9,277 matches
-
reproduce modelul unei perioade ce-i corespunde într-un ciclu precedent. Aceste perioade se află într-o relație de omologie clară între ele. Paralelismul dintre antici și moderni luat drept exemplu dovedește că întreaga istorie a societăților umane repetă la nesfîrșit anumite situații tipice. Oare nu tot asta ilustrează, dacă le acordăm oarecare credit, și cele trei exemple ale noastre ? în ordinea colectivă, expansiunea demografică ne-a apărut ca un ricorso al proliferării canceroase, codul lingvistic ca un ricorso al codului
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
se va constitui, în îndepărtatele vremi viitoare, când istoria se va obiectiva, într-un important reper bibliografic. Autorul a înțeles perfect rolul mesianic ce l-a avut poezia închisorilor în pustietatea absolută, organizată de împilatori. Nu a putut prezenta șirul nesfârșit de poeți mucenici mărturisitori. I-a citat pe cei mai reprezentativi. Dar rezultă clar că pentru confrați au însemnat izbăvire și alinare, iar pentru viitorime vor fi plânsul veacului prin care au trecut și au suferit. Mi-am aruncat ochii
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
vrăjmaș, nici vaiete, nici gemete, nici sânge la miezul nopții visul te străpunge și evadează umbre fără pași. Precum bobul de grâu, plantele sau florile dau rod cu prețul jertfei lor, poetul susține, în poezia „Să mulțumim acestor zile”, că nesfârșitele jertfe ale martirilor români vor da și ele rod: Urcă-te, suflete, și cântă mai trist, dar mai înalt, din glod, și spune lumii c-ai dat rod din pământesca rană sfântă. Alături de poezia-rugăciune găsim la Gyr, între poeziile scrise
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
o putem pune în legătură chiar cu versurile lui Gyr: Avem atâția morți, atâtea oseminte Cu smirna lor pe tâmple ne sfințim. sau Atâția morți, atâtea dragi morminte Ca o catapeteasmă cresc în noi. Versurile acestea ne dau liniștea că nesfârșitele martiraje de care vorbea Eminescu, dar și sfințenia invocată de Gyr și generată de cele mai multe ori de sfințitoarele jertfe de pe teritoriul românesc vor păstra pururea biserica, cel puțin în sufletul nostru, indiferent ce se va întâmpla pe acest pământ strămoșesc
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
neam M-a-nflăcărat să-i cânt Moșia unde n-am Doi pași pentru mormânt. Și pentru-acestea fac Osânda cea mai grea. Totuși, gândul la Dumnezeu, credința și comunicarea cu Dumnezeu prin rugăciune ajută, ca tuturor celorlalți deținuți, supraviețuirii în nesfârșiții ani de detenție. Astfel, zile și nopți întregi, sunt petrecute în rugăciune și creație poetică, spiritul creator fecund al mentorului „Gândirii” manifestându-se din plin, chiar și în condițiile inumane ale detenției. De altfel, rugăciunea cu creația se întrepătrund, dând
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ghilimele, căci nu sunt un Început și un sfârșit, ci doar salturi calitative Într’o existență indefinită, mai mult, să nu facem disonanță cu acea caracteristică a lumii - În care suntem o parte inseparabilă, reflectând Întregul - adică veșnicia, o existență nesfârșită deși, sigur, În multiple forme. Cu asta se Împărtășește tot ceea ce este viu, inclusiv animalul și planta, și din aceeași motive. Și să adaug, la acest concept global, din care rezultă necesitatea, și o dovadă. Desigur experimentală, căci de la Renaștere
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
corespondență cu „catacombele Parisului,” ori ale Romei, Varșoviei, Berlinului. Sute de ani s-au bătut romanii, turcii și rușii ca să cucerească frumoasa cetate de la Dunăre. Soliman Magnificul, Mahmet al II-lea Fatih, Ioan Vodă cel Cumplit sau Mihai Viteazul, precum și nesfârșite detașamente de soldați trimiși de țarii ruși au asediat zile și nopți celebra fortăreață de la Dunăre, construită pe ruinele unei cetăți dacice. Cei care au construit aceste tunele au fost turcii. Au cucerit cetatea Brăilei în 1528 sub conducerea lui
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
fără de lege și fără Dumnezeu, străine de civilizația noastră străbună și de cea europeană în general, au atentat și mai atentează încă, fără rușine, la tot ceea ce poate avea un popor mai scump pe lume, trecutul și viitorul. Pe vremea nesfârșitelor năvăliri sălbatice din miazănoapte și răsărit, străbunii noștri au apărat pământul acesta cuprins între Ceremuș, Nistru și Mare, prin luptă, necontenite jertfe și mari sacrificii, căci era moștenirea lor din tară-n fiu. Dragoș Vodă și mai apoi Bogdan Întâiul
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
