8,125 matches
-
județ și am schimbat șeful de echipă cu altul, care mai avea nevoie de șase luni pentru a face vechimea necesară ieșirii la pensie. A doua zi, după numirea noului șef de fermă, tarlaua pe care fusese acea cultură era pustie, ca și cum nimic nu ar fi fost pe ea, iar cânepa a dispărut până la ultimul fir. Am întrebat sătenii unde a dispărut într-o noapte toată cânepa. Pe locul unde fusese cultura de cânepă erau în ziua aceea o mulțime de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
supravegheată de secretar, am dat jos, așa cum îi văzusem pe cei de la Șesu, tabloul cu Ceaușescu, care stătea la loc de cinste în biroul meu. Cărțile din bibliotecă au fost strânse și depozitate în sala de ședințe. Biroul părea acum pustiu și 111 neprimitor pentru ochiul meu obișnuit cu tabloul și cărțile voluminoase, cu coperțile roșii care ocupau toate rafturile micii biblioteci. Ce facem cu ea?, am auzit vocea șoptită a secretarului pe holul primăriei. Despre mine era vorba. Nu i
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de câine lup. A fătat cățeaua de la post și puiul acesta îl păstram pentru mine că este băiat, dar am vorbit cu soția și ne-am gândit să vi-l dăruim pentru a avea cine să vă apere. E cam pustiu aici, în 117 casa asta. Dacă vă aduceți băiatul se poate juca cu fiul meu. Cred că au cam aceeași vârstă. Pe cățel l-am botezat Miki și l-am îndrăgit din prima clipă. Era mic, dar avea niște labe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mirată pe instructorul care tocmai intrase în birou. Nu se știe unde va veni. Poate ateriza oriunde. Să nu pleci din comună zilele astea! Ianuarie și februarie erau luni liniștite. Zile întregi nici telefonul nu suna decât dimineața. Primăria era pustie, cu excepția zilelor de audiență, a sărbătorilor și a duminicilor, când sătenii sau rudele lor din oraș veneau să rezolve diferite probleme, mai ales la secretarul primăriei. Într-o astfel de zi, cu ceață deasă, rece și umedă, stăteam singură în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
făceau în fiecare zi, mai ales iarna. Din Dacia roșie a președintelui de la Cooperație a coborât inginerul de la vie, fratele preotesei Frosica cea curioasă. Inginerul semăna leit cu sora sa, mai ales la curiozitate. Aveți mult de lucru? E cam pustiu pe aici prin primărie. Haideți cu noi la campingul de la șoseaua națională, să mâncăm o friptură. Invitația era cât se poate de tentantă și era venită la timp. Până la ora prânzului mai era doar o oră și jumătate. Nu mă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
atunci când îl întrebam. Angajatul ideal, sluga perfectă, informatorul ieftin al tuturor. O țigară bună era prețul unei informații. Se apropia Crăciunul, era sâmbătă, dar totuși nu era zi liberă. De ce nu vine nimeni la serviciu?. Totul părea încremenit. Strada era pustie. În primărie îmi auzeam în acea zi parcă propria respirație, iar parchetul scârțâia ciudat. Mă simțeam izolată, inutilă. De ce nu mi-am luat copilul să plec la oraș dimineață cu soțul? Gânduri contradictorii se perindau prin mintea mea cu o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-l din sala de ședințe, dacă aveți nevoie de el. E acolo împreună cu steagul și cărțile. Frica a pus stăpânire pe mine. Nu știam ce va urma. Eram în mâinile celor trei bărbați beți și orbiți de furie. Primăria era pustie, iar telefonul era mort. Nu mai eram nimic, decât o biată femeie speriată și amenințată cu moartea de către niște infractori beți. Cred că cineva din mulțimea adunată la poarta primăriei a mers și a anunțat pe cei doi milițieni, care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și duse au fost! În subsol am făcut "clacă" toată suflarea, tovarăși și tovarășe. Volumele cartonate "în roșu" ale titularilor "cabinetului 1 și 2" le-am scos seara, pe furiș, cu mașina din ambasadă, le-am dus într-o zonă pustie și le-am dat foc. Mă gândesc acum că dacă aș fi fotografiat scena cu mine oficiind un autodafé în anul de grație 1979, dând pe cei doi pradă "flăcărilor iadului", poate aș fi obținut și eu râvnitul statut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
amfitrion ne-a oferit o deplasare cu o mașină de teren la "Fuerte Bulnes", prima așezare din zonă, părăsită și acum reconstituită, aflată la 54 kilometri de Punta Arenas. Peisajul caselor fără geamuri și uși, a bisericii din lemn, toate pustii, la care se adăuga epava navei "Lonsdale", era dezolant. La înapoiere am trecut pe lângă o altă așezare abandonată acum 300 de ani, "Punta Hambre". Deși numele înseamnă "Capul Foamei", în apropiere am luat masa într-un restaurant pitoresc, meniul fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
