7,974 matches
-
luat, nu de dat”; „Popa mănâncă și de pe viu, și de pe mort”; „Popa plânge când nu are morți de Îngropat”; „Câte un colac, câte un pitac, popa umple un sac”; „Țăranul paște vaca, și popa o mulge”.) După trei zile, oaspeții se pun la râșniță. (Altfel, există riscul ca aceștia să-și deformeze caracterul, asumându-și o falsă psihologie: fie cea de gazdă, fie cea de găzdaș.) Cine nu poate săvârși un lucru să nu se apuce de el. (Pentru că nepriceperea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu știu când, cu cine și mai ales cât să glumească următorul proverb: „Cine glumește trebuie să știe și de glumă”.) „Nu e bine să fii atât de glumeț, Încât să devii ridicol.” (Heraclit) Fără vin e greu să primești oaspeți. (Într-adevăr, fără disponibilitatea de a te Înveseli, de a petrece În compania celor care prețuiesc vorbele de duh, casa Îți rămâne „necălcată”.) Este greu celor cu exigențe, cu pretenții prea mari să realizeze distracțiile: „Ne plictisim cu mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu toate că e foarte răspândit În rândul politicienilor.” (A. Feiberg) Lucrul cel mai greu e să faci pe placul tuturor. (Aceasta deoarece gusturile oamenilor și pretențiile lor sunt foarte diferite, iar uneori incompatibile: „E greu să Împaci și capra, și varza”.) Oaspetele e primit după veșminte și e condus după cum a vorbit. (O mulțime de alte proverbe subliniază importanța realizării unei concordanțe Între aceste două aspecte: „Lasă În urma ta dorința de a fi bine primit și altădată”; „Stai numai atât cât ești
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nefericire, mulți alții - pe lângă semenul Întâlnit În cale și aflat În mare suferință: ridicându-l de jos, „i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin, și, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoțând doi dinari, i-a dat gazdei și i-a zis: «Ai grijă de el, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi Întoarce, Îți voi da»” (Luca 10.34-35
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Dacă aș avea cartoane și vopsele, v-aș face portretul. Maria: Ăsta-i blocul. Ți-am spus eu. Mihai: Eu vă rog frumos să fiți rezonabil și să plecați. Ați venit, mă rog, cum ați venit, ne-am bucurat de oaspeți... dar acum vă rog să plecați. Vecin 1: Acum și dumneavoastră? Da' se poate! Dacă și dumneavoastră! Mihai: Da, tocmai eu. Eu sînt stăpînul în această casă. Eu! Vecin 1: Asta trebuie să le-o spuneți lor, nu nouă. Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o zonă intermediară între spațiul public și cel privat, o zonă de trecere asociată unei agreabile nedeterminări. „Intrați odată!” - simpatică invitație adresată musafirilor care zăbovesc în prag și par a nu se decide să-l treacă! „Nu vă temeți de oaspeții care s-au așezat, ci de cei rămași în picioare”, ne previne un frumos proverb rusesc, din care răzbate plăcerea nedefinită de a mai întârzia o clipă la frontiera dintre obligația de a pleca și dorința de a rămâne. Cultura
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
tot ceea ce aceasta presupune ca tandrețe și sacrificiu, dar și ca presiune și interzicere a libertății depline, anarhice. „Mămica vă iubește tare mult, mămica vede tot ce faceți”, iată binecunoscutul adagiu al acestei supravegheri ambivalente. Regizoarea formează, creează, repetă, invită oaspeții la o gustare, alege cărțile, pregătește totul și nu se poate în nici un chip retrage: ea instaurează un regim al coprezenței propriu oricărei forme de supraveghere, cu cele două laturi ale ei, inseparabile - fascinația și dorința de evadare de sub control
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
spectatori. În schimb, noi suntem conduși de aspectul centric al compoziției către microtema simplă și neîncărcată din mijloc, unde două recipiente, cana și cupa, acționează asemenea unei replici condensate și abstractizate a subiectului principal, și anume relația dintre gazdă și oaspete, cel care toarnă și cel care primește. Asemenea microteme pot fi observate foarte des, mai ales în acțiunea mâinilor, al căror comportament expresiv își găsește locul destul de frecvent în mijlocul unei opere. Figura 44 Duris, Hercule și Atena, cca 480 î.Hr.