a fost uitată freulein Angela Hauer, bacalaureată, o fată plină de viață, care a avut o nefericită soartă, pierzându-i pe cei doi frați Iozef și Ferdinad Hauer pe frontul antisovietic, ca mai apoi ea însăși să fie deportată în nesfârșite siberii ca să plătească atât de crunt pentru păcate, nici ale ei, nici ale părinților ei. Își mai amintesc cu plăcere vârstnicii de Aurel Cânduleț, ofițer de rang superior în Marina Militară, ca și de studentul Petru Monea feciorul popii Monea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ceea ce a trăit și ceea ce ar fi putut povesti, căci dezacordul era atât de mare, încât copilul prefera să amâne sine die toate acestea și să le păstreze în sacul înnodat al sufletului său introvertit și creativ. Prelungindu-și la nesfârșit transa timpului pierdut, de la o vreme a început să-și noteze în formă versificată senzațiile pe care nu putea sub nici un chip să le povestească alor săi, cu atât mai mult cu cât căminarul avea în pragmatismul său limitat atitudini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tot aerul cel cald/ Și vișini cu crengi grele de boabe-ntunecoase/ Și lanțul ce se mișcă în valuri de smarald 68. Sunt extrem de pregnante sunetele, culorile și miroasnele în structura intimă a imaginarului eminescian: Miros, lumină și un cântec nesfârșit, încet, dulce eșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina și casa69 (s.n.). De altfel, trecute în basm, casa și incinta apar în aceeași proză eminesciană la fel ca în poezie, ele par a fi de pe tărâmul celălalt, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
l-ar fi cunoscut ca atare l-ar fi abandonat, cum se întâmplă îndeobște, dar nu, el este perceput ca fiind un genuin poetic labirint. Pe acesta, poetul nu numai că nu-l va uita, ci îl va iubi la nesfârșit, atât pentru misterul dinlăuntrul său, dar mai ales pentru faptul că este un spațiu misterios, protector și tăcut. Altfel, unde ar chema-o pe ființa iubită dacă nu în codru ? Este un spațiu deschis și închis în același timp, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
astfel, cerneala ajungând la fiecare literă. "Puitoarea", în picioare la capul mașinii, cobora vreme de 8 ore, cu mâna, coală după coală, spre a o așeza cât mai exact în gheara ghidajului muncă parcă desprinsă din scenele de idiotizare prin nesfârșită repetiție gestuală din filmul lui Chaplin "Timpuri noi"... Tipografii au avut, imediat după revoluție, momentele lor faste numai că n-a ținut prea mult. Eliberarea tiparului de sub obrocul cenzurii, apariția zecilor de gazete, a sutelor de cărți, multe necesare, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a opta sau a noua carte ce i-o dedică lui Eminescu (chiar dacă sumarul mai indică și preocupări colaterale, în care opera poetului furnizează doar textele necesare exemplificărilor diverse). Fost slujbaș la Biblioteca Academiei, profesorul Georgescu a avut răbdarea unor nesfârșite lecturi paralele, așezând manuscrisele eminesciene într-un vizavi adeseori incomod cu principalele ediții, de la Maiorescu încoace. După ce notează că "aceste observații ale noastre, privind virgulele și apostrofurile eminesciene, sunt rodul a vreo douăzeci de ani de muncă singuratică și par
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Decebal, craiul Daților, au adus râmleni și, după ce i-au așezat pe aceste locuri, au purces biruitori..." În fiecare veche însemnare așternută lângă litera tipărită a bucoavnelor poate fi aflat miezul unei alte cărți. Fiindcă puține-s cele scrise și nesfârșit numărul celor ne-născute. Sumedenie de istorii se rotesc agale și maiestuos dincolo de granița și puterea simțurilor noastre robite cotidianului, alcătuind un sistem fabulos în care gravitația-liant se înfiripează din încercarea de a redescoperi viețile și lumea celor ce au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
celor ne-născute. Sumedenie de istorii se rotesc agale și maiestuos dincolo de granița și puterea simțurilor noastre robite cotidianului, alcătuind un sistem fabulos în care gravitația-liant se înfiripează din încercarea de a redescoperi viețile și lumea celor ce au fost. Nesfârșit e universul cărților nescrise, nepermis de multă viață arde și se mistuie fără a-și înregistra trecerea în fila tipărită. Coșbuc spunea: "E greu să-ți iubești patria, dacă ți-ai uitat strămoșii", iar lirica populară a știut și s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dar și cu elegantă delicatețe, sunt așezate într-un elocvent vizavi costisitoarele strădanii ale femeii zilelor noastre, dornică să țină pasul cu