8,421 matches
-
din secolul al XVIII-lea. Satul Tymoszówka a fost moștenit de bunicul său, Feliks Szymanowski. Familia mamei (din casă de Taube) provenea din Kurlandia. Membrii familiei din care provine compozitorul au arătat un interes deosebit față de muzică: bunicul cântă la pian și violoncel, fratele Feliks era pianist iar sora, Stanisława Szymanowska-Korvin, soprana. La vârsta de 7 ani, Karol a început școlirea acasă, punând accentul pe muzica. Activitatea fizică i-a fost limitată datorită unui mic handicap la picior . Mai întâi a
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
s-au inspirat din melodiile operei Faust (cum ar fi Vieuxtemps, Alard, Saraste), însă acestea se găsesc în primul rând în lucrările lui Wieniawski. Lirismul creației lui Wieniawski este bine redat în „Legenda”, lucrare interpretată mai des în versiunea pentru pian decât în versiunea originală pentru vioară și orchestră, compusă ca dovadă a dragostei pentru Izabela Hampton, care ulterior îi va deveni soție.
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
a colaborat cu Mansell la coloana sonoră a jocului. În piesele lor se observă clar diferențe de stil. Stilul abordat de către Mansell este de obicei unul clasic. Mansell folosește în piesele sale instrumente ce se folosesc în cadrul simfoniilor precum vioară,pian,talere și mai puțin instrumente moderne precum sintetizatorul. În cazul lui Hulick lucrurile se schimbă. Hulick preferă mai mult adăugarea de sintetizatoare în muzica sa sau nenaturale. Mansell adaugă o perspectivă nouă muzicală asupra seriei. Diferențele de stil dintre cei
Mass Effect 3 () [Corola-website/Science/328161_a_329490]
-
aprilie 1943, Szpilman observă declanșarea și înfrângerea revoltei din ghetoul din Varșovia printr-o fereastră din apropierea ghetoului. După un an Szpilman este forțat să fugă după ce un vecin îl descoperă. În cea de-a doua sa ascunzătoare se află un pian dar este forțat să păstreze liniștea, de asemenea el suferă de icter. În august 1944, rezistența poloneză începe Insurecția din Varșovia, atacând o clădire germană aflată vizavi de ascunzătoarea lui Szpilman. Un tanc distruge apartamentul său și este forțat să
Pianistul () [Corola-website/Science/328185_a_329514]
-
Szpilman, care nu mai are pe nimeni, caută disperat adăpost și provizii printre ruine. În cele din urmă, el este descoperit de către ofițerul Wehrmacht Wilm Hosenfeld, care află că Szpilman este un pianist și îi cere să cânte la un pian din apropiere. Szpilman, bolnav, interpretează "Balada în sol minor" a lui Frédéric Chopin. Hosenfeld, mișcat, îi permite apoi lui Szpilman să se ascundă în podul unei case goale și îi aduce mâncare. În timp ce germanii sunt forțați să se retragă din cauza
Pianistul () [Corola-website/Science/328185_a_329514]
-
inclusă pe Lista monumentelor istorice cu codul LMI IS-II-m-B-03947. Învățământul la pensionatul Humpel era organizat cu o clasă preparatoare, o diviziune primară, cu două clase, o diviziune secundară, cu trei clase, si o diviziune superioară, cu două clase. Cursul de pian era organizat cu trei diviziuni. Limba de predare pentru toate materiile era franceză cu exceptia istoriei și religiei care, pe lângă limba maternă, erau studiate în limba română. Corpul profesoral era constituit din învățători pentru cursul primar și profesori de diferite specialități
Institutul liceal de domnișoare Humpel () [Corola-website/Science/328258_a_329587]
-
profesoral era constituit din învățători pentru cursul primar și profesori de diferite specialități, unii dintre aceștia având și o activitate universitară. Emilia Humpel preda limba română și istoria universală, iar soțul său, Wilhelm Humpel, asigură cursurile de canto și de pian. Printre profesorii cei mai cunoscuți au fost Grigore Cobălcescu (stiinte naturale), Neculai Culianu (matematică), I. M. Melik (matematică), Alexandru Lambrior (istorie, geografie), M. Pompiliu (română, istorie), A.D. Xenopol (istoria artei, pedagogie).
