală sunt moduri ale deschiderii drumurilor prin lume, o "scriere" a lumii. Peste tot aici, prin metafizică, metalimbaj și arhitectură, modernitatea și-a exercitat tendința spre o dominație absolută a multiplicității vieții, limbilor și populațiilor. Postmodernul este probabil constatarea sau experiența sfârșitului acestui plan de dominare. Semiologia clasică era încă legată de o metafizică a prezenței. Dar semnul reprezintă prezența în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
nu mai există nici un orizont deschis și nici o inovație posbilă. Dacă Baudrillard dezvoltă preponderent moștenirea poststructuralistă, Gianni Vattimo, unul din cei mai interesanți gânditori italieni de astăzi, dezvoltă mai degrabă linia de perspectivă heideggeriană. El preferă să vorbească despre o "modernitate tîrzie" decât despre postmodernitate, și depre o "ontologie a declinului" care impunea gândirea slabă și "hermeneutica slabă". Metafizica, "gîndirea tare" care domină, impune, care se crede universală, atemporală și este agresiv egocentrică, intolerantă față de contraziceri, presupune un "efort violent de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sunt societăți umane. Fiind umane, cum știm, semenul nostru e imperfect, și noi suntem imperfecți, deci sunt multe de criticat, de discutat, de combătut și în aceste societăți deschise. S-a făcut un mare progres, după părerea mea, în perioada modernității, dar modernitatea și-a arătat în ultimele decenii și foarte multe contradicții, unele, păgubitoare pentru evoluție. Este, totuși, cum a spus Churchill cândva, cel mai puțin rău dintre cele pe care le avem, fără să fie vreodată o tendință spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
umane. Fiind umane, cum știm, semenul nostru e imperfect, și noi suntem imperfecți, deci sunt multe de criticat, de discutat, de combătut și în aceste societăți deschise. S-a făcut un mare progres, după părerea mea, în perioada modernității, dar modernitatea și-a arătat în ultimele decenii și foarte multe contradicții, unele, păgubitoare pentru evoluție. Este, totuși, cum a spus Churchill cândva, cel mai puțin rău dintre cele pe care le avem, fără să fie vreodată o tendință spre perfecțiune. Democrația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
doar o transplantare geografică radicală, ci și una în timp! Era un alt timp, deja. Nu era timpul pe care noi îl trăiam în România, ci un timp, să zicem, mult mai avansat, al unei alte societăți, al unei alte modernități. Toate au fost mari noutăți, deci și probleme de incertitudine. A.V. Fixarea în America de Nord la vârsta deplinei maturități v-a oferit, în același timp, avantajul de a rămâne cetățeanul limbii române? De a privi cu mai multă circumspecție, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]