chisnovatele exigențe ale cosmeticii ce obligă la fitness, măști exfoliante, vopsele, șampoane, creme, uleiuri, sprayuri, balsamuri (lista e nesfârșită...); "Prin contrast cu simplele truse cosmetice ale colegelor mele de facultate: un săpun Cheia sau Stela, un praf de dinți Doina, o pastă Clorodent (...) Aveau părul curat, obrajii proaspeți, mâinile îngrijite, cu mici pete de cerneală... Atrăgeau fără sofisticării și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Că-n Harghita și Covasna Vor să facă “stat » în Stat ! S-a udat de lacrimi pragul ; În Cristuru e prăpăd ! Imnul românesc și Steagul Nu se-aud și nu se văd! Crișul, Mureșul și Târnava Poartă jalea în aval. Nesfârșită e gâlceava ; Nu e liniște-n Ardeal ! Munții stau să răbufnească, Fierbe galbenul podiș ! Vatra sfântă strămoșească E tăiată-n curmeziș. Se anunță o furtună Cu efect devastator ; Impostorii vor să pună Pe cultură sigla lor. Atmosfera prevestește Un pericol
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
eternitate, neașteptat de nedrept și de brusc, a celei care a fost și rămâne în inimile noastre o distinsă și bună colegă, ELVIRA GHEORGHIU. Sincere condoleanțe familiei îndurerate! Ușoară fie-i țărâna și veșnică amintirea" și amintirile, ca un roi nesfârșit de albine, îmi readuc în minte crâmpeie din ceea ce-a fost, când eram coleg cu dânsa la camera 9, sau când m-a trimis într-o unică, fascinantă și captivantă tabără în Suedia. În luna care a urmat după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de ceramică roșie, alături de alte construcții noi, albicioase din beton, sticlă și oțel, ridicate cu o cutezanță unică, pe un uriaș arhipelag de 30-40.000 de insule, de toate formele și mărimile, insule unite prin sute de poduri și o nesfârșită puzderie de vase, plutind pe canalele dintre ele încât fiecare familie de-aici poate avea cel puțin o barcă proprie. Știam din cărțile despre Suedia că orașul s-a născut pe malul Canalului Norrström, care, în opinia localnicilor are o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să-și încerce norocul. Și simt așa, în taină, pe nesimțite, cum mă inundă emoțiile și mă asaltează o nețărmurită vibrație, o dureros de dulce fascinație a celor cinci ani de studenție. Și, numeroase chipuri de colegi, prieteni, profesori. Și nesfârșite roiuri de amintiri cutreieră adâncurile ființei. Și retrăiesc acei ani burdușiți, ticsiți de visuri, încărcați și cutremurați de uimiri, întrebări, încercări, căutări, frământări, dezamăgiri și ispititoare împliniri, peste care timpul, galopând de zor, se prăvale neiertător, îndepărtându-mă și înstrăinându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prăvale neiertător, îndepărtându-mă și înstrăinându-mă cu fiecare an ce trece, de această mirifică lume. ... Iată-mă-s pe holul larg și înalt, de la intrare în Universitate. Lume multă. Buluc de băieți și de fete. Zumzet zgomotos. Și freamăt nesfârșit de glasuri tinerești. Un imens și foarte dens stup de albine umane! Printre atâtea chipuri necunoscute, îmi iese-n cale o veche cunoștință. Cătălin Murariu. Un coleg cu care-am stat împreună cinci ani de zile, într-o cameră de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
i se aburește brusc de-ai zice că acuma dă În plâns. Unde te ducem noi, Laure? — Unde vrea pula matale, părințele. Io vă duc bagajele și fac tot ce ziceți voi... Se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate, dar nu-i puțin lucru că-l luăm În serios, iar el crede cel mai tare În ce spune. N-o să vă pară rău că m-ați luat cu voi, o să vedeți... A simțit că am fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Acuma chiar aș vrea să-l țin de gură. În sfârșit a adus asta cârnații și porțiile de varză cu ciolan și parcă aș simți nevoia să-mi tihnească și mie. Gâfâie Laur peste farfurii ca-n delirul unui orgasm nesfârșit, care n-are Însă putere să-l amuțească, oh, bine că l-a omorât, bine-a făcut, v-am spus eu că ăsta n-are viață lungă după cum Îl jelea el pe Antonescu ca pe mă-sa că n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Începusem să ne Înțelegem graiurile, de-acum unite Într-un idiom universal și total care spulbera orice limită a comunicării prin minunea mâinilor ei zbătându-se pe rând și Împreună prin aer. Unduia din creștet până-n tălpi și o gamă nesfârșită de măști Îi traversau chipul, mmmmâââî, să nu ne masturbăm până la capăt fiindcă oricum nu există un capăt, noi facem parte dintr-un orgasm etern, de o amplitudine monstruoasă și atotcuprinzătoare, numai să avem răbdare și să vină ăsta repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]