8,671 matches
-
temeau... Din cei care au venit însă, mi-i amintesc pe Bimbirica - sora lui Stere Popescu -, Lucu Andreescu, Nicu Steinhardt, Florino, Miriam Marbé, precum și pe cei trei principali debitori ai lui Mihai - Ion Negoițescu, Sănducu Dragomir și Dinu Manoil... Doamne, odihnească-se în pace sufletul robului tău Mihai! Zelul Alicei însă nu avea margini... Îi cășunase să-l aibă pe Mihai mai aproape, pe locul de mormânt al familiei, la Bellu. Atunci ar putea merge la dânsul zi de zi sau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Ogorul nu-ți îngăduie s-o faci, fiind gloduros și avid de putreziciune. Asfaltului îi opui palavra, în vreme ce ogorului - încetineala greoaie a oaselor: lipsit de apărare, tragi de timp, șipentru că știi bine că pământu-i vorace, lași limba să-ți odihnească în gură și pământul s-aștepte. Pe asfalt, însă, te miști mai cu lejeritate - acolo unde sevorbește încontinuu, moartea se află nu dedesubtul vieții, ci în urma ei. Mi-era dor de acasă, măsimțeam vinovată ca și când mi-aș fi luat picioarele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca să nu-l speriem. O dată am văzut zburând un suflet dintr-un mormânt gol. La fel ca fiul bunicii mele, mortul căzuse în război undeva departe de aici. Sufletul lui era o găină slabă. Pe piatra de pe mormântul lui scria: Odihnește în pace în pământ străin. Abia pe drumul de întoarcere vorbeam despre suflete. Cădeam totdeauna de acord asupra vreunui animal: existau suflete de șopârlă, de potârniche, de gâscă sălbatică, de iepure și de cocor. Sufletele morților zboară pretutindeni, spunea băiatul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fi călătorit ca și ceilalți doi până la gara următoare. Sau și-ar fi continuat drumul până în zori, pentru ca apoi să facă drumul retur și, o dată ajunsă acasă, să se vâre frumușel în pat. Primind o zi liberă ca să se poată odihni în voie. De-abia fusese stinsă lumina în compartiment că a și adormit, începând să sforăie puternic. Putea cineva adormi atât de rapid, ori persoana sforăia fără să doarmă, pentru a mă amăgi? Cămașa albă de noapte nu făcea și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
creierul viermuind, la un pas de nebunie. Totuși, trebuia să adormi fără să te mai gândești prea mult, scoțându-ți mintea din priză, căci în zori începea o nouă zi plină de alte nimicuri cu umbre însemnate. Oare te poți odihni când noaptea ai un vis ca acesta: Pe fața mamei e un răzor de pietriș alb, ce se întinde din colțul gurii până sus în dreptul ochiului. Pășesc pe el și pantofii scrâșnesc, o pietricică îmi intră în pantoful drept și-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe sub brațe, legându-le în dreptul pieptului; mă așezam mai întâi în poziția în genunchi, apoi mă ridicam încet în picioare. Era destul de greu. Eu eram mic și slăbuț; sforile alea subțiri îmi intrau în carne; n-aveam cum să mă odihnesc. Trebuia din nou să mă așez în genunchi, apoi în șezut și să las sarcina pe sol sprijinindu-mă cu spatele de ea. Dar asta ar fi dus la fărâmițarea totală a conținutului din sac. Totuși, Mircea a găsit modalitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
groase De-alungu-acestor zdrențe-nsuflețite." (Charles Baudelaire) Te las, Doamne. Fii sănătos! Pe curând. ...E noapte deplină. Mama, încadrată de cei doi copii Bebi și Țuki doarme cu imperceptibile tresăriri ale unui mușchi facial, scăpat de sub controlul impecabilului sistem neuronic. Se odihnește refăcându-și rezervele energetice pentru o nouă zi de muncă obositoare. E grea și mizerabilă munca efectuată de mama ca femeie de serviciu și spălătoreasă la spital. Pe atunci nu erau mașini de spălat. Fiecare articol destinat igienizării prin spălare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce bine era! Mă simțeam în deplină siguranță. Mă aflam sub protecția fratelui meu puternic și iubitor. Era minunat! Cât timp am stat ca deportați în Bărăgan, noi cei patru frați am dormit în același pat: Mircea și Lică își odihneau capetele pe aceeași pernă de paie, iar eu cu Sandu pe cealaltă. Dormeam picioare la picioare. Acum, când scriu aceste rânduri, fratele meu la spatele căruia m-am încălzit noapte de noapte șase ani de zile a plecat de aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îngheța răsuflarea. Cu capul descoperit, desculți, având pe noi doar cămășile de noapte, ne apuca o dârdâială și un clănțănit de dinți, care nu luau sfârșit decât târziu, după o vreme îndelungată, în patul în care patru frați și-au odihnit trupurile noapte de noapte timp de șase ani, trăindu-și visele, speranțele și nădejdile care dimineața se spulberau în cele patru zări odată cu răsăritul soarelui, lăsând locul unei realități îngrozitoare, hâde și dezarmante care-ți lua piuitul. Spune, Doamne, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
