14,286 matches
-
și pentru care Îi mulțumiți În fiecare zi Luminatului. Sticlele n-au avut pace și, de sub bocetele femeilor adunate În prispa casei, a Început să se audă un zumzet de voci, ieșind din niște chipuri un pic cam Îmbujorate. Un pic cam prea. Te-ai nimerit la masă Între Mona, care a ținut să-ți arate că sarafanul ei școlar scurtat și strîmtat, atunci cînd se așază, se ridică și aproape că dispare, și un bătrîn al satului, probabil o rudă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
are ceva cochet. E tînăr, probabil are vreo 26 de ani. CÎnd se Întîmplă să-și scoată tunica, Își suflecă mînecile cămășii cu grijă pînă deasupra coatelor - pun o asemenea realizare pe efectul modei New Wave, de care pare un pic atins. În orice caz, nu pare un bătut În cap și, cînd munca nu presupune un grad de efort sau de murdărire prea mare, nu se sfiește să se amestece printre noi și să pună umărul la treabă. Într-o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În fața coloanei care abia reușește să țină rîndurile, merge locotenentul cu Portocală, și numai Dumnezeu știe ce și-o putea găsi de vorbit cu caporalul. În spatele coloanei sînt eu cu Csabi și, dincolo de faptul că ungurul e și el un pic Depeche Mode, avem un registru de bășcălie asemănător, așa că avem ce vorbi. — Jur că l-am auzit fredonînd Lessons in Love... știi tu, piesa aia Level 42, Îmi zice Csabi. — Aha, păi cred că atunci cînd ajunge acasă e și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
construcții ale unității sau ne Însuflețim În fața difuzoarelor atîrnate de stîlpi care transmit etapa de fotbal, În timp ce așteptăm să intrăm la duș. România s-a calificat oricum la mondiale, așa că ne imaginam că la vară o să avem parte de un pic de spectacol. Italia 1990 - e ca sunetul unei trompete de aur. Spre sfîrșitul lui octombrie, Începem să amenajăm dormitoarele din baterie, unde urmează să ne mutăm. SÎnt niște pavilioane joase, de lemn, arată ca niște bungalouri de vacanță, cu trei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dai multe motive să Înceapă să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de apocalipsă, zbiară ordine de sub mustața firavă, mijind ochii și mutîndu-și boneta de pe o sprînceană pe alta, o cochetărie rurală Îngrozitor de enervantă. Caporalul Portocală pare un pic atins și de niște fiori lirici. Ne-a umplut mintea cu zeci de cîntece În care batalioane de viteji fac diverse lucruri, În timp ce tobele bubuie și codrii freamătă. În plus, seara, În dormitor, ne Încîntă urechile cu piese din repertoriul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cînd Îndoi genunchiul, rămîn În bocanci, dar se trag În jos de pe șolduri, așa că o să rămîi cu capătul bucilor pe-afară, ca un gherțoi, zice Csabi acru și, ca să arate că nu minte, ne prezintă situația. Csabi e doar un pic mai scund ca mine și pînă acum nu mi-am dat seama că și el suferă din cauza aceluiași neajuns. Își ridică tunica la spate, ca să ne arate că nu glumește. Betelia pantalonilor s-a tras, Într-adevăr, mai jos de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Mai stăm o vreme de vorbă, e preocupată de soarta mea de după armată. Ce-am de gînd să fac după ce vin acasă? — Tu nu te gîndești, așa, uneori, la treaba asta? Poate că ar trebui, nu știu, să fii un pic serios, să te mai gîndești și la asta... O privesc, pare sinceră, dar asta nu ne ajută cu nimic. Pur și simplu nu poate să Înțeleagă, așa că așteaptă zîmbind răbdătoare un răspuns. Apoi, cînd tăcerea mea Începe să miroase a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cutie de cremă Gerovital, să-mi dau pe față și pe mîini. Îmi dau seama că abia mă cunoaște. — E foarte bună. Crema asta, știi tu ce zic. Tu ai văzut cum ai buzele de crăpate? Trebuie să ai un pic grijă de tine. — Cum, dacă stăm afară de dimineața pînă seara? După cum vezi, sîntem o cîmpie și vîntul nu prea are În ce să se oprească, bate aproape tot timpul... usucă tot ce mișcă... M-a luat iar apa, iritarea Îmi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se vede un mare gol. Omul dinăuntru a dezertat; poate că tocmai Își zugrăvește sufrageria, sau poate că are o