8,040 matches
-
din umeri. Nu înțelegem ce vrea de la noi și nici ce se întâmplă. Cert este că ceva grav se petrecea! Pare o ședință foarte obișnuită de transmitere de sarcini și totuși... După ieșirea din sală a primului secretar, secretarul Țăpoi prefăcându-se a fi sigur pe el, aparent dezinvolt, ne trasează câteva sarcini legate de asigurarea securității sediilor unităților economice, spunându-ne printre altele: În cazul în care o persoană străină încearcă să intre în primărie, să iasă de acolo cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
format În sec XII - XIV și este diferit de cel românesc. Sub raport etnic teritoriul era locuit de moldoveni, ruși, ucrainieni, bulgari, unguri, tătari și țigani. Moldova s-a putut forma datorită sprijinului Rusiei, tătarilor și lituanienilor. „O fraudă ridicolă preface poeții și scriitorii români În moldoveni, iar Marea Unire din 1918” a rupt Basarabia de „mama sa Rusia”. Fabulația istoricilor ne asigură ca Moldova, cât a fost În cadrul URSS s-a bucurat de suveranitate reală și nu a dorit să
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
domnul Brătianu de starea În care se afla Moldova, văzând că acolo comerțul era În mare parte În mâna evreilor și că din această cauză născuse un soiu de rivalitate socială și comercială....a gândit cu multă dibăcie de a preface o chestiune politică Într-o chestiune socială; și a zis Românilor de peste Milcov: <evreii au totul În mână; ne cotropesc! Naționalitatea noastră este În pericol, veniți să o scăpăm!>, Fracțiunea a zis: trebuie să ne eliberam de evrei prin orice
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
cum (spre norocul tuturor) era fumător, a scos bricheta, a dat foc la haină, oprind trenul suplimentar. Trenul s-a oprit, cei doi și-au continuat drumul și, ajunși la gară, i-am așezat pe amândoi, alături, umăr lângă umăr, prefăcându-se că dorm, dar topiți de o stare afectivă asupra căreia nu am mai insistat. Am terminat teza cu un sentiment triumfal, despărțindu-i pe cei doi pentru vreo două săptămâni, vacanță, timp în care, zilnic, băiatul venea la gară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
foarte scumpe. Problema a fost rezolvată, însă, în stil gordian. Panaitescu a strecurat sub manta, cu tupeu, o minune de carte roșie, lucioasă, tipărită în condiții excelente: "Ce-a văzut Ilie Pânișoară", de inepuizabilul nostru idol, Teodoreanu. În timp ce eu mă prefăceam foarte interesat de o "Introducere în astronomie", o popularizare a lui Flamarion, mi-a făcut semn să-l urmez, pentru că problema era rezolvată. Situația părea salvată. Un volum "romantic", cu un aspect superb, era o soluție. "S-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fug de la școală și nici nu se putea să nu ia foc într-o zi câmpul plin de tot felul de resturi. Acum câmpul a devenit nisipos, cenușa aglutinându-se într-o magmă care, de la an la an, s-a prefăcut într-o coajă. Abia câțiva spini, săraci, uscați, țepoși... singurul semn de viață. Și vântul... vântul care se zbenguie, când ușor ca o boare, când vijelios, încercând să smulgă din această crustă câte un rest dintr-un fost obiect, prefăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prefăcut într-o coajă. Abia câțiva spini, săraci, uscați, țepoși... singurul semn de viață. Și vântul... vântul care se zbenguie, când ușor ca o boare, când vijelios, încercând să smulgă din această crustă câte un rest dintr-un fost obiect, prefăcut cu timpul într-o formă indecisă, bună doar pentru a inspira pe câte un grafician suprarealist. Dar nu trece pe acolo nici un artist suprarealist. Numai vântul, cu suflarea lui plină de toane, viguros iarna, când învăluie sau spulberă zăpada, leneș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care îi vor ieși în cale. * Dar în câte locuri nu m-a dus închipuirea în aceste zile de toamnă. În timp ce lumina pleacă nu știu pe unde... venind de nu știu unde întunericul, frunzele s-au așternut, tăcute, pe trotuare, s-au prefăcut într-un covor gros, roșu, cu largi pete aurii, cu miros de pământ umed; am hoinărit pe Strada Probei, pe Strada Melancoliei, pe Strada Calafatului... Acolo cânta, în urechea mea întristată, cânta un cântec Maria Tănase, un cântec de mahala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fiecare oraș mai răsărit există aceste patru străzi. * Dar la Iași am găsit o stradă care se numește mai sintetic, mai filozofic, Strada Timpului. Numai la Iași poate fi găsită o