omul, cât și "lucrul", ambele fiind expediate la sectorul cu destinație specială printr-o expresie comercială sinistră, lapidară și irevocabilă: "articole cu funcționalitate expirată". Punct. În concluzie: "Sărmane ceas bătrân Poți să te oprești, Și-n căsuța ta Să te odihnești." (după Alin Ribault) Prin urmare, rămăsesem fără cel mai popular și universal mecanism de măsurare a timpului. Cum ne vom descurca? Ce vom face? Era întuneric deplin într-o cameră friguroasă în care șapte ființe omenești stăteau năucite și debusolate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai bine, i s-a adresat pe tonul cel mai politicos din lume: Dar luați loc, doamnă Condor, vă rugăm, simțiți-vă bine, spuse mama, indicând în același timp cu mâna spre unul din spațiile pe suprafața căruia să-și odihnească nobilu-i trup. Doamna a optat pentru varianta B, nu însă înainte de a face un semn complice din coada ochiului stâng, așa, ca și cum ar fi spus: "Ehei, știu eu cât de șmecheră ești, Rozalie, vrei să mă așez pe ceva tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tot mai încet până în momentul în care picioarele au refuzat să-l mai asculte și s-a așezat epuizat pe stratul înghețat de zăpadă. Nu mai putea; era sfârșit. Am obosit, zise Mircea cu sudoarea șiroind pe frunte. Să ne odihnim puțin; stați și voi. Ne-am așezat pe pojghița de gheață umăr la umăr, să ne mai tragem sufletul, stând cu picioarele vârâte în zăpadă până la genunchi. Ne-am dat jos rucsacurile improvizate și am răsuflat mai ușurați, privind la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-o balama, iar în curte se zărea o chichineață de căsuță acoperită cu tablă ruginită și găurită. În fața căsuței, dar ceva mai departe de ușă, o grămadă mare de gunoi de cal, iar lângă reziduurile de natură cabalină se odihnea o căruță hodorogită pe oiștea căreia atârnau două hamuri de cai ferfeniță. Imediat lângă atelaj își repauza senectutea și efectele sale colaterale neplăcute, agasante și dureroase un exemplar uman matusalemic ambalat într-un raglan maro, uzat, slinos și grosolan cârpit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe primul loc fiind procurarea hranei. Cea mai chinuită era mama: lupta în linia întâi. Toată ziua, de dimineață până târziu seara, era plecată la muncă. Venea frântă de oboseală, intrând în schimbul al doilea: spălat, cârpit, gătit. Când se mai odihnea mama noastră? Când? Chinuită viață a mai avut și mama! Șase copii de crescut și de îngrijit singură-singurică, deoarece tata fusese arestat. Mâncare, haine, cărți și caiete. De unde atâția bani? Țuki, sora noastră se ocupa de mezin. A fost sora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de Bebi. Însă după cum ați văzut, lucrurile au ieșit altfel. Dar nu numai sora noastră se ocupa de mezinul familiei. După ce veneam de la școală, o schimbam rând pe rând, oferindu-i posibilitatea să mănânce, să se joace și să se odihnească după atâtea ore de neodihnă și văicăreală infantilă din partea bebelușului. Dintre toți frații mei, cel care s-a ocupat cel mai mult de copil cu o dragoste deosebită a fost fratele nostru Radu. O făcea din instinct; cu o pricepere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
conducându-l pe nesimțite în lumea tuturor posibilităților, a visului atoatebinefăcător. Ăsta era Radu ori Sandu așa cum îi spuneam eu. Era pâinea lui Dumnezeu; și așa a rămas toată viața până în clipa când a trecut pragul veșniciei. Dumnezeu să-l odihnească! Amin. Stăteam împreună cu mama numai duminica. Timp de nouă ani de zile am trăit fără tatăl nostru. Tata suferea pe nedrept chinurile unei detenții neomenești, în timp ce mama lupta din răsputeri să supraviețuim într-o lume în care dragostea față de aproapele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
părinții erau prosperi comercianți evrei în Făgărăș) acum 60 de ani. Și încă, tot el: "Psihologii gândesc redundant". Dov a profesat ca psihanalist în Geneva timp de treizeci de ani. Pe un perete al camerei unde stăm de vorbă se odihnește un portret cu chipul frumos al tatălui său, deportat și mort în Transnistria, sub Antonescu. Sentiment meschin de satisfacție după lectura unui articol de-al meu publicat într-o revistă de limbă franceză. Revista am primit-o prin poșta din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