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
compania unor egali, grupați în jurul mesei. Toți sunt aproape de aceeași înălțime, inclusiv Iuda. Sistemul centric este astfel dispus în jurul farfuriei rotunde cu friptură de miel. Pardoseala goală din prim-plan, atenuând baza în versiunea proiectivă a tabloului, îi adună pe oaspeții cinei către mijlocul spațiului interior îngrădit și, prin aceasta, îi izolează net de ambianță. Totuși, centralitatea grupului rămâne incontestabilă. Deși colțurile camerei privite perspectival converg către un punct din planul frontal, percepția deplasează punctul de fugă mai departe. Perspectiva străpunge
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
feminin: "I-am văzut aseară șoldul ei/ scăpat din cingătoare/ Toarce-l, roată, din căușul palmei mele din ulcioare" ("Cântec de dor"). Unele poeme relatează întâmplări menite să definească o stare sau un sentiment; aflăm că într-o seară un oaspete cu spadă îl vizitează pe poet, zborul lui Icar amintește de "zborul invers" barbian. Poetul surprinde stări de neliniște ("Requiem"), își face biografia ("Moartea lui Făt Frumos"), iar ciclul "jocuri bătrânești" ne trimite din nou la Ion Barbu. "Lovite iar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care visează un personaj straniu, amenințător, care așteaptă să-l vadă „încremenit de-a binelea”. După o ezitare, al doilea se decide să dea curs misterioasei invitații. Cei care îl iau de pe „podul de fier” fac figură de inițiați: împreună cu oaspetele, presimt o dramatică schimbare de paradigmă. „Deodată, lumina fu stinsă și umbra lui Karl Marx apăru în noaptea cubului negru, cu ajutorul unei lanterne”.3) Finalmente, cei trei se despart. Concluzia amfitrionilor din „cubul negru”, desigur aceeași cu a autorului, e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a fost și un spectacol de „sunet și lumină”. Cînd am ajuns la casa poetului era deja seară. Prin ferestrele larg deschide răzbătea vocea sa. Nu pot să uit uluirea pe care am resimțit-o, la fel ca mulți dintre oaspeți. Unul dintre ei mi-a mărturisit: „Nici nu credeam că există...” într-adevăr!... Acest aspect al difuzării operei bacoviene e puțin cunoscut. Așa stînd lucrurile, surprinde faptul că discurile realizate de Electrecord în deceniul care a trecut de atunci - ultimul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de acum doi ani (cea din 1971 - n. 2011). încercînd să-mi schițez cîteva gînduri, nu găsesc tonul evocator, singurul - se crede - potrivit într-o asemenea ocazie. Nu pentru că aș fi iritat de faptul că azi, odată cu prima serie de oaspeți, ghid turistic improvizat, a trebuit să răspund dacă la Bacău amurgurile sînt în mod frecvent violete, dacă aci toamna e abundent și continuu pluvioasă sau dacă predomină culoarea gri, așa cum a afirmat poetul într-un interviu, ci pentru că imaginea «marelui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aceea a renunțat la toate oglinzile din ranch ul său Neverland, situat la nord de Los Angeles. Un martor ocular a declarat că a văzut cînd au fost încărcate într-un camion toate oglinzile din casă. Numai în băile pentru oaspeți a rămas cîte o mică oglinjoară”. Oglinzile-s bune cît ne flatează, după aceea se prefac în cîrcotași. Evident, ca și Bacovia, „megastarul” american nu mai aștepta nimic bun de la ele. în plicuri și cartoane, „jurnalul” meu e și „jurnal
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cîntecul înainte de a trece în brațele morții. În această interpretare, comparația cu lebăda, la care Eminescu n-a renunțat este o frumoasă imagine poetică. Nu e vorba de lebăda numită și lebăda cîntătoare (Cygnus cygnus), care în țara noastră este oaspete de toamnă și de iarnă, ci de altă specie de lebădă, care, după credința vechilor greci, este mută tot timpul vieții, iar înainte de moarte, în loc să geamă, să țipe, ea... cîntă. La Eminescu, și lebăda trăiește o dramă. În poema La
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ocupăm de sosirea lui Eminescu la Botoșani, după ieșirea lui din ospiciul de la Mănăstirea Neamțului. Scipione Bădescu, prietenul său mai vechi, i-a anunțat sosirea, prin "Curierul român" de duminecă 21 aprilie 1887, scriind pe prima pagină: "Poetul Eminescu este oaspetele urbei noastre, iată de ce ziarul nostru apare în cadru de sărbătoare. Cu trenul de ieri sosi iubitul amic, dulcele poet și distinsul concetățean între noi, spre a-și vedea sora, și-n același timp urbea sa natală, care este Botoșanii
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
că știa, restul era declinul. În anii care-i rămâneau de trăit lui Grace, ea a făcut tot ce a putut ca să continue ceea ce făcuse din 1939, când au plecat pentru prima dată împreună în America. Primea pe mulții lor oaspeți francezi cu tact și chiar se gândea că ar putea trăi îndeajuns ca să traducă primul volum al noii trilogii a lui Marguerite, Labirintul lumii. Când au sosit cineaștii pe insulă căutând s-o convingă pe "Madame" să-și dea acceptul