Institutul liceal de domnișoare Humpel () [Corola-website/Science/328258_a_329587]
-
Salzburg scriitori și muzicieni din întregul spațiu german. Michael Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart au fost cei mai apreciați muzicieni angajați de Colloredo. Mozart a compus pentru nepoata lui Colloredo, Antonia Gräfin Lützow, elevă a tatălui său, un concert pentru pian (concertul nr. 8 pentru pian, catalog Köchel nr. 246). Colloredo berief oder umgab sich mit Leuten wie: Johann Jakob Hartenkeil (Mediziner, Reformer des Gesundheits- und Hebammenwesens), Albert Christoph Dies (Landschaftsmaler), August Franz Heinrich von Naumann (Ingenieur, Maler), Franz Michael Vierthaler
Hieronymus von Colloredo () [Corola-website/Science/328308_a_329637]
-
întregul spațiu german. Michael Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart au fost cei mai apreciați muzicieni angajați de Colloredo. Mozart a compus pentru nepoata lui Colloredo, Antonia Gräfin Lützow, elevă a tatălui său, un concert pentru pian (concertul nr. 8 pentru pian, catalog Köchel nr. 246). Colloredo berief oder umgab sich mit Leuten wie: Johann Jakob Hartenkeil (Mediziner, Reformer des Gesundheits- und Hebammenwesens), Albert Christoph Dies (Landschaftsmaler), August Franz Heinrich von Naumann (Ingenieur, Maler), Franz Michael Vierthaler (Schulreformer, Schriftsteller) und Lorenz Hübner
Hieronymus von Colloredo () [Corola-website/Science/328308_a_329637]
-
Concertul pentru pian în Fa major este o lucrare pentru pian solo și orchestră a compozitorului american George Gershwin. Compus în perioada iulie-septembrie 1925, a avut premiera 3 decembrie 1925 la Carnegie Hall din New York în interpretarea Orchestrei Simfonice din New York sub bagheta
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
Concertul pentru pian în Fa major este o lucrare pentru pian solo și orchestră a compozitorului american George Gershwin. Compus în perioada iulie-septembrie 1925, a avut premiera 3 decembrie 1925 la Carnegie Hall din New York în interpretarea Orchestrei Simfonice din New York sub bagheta dirijorului Walter Damrosch, cu Gershwin la pian. Ca
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
pentru pian solo și orchestră a compozitorului american George Gershwin. Compus în perioada iulie-septembrie 1925, a avut premiera 3 decembrie 1925 la Carnegie Hall din New York în interpretarea Orchestrei Simfonice din New York sub bagheta dirijorului Walter Damrosch, cu Gershwin la pian. Ca și celelalte lucrări orchestrale ale lui Gershwin, în concertul pentru pian sunt prezente influențele muzicii jazz. Damrosch a fost prezent în data de 12 februarie 1924 la concertul aranjat și dirijat de Paul Whiterman la Aeolian Hall din New York
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
perioada iulie-septembrie 1925, a avut premiera 3 decembrie 1925 la Carnegie Hall din New York în interpretarea Orchestrei Simfonice din New York sub bagheta dirijorului Walter Damrosch, cu Gershwin la pian. Ca și celelalte lucrări orchestrale ale lui Gershwin, în concertul pentru pian sunt prezente influențele muzicii jazz. Damrosch a fost prezent în data de 12 februarie 1924 la concertul aranjat și dirijat de Paul Whiterman la Aeolian Hall din New York întitulat "An Experiment in Modern Music", concert în care a avut loc
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
la concertul aranjat și dirijat de Paul Whiterman la Aeolian Hall din New York întitulat "An Experiment in Modern Music", concert în care a avut loc și premiera lucrării "Rhapsody in Blue" a lui Gershwin, în care compozitorul a interpretat la pian. În ziua următoare, Damrosch la contactat pe Gershwin pentru a comanda un concert clasic pentru pian pentru Orchestra Simfonică din New York care să fie orchestrat de compozitor. Ulterior Gershwin va primi lecții avansate de compoziție, armonie și orchestrație de la persoane
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
in Modern Music", concert în care a avut loc și premiera lucrării "Rhapsody in Blue" a lui Gershwin, în care compozitorul a interpretat la pian. În ziua următoare, Damrosch la contactat pe Gershwin pentru a comanda un concert clasic pentru pian pentru Orchestra Simfonică din New York care să fie orchestrat de compozitor. Ulterior Gershwin va primi lecții avansate de compoziție, armonie și orchestrație de la persoane renumite precum Henry Cowell, Wallingford Riegger și Arnold Schoenberg. Totuși, în 1924, el nu avea asemenea
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
1925. Apoi a angajat pe cheltuială proprie o orchestră de 55 de membri pentru a interpreta prima variantă a concertului. Damrosch a fost prezent și i-a dat sfaturi lui Gershwin care a făcut câteva modificări și revizuiri. Concertul pentru pian este un moment important în cariera compozițională a lui Gershwin deoarece a orchestrat el însuși lucrarea, spre deosebire de "Rhapsody in Blue" care a fost orchestrată de Ferde Grofé. Lucrarea este compusă pentru două flauturi, piculină, două oboaie, corn englez, două clarinete