vie la socri pe care o culege, sau poate că are vreo amantă pe undeva și s-a dus un pic pe la ea - deși o asemenea fantezie l-ar putea pune În situația de a se trezi cu o erecție Într-un moment complet neadecvat. CÎteva cuvinte În limbajul de partid Înseamnă o oră. Apoi tace. Nu știu dacă aud cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am mai crescut eu. RÎde, mă Îmbrățișează stîngaci, așa cum o face de obicei, un gest Între pupat pe obraji și strîns În brațe și strîns mîna În același timp. E un moment, circumstanțele speciale (fiul e acum ostaș) cer un pic de tandrețe. — Măcar e nouă, adaug eu. Uniforma, zic. Se dă În spate și mă admiră cu ochiul lui estetic, dar nu prea are ce. — Îți ies pantalonii din bocanci. Parcă-s mai mici ca ăia pe care-i aveai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
inventeze pretexte pentru ele. Însă acum nu are nimic din bucuria obișnuită. Drumul l-a speriat. Și probabil că nu e momentul să facă poze. Iar pei sajul aici nu-i oferă prea multe. Poate că oboseala distor sionează un pic felul cum vede lucrurile. Nu l-am văzut niciodată așa, Îi urmăresc chipul transpus, ai zice că e gata să cedeze. Amenințarea subînțeleasă din cuvintele lui are o altă dimen siune. Apoi Îl aud: — Canalul e la vreo 40 de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iertării. Deja o văd cum mi se mută pe genunchi și Începe să-mi desfacă nasturii tunicii, după ce și-a dezvelit sînii generoși, haina uniformei hidoase Îi cade pe spate, iar trupul care părea durduliu e de fapt doar un pic rotund, cu carne tare și albă. Dar ea rupe o hîrtie din chitanțier și mi-o Întinde cu o mînă ca un simbol: aspră, murdară și asexuată, o mînă de mamă eroină, de spectru proletar. — Ai grijă să ajungi acasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mîneci maro și mi se pare că nimic nu s-a schimbat, parcă nici nu am fost plecat. Trecem prin curtea plină de leagăne și de balansoare ruginite, ca să-i salutăm pe băieții din cartier. E frig (și ceață, un pic) și miroase a pește prăjit, a ceapă prăjită, a improvizații culinare nefericite, de la ferestrele blocurilor vine o lumină caldă, domestică. Băieții din cartier stau pe masa de piatră din mijloc și fumează, discută animat despre niște faze ca lumea, scuipă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acord că scrisul ascuțit, gotic, produce o impresie mai mișto decît conținutul). E o familie cu anumite pretenții, În casa lor găsești chestii. — Salut! Nu vrei un bitter? Cine te-a tuns În halul ăsta? — Nu Întreba. Poate dansăm un pic mai tîrziu. — D-a-a-a, se răsfață ea. Ne fîțÎim pe ici-pe colo, salutăm lumea, discutăm și mai bem cîte un pahar de ceva, nu știu cum să mă port, nu știu În calitate de ce ar trebui să vorbesc. Dar apare Sorin printre noi și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
eu că s-a supărat, după care ea spune că de fapt nu s-a supărat, pentru că nu are de ce. Eu nu mai spun nimic, ceea ce Înseamnă că sînt tot supărat, Într-un fel. De fapt, nu supărat, ci un pic beat. Poate că totuși ar trebui să ne sărutăm, dar asta nu se Întîmplă, pentru că apare un tip dinăuntru. Nu Îl cunosc, nu l-am mai văzut, pare mai mare, vreo douăzeci și ceva de ani, poate chiar o sută
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
metalică În bot, bere nea gră etc.) și mă exprim laconic (făcînd mari eforturi, cu riscul de a părea un fandosit). Apoi o vreme nimeni nu mai spune nimic, pentru că treaba asta cu noile tehnologii ne face să visăm un pic: se schimbă lumea, clar. Spre ora 4 dimineața, cineva pune DAF, toți tipii dansează și cîntă odată cu melodia:...we are brothers from different mothers... Fețe congestionate, cămășile și tricourile atîrnă, scoase din pantaloni. Fetele, cu părul tapat, afișînd o plictiseală