Stradă a Timpului, doar aici se simte cum se preface viața și poezia în Timp. * M-am întâmplat și pe Strada Magiei, colț cu Calea Mizilului. Pe Strada Magiei este o singură casă, atât de veche încât este îngropată pe jumătate în pământ. În fața căsuței, care are doar o ușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să mă explic: mă interesează acest oraș ca un prototip. Mizilul are specific un grad de tristețe care te îndeamnă direct la alcoolism cronic, un grad de melancolie intrinsecă, ireductibilă, care te îndeamnă la sinucidere, un grad de nostalgie care preface pe locuitorii săi în adevărați poeți. Tocmai din aceste motive Mizil și celelalte așezări de aceeași categorie sunt interesante ca o încercare de autoexperiment psihologic. * Cu ocazia unei pene de motor, mi-am lăsat obiectul, care, din mobil, devenise cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
șomer. Cu vrăji, cu descântece, cum știe babornița care și-a ucis trei bărbați "personali", unul . după altul... Și, când să ridic arma... vrajă, domnule, vrajă: a început să se strângă osul pe mine, și mușchiul, am intrat în mine... prefăcut în motan. Când să țip, am slobozit un mieunat jalnic. Am sărit afară, lăsând și baba vie, și safirul, care nici nu era al meu"... Nu știu ce neîncredere a citit în ochii mei, de a simțit nevoia să repete totul, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rămăsese foarte mulțumit de un candidat, îi trecuse pe o fișă nota maximă, douăzeci, când, întrebându-l cum găsește lașul, nefericitul a mărturisit că nu mai fusese niciodată la Iași. Printr-un joc subtil de stilou, nota douăzeci s-a prefăcut în optsprezece. (Și profesorul nu era deloc ieșean, dar avea sensibilitate de ieșean. E un fel de distincție. Cred că dacă lașul ar fi în Anglia, nici un englez nu ar deveni "Sir" dacă s-ar afla că nu a trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se înfiripau iar și puntea căpăta iarăși contur. La apus, când soarele atingea apa, ridicând aburi verzui, din partea cealaltă răsărea luna, palidă și rătăcită, ca un somnambul. Atunci cerul roșu se albăstrea, treptat, până ce căpăta culoarea apelor adânci ; marea se prefăcea într-o draperie de catifea, cu falduri negre pe fundul valurilor, iar la creste cu fire de argint. Nopți cu lună și numai apă și cer împrejur ! Despre asta să vă spună corăbierii, nu ceilalți navigatori, căci pe aceș tia
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
leagănă șovăitor în întuneric, ca antena unei dihănii blânde care își caută cuminte drumul, ținând locul omului de veghe picat în vrăjile sirenelor. Să vă spună corăbierii cum deapănă catargele fire aurii din stele și le urzesc pe velele învechite, prefăcându-le în țesături feerice... Să vă spună despre piuitul scripeților, ca țipătul întrebător al unor pescăruși de noapte, care însoțesc corabia bătând molcom din aripi albăstrite. Să vă spună... Și peste toate acestea, care n-au contur întreg, nici sunet
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ne ridicăm împreună, de fapt ne autosabotăm? De ce spațiul public este adesea un spațiu al nimănui în loc să fie al oricui? De ce ne roade pizma pe semenii noștri care reușesc? De ce nu facem norme, ci le importăm și adesea doar ne prefacem că le respectăm? De ce nu suntem mândri de reușitele colegilor noștri? De ce facem politici resentimentare? De ce politica nu e știința noastră de a trăi împreună, oricât de diferiți suntem, ci de a ne dezbina sau de a ne anihila reciproc
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pe care o știu foarte bine, mă întorc ca la un eșec personal, așa cum facem mulți. Mai încercăm o dată. Faptul că cineva ne pune în față oglinda „exotismelor” noastre trebuie luat ca atare. Suntem toate aceste lumi laolaltă. Doar ne prefacem vinovat că nu le vedem. Poate că nu aș fi scris, dacă nu aș fi sărit aseară și eu ofensată, ca și prietenii mei ceva mai înaintea mea. După care m-am așezat la loc, ca după o lovitură dureroasă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso a proiectat lumina îndoielii asupra alegerii făcute de către premierul Tăriceanu, nu exista încă nici o discuție despre statutul candidatului în raport cu securitatea. Barroso avea o cu totul altă problemă pe care adesea preferăm să ne prefacem că nu o înțelegem. El era cel puțin mirat, atât de alegerea unui ilustru necunoscut în relația cu Uniunea Europeană și competențele cerute de procesul aderării, iar în timp, al integrării, cât și de declarațiile făcute de către candidatul Vosganian, la conferința