extraordinare povești cu stafii și strigoi ce se ascund pe la colțurile caselor pentru a-i speria pe copii. Când eram adolescent, izbuteam să recreez acolo ceva din "satul" descris de Marin Preda în Moromeții, înainte de sosirea colectivizării. Dumnezeu să o odihnească în pace! 10 februarie 2003 "Fotografia este o acțiune imediată, un desen, o meditație..." (Henry Cartier-Bresson, cel pe care Pierre Assouline l-a numit atât de inspirat "ochiul secolului"). Ieri seară am fost serveur à la demande (chelner plătit cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și el student la Geneva, cum ar suna un " ghid de călătorie " redactat pentru acest gen de aventură, în care orice detaliu minor contează pentru a face chinul mai suportabil. Astfel, trebuie neapărat prevăzută o pereche de papuci pentru a odihni laba piciorului care refuză să mai intre în pantof, fiind umflată aproape de explozie din cauza proastei circulații, consecința a îndelungatei poziții în șezut. Să se renunțe la sandvișuri; din cauza căldurii și a aglomerației din cabine, ele se transformă rapid într-o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
brusc cu o asemenea pace în suflet încât am mâncat, chiar cu poftă, al doilea șnițel, amintindu-mi bine de schița aceea a lui Babel în care cavaleriștii lui cuceresc un sat al albilor, deshamă caii și vor să se odihnească, dar el, politrucul, vrea să le citească Pravda, nici unul nu se poate concentra, toți sunt plictisiți până ce, în plină lectură, el trage sabia și hârști!, taie gâtul unei gâște care trecea prin ogradă, toți râd și își schimbă dispoziția, gata
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
când omul își dă măsura și mai mult decât măsura lui. Și mă gândesc, firește, în primul rând la acel om exemplar la care ne gândim cu toții: tovarășul Nicolae Ceaușescu. Cel care nu cunoaște nevoia de repaus. Cel care se odihnește de o muncă prin altă muncă. Cel care a șters din dicționar cuvintele: oboseală, inerție, stagnare, nepăsare, imposibilitate. Cel ce poate fi văzut zilnic, uneori dis-de-dimineață, pe unul din nenumăratele șantiere ale patriei. Cel care ascultă respirația țării și care
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pretutindeni“. (Glasul Patriei, 10 septembrie 1971) „Auita locurile copilăriei, a rămâne surzi la vocea pământului ce ne-a generat și care nu încetează să ne transmită sevele lui înseamnă o trădare a celor mai intime simțiri a străbunilor care acolo odihnesc, care au stropit cu sângele și sudoarea frunții lor acest pământ sfânt, frământându-l și apărându-l. Nu degeaba se spune că pământul țării geme când e cotropit și că ecoul înnoirilor sale se aude până în depărtări, atunci când țara este
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și ardeau înalte torțe. Dar eu simțeam că un mare foc se aprindea atunci în sufletele noastre, ale tuturor celor ce-l ascultam pe tovarășul Nicolae Ceaușescu, sorbindu-i fiecare cuvânt de tânăr și viguros urmaș al voievodului ce se odihnea de-acum în împăcare, nu departe de acel loc.“ („Pe dumneavoastră poporul vă iubește și vă urmează“, Luceafărul, 23 ianuarie 1982) BRADU Mircea, dramaturg „Expunerea larg cuprinzătoare și de adâncă pătrundere teoretică și practică, făcută, la Ședința din 3 august
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
murmurat eu. Nu pot. Dumnezeu să te ierte. Am chemat medicul și i-am cerut să nu-i mai pună perfuzii. A fost și dorința lui: un deget descărnat, mișcat aproape imperceptibil. A murit după două ore. Dumnezeu să-l odihnească! Acel Dumnezeu în casa căruia nu a vrut niciodată să calce. Casa despre care mi-a spus că este locuită de dracul... Aveam trei ani și treceam în fiecare dimineață, în drum spre plajă, pe lângă biserica grecească din Constanța. În
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sălbatecă asupra neuniților, s-au arătat de cei ce au făcut milităria și au participat la arderea mânăstirilor, că aceasta s-au făcut pe la toate satele de pe sub margini, care erau prin păduri, în ele aflându-se mulți călugări care se odihneau și bolnavi, oameni veniți la mânăstiri să se tămăduiască. Acest general aflându-se mai apoi în Sibiu, ieșind el într una din zile la preumblare cu caleașca sa, s-au făcut spaimă mare cailor lui care au răsturnat căruța sa
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]