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de croitorie pe care maică-mea le-a reușit - măcar că pantalonii nu mai ies din bocanci și nici nu se lasă de pe șolduri. Totuși, spre deosebire de gesturile altor soldați, care abia dacă schi țează un salut În lehamite, gestul meu un pic prea Încrezător și foarte corect e ridicol și se poate interpreta - Îmi dau seama de asta cînd un locotenent dintr-o patrulă mă fixeză Încruntat. Dracu’ știe ce e În mintea ăstora, nu prea știi cum s-o scoți la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că o asemenea idee ne-ar mai Încălzi puțin. Deocamdată situația e disperată, au acoperit geamurile cu niște cartoane și folii de plastic, dar rezultatul e jalnic. Un răcan sugerează să lăsăm peste noapte televizorul deschis, poate mai face un pic de căldură. Un veteran sugerează că mama celui care a avut ideea cu televizorul trebuie să fie o curvă bețivă, chioară și șchioapă, altfel nu se explică. Seara, În dormitor, Împart din bunătățile pe care am reușit să le aduc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mulțumit de situație. Nu Înțeleg de ce. Dar mă lămurește locotenentul nostru, care mă așteaptă În fața comandamentului. — Tu știai că te muți cînd ai plecat În permisie? mă Întreabă el iritat. După ce-l asigur că habar nu aveam, Îl descos un pic și Încep să-mi fac o idee. Efectivul de soldați e mult sub numărul care se impune oficial - exagerările regimului scot capul de unde nu te aștepți. De-asta și sînt Încorporați atît de mulți tineri cu probleme medicale. În plus
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
anunțîndu-mă că e timpul să mă ridic. Ieșim pe ușă Împreună, el apărîndu-mă de haita de animale care stă aliniată la colțul cantonului, fără să sufle. La 23 și 15 minute, reușesc să cobor În Caracal. Dar eu merg un pic mai departe, unitatea mea se află la Deveselu. Și mă gîndesc că, poate, cu un pic de noroc, voi fi În stare să ajung În unitate Înainte să se schimbe ziua. LÎngă panoul Sosiri/ Plecări, un bunic cu o căciulă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
animale care stă aliniată la colțul cantonului, fără să sufle. La 23 și 15 minute, reușesc să cobor În Caracal. Dar eu merg un pic mai departe, unitatea mea se află la Deveselu. Și mă gîndesc că, poate, cu un pic de noroc, voi fi În stare să ajung În unitate Înainte să se schimbe ziua. LÎngă panoul Sosiri/ Plecări, un bunic cu o căciulă ciudată de blană (moșul mi se adresează cu „nepoate“) Îmi spune că pîn’ la Deveselu pot
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
niște sîrme care păreau legate de ceva, arăta ca o capcană pentru tigri siberieni. Am reușit să trec de ele, să merg mai departe. CÎnd lumina a Început să semene cu un bec, mi-am dat seama că era un pic de ceață. M-am trezit pe o alee asfaltată și la un alt moment dat am auzit o mașină. Un Aro a oprit lîngă mine și am Întrebat: — Mai e mult pînă la unitatea militară? și chiar mă așteptam să-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sondori sau prin diverse uzine și fabrici ori ca șoferi de basculante pe șantiere. Cel mai nefericit e Patrana, are o figură de Silvester Stalone În Rocky 1, cu o pleoapă ca de porumbel căzută pe ochi și gura un pic strîmbă, mic și nervos, dar greoi, ca și cum Rocky În interpretarea lui ar suferi un pic de reumatism și de o formă ușoară de afazie - În vorbirea lui apar foarte multe sunete dezarticulate. — Aeîu căeatea doălîoăi? — Asta e o Întrebare? Dă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai nefericit e Patrana, are o figură de Silvester Stalone În Rocky 1, cu o pleoapă ca de porumbel căzută pe ochi și gura un pic strîmbă, mic și nervos, dar greoi, ca și cum Rocky În interpretarea lui ar suferi un pic de reumatism și de o formă ușoară de afazie - În vorbirea lui apar foarte multe sunete dezarticulate. — Aeîu căeatea doălîoăi? — Asta e o Întrebare? Dă solemn din cap, Însă mi-e jenă să-i spun că nu pricep nimic, dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
permanență e de origine bahică, diplomatul cu care vine dimineața În baterie zornăie de sticle. Cornea e al patrulea ofițer, tot locotenent, un tip scund și Îndesat, cu un cap rotund și mare așezat direct pe umeri, e versiunea un pic mai matură a lui Portocală: un lingău (față de superiori și față de cei de care se teme) care Încearcă să-și recupereze demnitatea cu noi, soldații - ne freacă de ne sar ochii, face caz de regulamentele militare, de tot felul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]