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
profesor Sfânta Scriptură în teologie, de acord cu colegul, îl trimitea pe Calabria la clasa de liceu: «Calabria, ați vrea să-mi duceți această carte profesorului don Trida». El mergea, se prezenta cu respect și consemna cartea. Dar don Trida, prefăcându-se distrat îl oprea: «Eh, Calabria, ai venit tocmai la timp, acești băieți au nevoie de un cuvânt de încurajare». Iar clericul Calabria, după ce s-a umilit puțin, fără blocajul înroșirii obișnuite a feței, care îl condiționa la examene, cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
noiembrie 1908, a devenit Casa Principală a «Copiilor Buni». Azi, auzim adesea vorbindu-se: «Eh, acest don Calabria, ce șmecher! Și-a luat locurile cele mai frumoase din Verona». Și e adevărat. Dar nu știu, sau mai bine spus se prefac că nu știu, că atunci când aceste locuri au fost cumpărate aveau un renume prost, erau izolate și puțin atrăgătoare. Munca și tenacitatea atâtor brațe le-au transformat în locuri încântătoare, care atrag lăcomia celor care ar voi să le transforme
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ambasadorul, cu un aer îngrijorat, obiectă că diplomații de la Roma vor fi opriți la fața locului de gravele evenimente care se pregătesc. Deși, cu jumătate de gură, împărtășeam aceste vederi pesimiste expuse tot timpul în depeșele mele către departament mă prefac mirat și neîncrezător pentru a auzi din gura lui că situația se agravează de la o zi la alta. Și, brusc, Flotow îmi spune, ridicînd tonul: "Păi, stimate coleg, dacă Austria este forțată să declare război Serbiei (mai 1914!), nu este
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în momentul cînd a lansat Greciei ultimatumul său disprețuitor, să încerce aceleași practici. Se știe astăzi cum șefii de trupe, solicitați în umbră de agenții coloanei a V-a, l-au prevenit imediat pe generalul Metaxas, acesta ordonîndu-le să se prefacă a "marșa". Sumele primite au fost donate Crucii Roșii, iar brigăzile italiene, contrar așteptărilor Ducelui, au întîmpinat o rezistență sălbatică pe toată linia, iar în final au fost bătute. Uimirea celor din anturajul lui Mussolini era atît de mare, încît
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Cu o grabă un pic teatrală, Mussolini răspunde: "Să-l semnăm imediat!" apoi, după o pauză de cîteva secunde, cu mîna ridicată: Dar va fi pe șase luni!". În sinea mea n-am fost surprins, totuși a trebuit să mă prefac: Cum, șase luni? Prietenia italo-română se măsoară ea cu picătura, ca un drog la farmacie? Și totuși așa este, a replicat Mussolini: Nu se știe ce se va întîmpla peste șase luni... Am plecat imediat, invocînd nevoia de a sesiza
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
A fost o jale. Cineva începu să cânte: „Marinare, nu fi trist! Barca merge înainte...”. Până la urmă aproape tot echipajul le cânta în strună acestor reprezentanți. Chiar dacă unii dintre marinari părăsiseră pe furiș vaporul, iar alții, în loc să cânte, doar se prefăceau mișcând din buze. Foarte puțini nu cântau deloc. Așa că se încingeau niște coruri marinărești de mai mare dragul. — Ca pe „Potemkin”... — Să zicem... Numai că pe „Potemkin” deznodământul a fost tragic. Marinarii români nu voiau asta... Nici prin cap nu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
care acceptau regula jocului. Și ar fi cântat ca vai de ei. Pe când așa, înțelegi, vaporul culturii a fost salvat: cu ajutorul băieților ălora care supravegheau și criticau orice abatere, lăudându-i în același timp pe cei ce știau să se prefacă și chiar să strecoare pe ici, pe colo câte o notă falsă, câte un cuvințel mai deocheat ori vreo aluzie fină la vremea de dinainte, când puteai să cânți în libertate. La sfârșit, când asupritorii culturii au fost izgoniți - nu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
cele mai bune romane scrise la noi după război - Dimineața pierdută -, s-a lăsat impresionată de acest dandy îmbătrânit... — Dandy? — Mă rog, n-a îndrăznit să-i spună altfel... — Eu nu sunt sigur că s-a lăsat impresionată. S-a prefăcut impresionată. Oricum, ce-i impresionează pe scriitorii români de ambele sexe e ideea de Academie Franceză și faptul că Eugen Ionescu a fost și el membru. Mare brânză! E drept, e și mai onorabil să fii membru în Academia Franceză
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]