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
libere, budinca zilei. Grace nu a fost numai un ascultător desăvârșit în anii cei buni, ea știa cum s-o facă pe Marguerite să se simtă fericită spunând povești, și știa cât de important era să tacă când le vizitau oaspeții. Ca și Grace, Jerry avea și el acel dar uimitor al conversației. Și el vorbea franțuzește. Devenise bucuria vieții ei: frumos, cultivat, sensibil, bărbat și tânăr. Odată ce moare, Yourcenar va rămâne definitiv singură. La 83 de ani era prea bătrână
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de ceea ce poeta (în viața de toate zilele, medic!) numește "etiopatogenia singurătății și desăvârșire". Acest gen nou de artă poetică este inaugurat de promițătorul poem Nu-mi amintesc, inclus în ciclul În simetrie cu Orion, din Acuarele vulnerabile: "Spre seară, oaspeți întârziați,/ druizii./ În tunicile lor, albastrul din adâncuri/ aducea frigul./ Centurile mai fulgurau./ Călătoriseră./ Mi-au cerut ultimul manuscris:/ "Etiopatogenia singurătății și desăvârșirea",/ exemplar unic// L-am dăruit// Am vrut să-mi rescriu manuscrisul/ dar nu-mi amintesc/ dacă l-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
IMPERATIVUL CRITIC Am asistat, cu ani în urmă, la un curios dialog între un reponsabil cultural din partea locului și un istoric polon. Deprins cu retorica de la ordinea zilei, compatriotul nostru lăuda tocmai alinierea deplină a intelectualității la programul oficial, când oaspetele l-a întrerupt, brusc, cu observația că întâia datorie a acestei categorii sociale este critica, nu alinierea. Gazda se arătă surprinsă, deși era vorba de un adevăr mai mult decât evident. Cine să examineze lucrurile metodic într-o societate dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să o reprezentăm în calendar, diferite ilustrații ,decupaje reprezentând luna respectivă - acestea pentru a înfrumuseța calendarul . Într-o zi ,la clasa a III-a orarul poate prevedea: limba română, matematică, științe, educație tehnologică. La limba română, având lecția cu tema „Oaspeții primăverii” de Vasile Alecsandri, vom discuta cu elevii toate semnele sfârșitului de iarnă și sosirea primăverii, anunțată de primii vestitori:ghioceii. Vom discuta despre munca oamenilor în livezi, de pe ogoare când pregătesc terenurile pentre a da roade cât mai bogate
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
care cupletul sugerează mișcările, ele executându-se numai când se cântă refrenul „Mișcă vântul frunzele”, „La pădure” - din folclorul copiilor; c) jocuri muzicale cu cântec pe roluri, când copiii execută mișcări în grup sau individual, pentru fiecare rol în parte „ Oaspeții fagului”scenetă muzicală de N.Saxu. Muzica intră în relație de interdisciplinaritate și cu disciplina matematică. În ceea ce privește jocul muzical, această corelare se poate efectua mai ales cu copiii mici. Învățarea șirului de numere cu soț de la 1 la 10, poate
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
o noapte la biserica respectivă. Conform legislației, preotul avea datoria să declare la Miliție acest lucru. Dar procedura era atât de absurdă încât ar fi generat verificări amănunțite, preotul trebuind să-i convingă pe milițieni că nu se cunoștea cu oaspeții și că vizita lor a fost o pură întâmplare. Așadar, preotul a ales să nu declare nimic. Dar informatorul veghea conștiincios, așa că a urmat CONVOCAREA la Securitate, REDACTAREA unor declarații, o avertizare și o amendă consistentă pentru nedeclararea vizitei străinilor
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
atât Guvernului român cât și Ambasadelor americană și israeliană, situația tuturor părților.” Notă, 23.12.1984: „Pe data de 21.12.1984, la cantina rituală din București, [...] a avut loc o întrunire a evreilor la care au participat și 10 oaspeți de peste hotare printre care s-au remarcat N.M. [...] și A.S. [...]. Cu acest prilej, a luat cuvântul și rabinul G.B., menționând că evreii din România se împuținează și datorită antisemitismului din țara noastră. În sprijinul afirmației sale referitoare la antisemitism a
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
oraș, contacte, atitudini și corpuri în acțiune. • Metode Există metode de culegere de date prin care acestea nu trebuie solicitate direct actorilor, eliminând astfel artificialitatea relației sociale de anchetă: examinarea urmelor scrise este o bună ilustrare. De exemplu, cărțile de oaspeți lăsate la dispoziția publicului la locurile de expoziție; poșta redacției (Boltanski, 1990, partea a treia), opere literare sau eseuri (Boltanski, 1993); inscripții pe ziduri, care spun mult despre ce cred indivizii. Astfel, Heinich a studiat comentariile scrise liber (cu mai
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]