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
clarinete în Si bemol, un clarinet bas în Si bemol, doi fagoți, patru corni francezi în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, trei timpane, percuție (tobă mică, tobă mare, glockenspiel, xilofon, talgere, trianglu și gong), coarde și pian solo. Concertul este structurat în formă clasică de trei părți: Prima parte debutează cu lovituri de timpan și este introdusă materialul tematic principal. După o introducere orchestrală intră pianul cu o secțiune solo ce introduce o nouă melodie ce va
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
mică, tobă mare, glockenspiel, xilofon, talgere, trianglu și gong), coarde și pian solo. Concertul este structurat în formă clasică de trei părți: Prima parte debutează cu lovituri de timpan și este introdusă materialul tematic principal. După o introducere orchestrală intră pianul cu o secțiune solo ce introduce o nouă melodie ce va prezentă în întreaga primă parte. De aici muzica alternează în secțiuni contrastante de grandiositate și delicatețe. Climaxul este atins în "Grandioso" în care orchestra preia melodia pianului acompaniată de
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
orchestrală intră pianul cu o secțiune solo ce introduce o nouă melodie ce va prezentă în întreaga primă parte. De aici muzica alternează în secțiuni contrastante de grandiositate și delicatețe. Climaxul este atins în "Grandioso" în care orchestra preia melodia pianului acompaniată de solist. A doua parte amintește de genul blues - începând cu o melodie elegantă interpretată de trompeta solo acompaniată de un trio de clarinete. Urmează o porțiune mai rapidă ce include pianul ce se ridică treptat spre final când
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
în "Grandioso" în care orchestra preia melodia pianului acompaniată de solist. A doua parte amintește de genul blues - începând cu o melodie elegantă interpretată de trompeta solo acompaniată de un trio de clarinete. Urmează o porțiune mai rapidă ce include pianul ce se ridică treptat spre final când melodia principală este din nou reluată de către flaut. Partea se termină într-o cadență pașnică și introspectivă. Ultima parte este pulsantă și energică cu câteva elemente ale muzicii ragtime ce include atât material
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
cu câteva elemente ale muzicii ragtime ce include atât material nou cât și melodii din părțile precedente. Un climax fals este întâlnit în secțiunea "Grandioso" identică cu cea din prima parte ce evoluează spre momentul maxim al concertului, dominat de pian, după care lucrarea se încheie. Premiera a avut loc în interpretarea Orchestrei Simfonice din New York sub bagheta lui Damrosch pe 3 decembrie 1925, cu compozitorul în calitate de solist. Concertul a fost cu casa închisă și a fost foarte bine recepționată de
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
Concertul pentru pian în La minor, Op. 54, este un celebru concert romantic al compozitorului Robert Schumann, finalizat în 1845. Schumann a început să compună câteva concerte pentru pian înaintea acestuia: în 1828 a început unul în Mi bemol major, între 1829-1831 a
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
Concertul pentru pian în La minor, Op. 54, este un celebru concert romantic al compozitorului Robert Schumann, finalizat în 1845. Schumann a început să compună câteva concerte pentru pian înaintea acestuia: în 1828 a început unul în Mi bemol major, între 1829-1831 a lucrat la unul în Fa major iar în 1839 a compus o parte pentru un concert în Re minor. Niciuna din aceste lucrări nu a fost
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
bemol major, între 1829-1831 a lucrat la unul în Fa major iar în 1839 a compus o parte pentru un concert în Re minor. Niciuna din aceste lucrări nu a fost finalizată. În 1841 Schumann a compus o fantezie pentru pian și orchestră. Soția sa, pianista Clara Schumann, l-a îndemnat să dezvolte această lucrare într-un concert pentru pian. În 1845 a adăugat intermezzo-ul și finalul pentru a finaliza lucrarea. Avea să devină singurul concert pentru pian finalizat de
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]
-
un concert în Re minor. Niciuna din aceste lucrări nu a fost finalizată. În 1841 Schumann a compus o fantezie pentru pian și orchestră. Soția sa, pianista Clara Schumann, l-a îndemnat să dezvolte această lucrare într-un concert pentru pian. În 1845 a adăugat intermezzo-ul și finalul pentru a finaliza lucrarea. Avea să devină singurul concert pentru pian finalizat de Schumann. Lucrarea a avut premiera în Leipzig pe 1 ianuarie 1846 cu Clara în calitate de pianist. Ferdinand Hiller, căruia îi
Concertul pentru pian (Schumann) () [Corola-website/Science/328378_a_329707]