se pare artificială; peisajul devine albastru, cu copaci mari, bătrâni, cu trunchiuri trupeșe, cu câteva ciori grave, parcă ar fi mici statuete negre. Sting lumina și privesc la schimbarea lentă a culorilor care se topesc în noapte. Strada, neumblat albă, pustie. Ninsoarea se cerne spornică, este ora la care încep să se aprindă luminile, este oră tainică. Trece, lent, mașină. Mi se pare curios că nu trece un zimbru, atât c ciudată pare noaptea asta, ca o noapte din alt veac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
personaje satanice, mai mult curios decât înfricoșat. Până a sosit acceleratul mi-am regăsit starea specială de așteptare. Acceleratul a sosit la timp, oprindu-se la locul menționat. În afară de impiegat și de mine, nu mai aștepta nimeni. Peronul era gol, pustiu, foarte potrivit pentru o întâmplare misterioasă, cu un atentat, așa cum fusesem prevenit. Oricând se putea petrece un eveniment, să se declanșeze o rafală de mitralieră, să fiu răpit, dus cine știe unde, ucis în taină sau ținut doar ostatec. Din tren nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai am timp de capricii. Sigur că această atitudine poate fi considerată un soi de grosolănie. Pricep subtilitățile preferențiale ale altora; sunt și eu capabil de emoția rafinată a ascultării mării întins cu capul pe o piatră, pe o plajă pustie. Aud și eu povestea mării, fie ziua, fie noaptea, și aud și povestea pietrei de sub cap. Dar am mai puțină sensibilitate față de detaliile "erudite" și recunosc o gravă infirmitate în acest anistorism al meu. (Dar aceasta este structura mea sufletească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din întâmplare, la înmormântarea lui. Era absolut singur; nimeni, doar un preot plictisit. Ca și nemurirea, și moartea este singură. În drum spre casă, am oprit în fața mării. Nici o corabie, numai un imens pustiu de culoarea cernelii albastre. Și cerul pustiu. Viitorul e în ouă Uneori, cuprins de sentimente obscure cărora nu le deslușesc înțelesul, o iau razna, căutând ceea ce nu am pierdut, înspre marginile tot mai vechi, mai jerpelite ale orașului. Case fără număr, câte o capră speriată, vântul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îți scriu l-am petrecut la "Canton". Era destul de departe, aveam de mers de-a lungul unei căi ferate învechite, năpădită de scaieți, șapte kilometri. Acolo era "La Canton" o ruină a unui canton părăsit într-un câmp imens și pustiu. Era și o fostă bancă, în fața liniilor. Locul nostru preferat, "La Canton", ne plăcea pentru aerul lui dezolant, de peisaj disperat, de părăsire totală. Eram curajoși, rămâneam acolo câteodată până târziu; ne juram că se vedea, din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-i în schimb sirenă, funingine, salam și marmeladă. Curțile căpătau încet aspectul finalului marquezian al unui veac de singurătate: puii de oameni și animalele au început să se rărească, verzeala zidurilor și bălăriile creșteau triumfător printre cărămizile caselor și grajdurilor pustii. La vremea școlii am părăsit acea lume pentru un oraș, proletar și el. Nici acolo nu am aflat prea devreme în ce societate trăiesc. Mai mult, în primii 10 ani de școală am avut clar sentimentul progresului material. Am trecut
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
suflete și se poate mândri cu faptul că toți locuitorii sunt ortodocși. Aceștia se ocupă cu mineritul, exploatarea forestieră, agricultura, apicultura, comerțul. Cei mai mulți dintre catolicii care au existat pe acest teritoriu s-au repatriat, astfel încât Biserica Catolică din sat este pustie, sătenii mărturisind că acum câțiva ani, când încă se oficiau messe aici, erau aproximativ zece catolici care participau la serviciul divin. Nicolae a fost unicul copil al cantorului bisericesc Teodor Cotlarciuc și al soției acestuia Ioana, văduvă după Ioan Cozan
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
studiu, joc și rugăciune. Dar izbucnește războiul. Zona se află în împrejurimile căii ferate Verona - Veneția și a gării Porta Nuova. Două obiective strategice luate la țintă de bombardierele dușmane. Prudența a vrut să se elibereze locul. Casa rămâne practic pustie. Terminat războiul, multe familii sinistrate cer ospitalitatea Casei, care se transformă în centru de primire și dispensar de hrană și îmbrăcăminte. Apoi, fără un proiect bine definit, sunt primiți bătrânii singuri. De la unul se trece la cinci, apoi la douăzeci
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nume celebru. Este fondatorul Nomadelfiei, un sat autonom și parohie, prezentă de-acum și pe hărțile geografice. Nu e departe de Grossetto, dar a apărut din nimic; don Zeno cu nomadelfienii lui a împlântat-o pe un teren mlăștinos și pustiu. Era 14 februarie 1948. Constituția noului popor a fost semnată pe altar. Numele, de rădăcină grecească, înseamnă: Fraternitatea e lege!». Zeno Saltini (1900-1981) s-a născut la Fossoli din Carpi (Modena). S-a înscris la Facultatea de Jurisprudență ca să se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
adaugă o notă picantă și sigur profană amintirii mele despre o canonizare unde am stat alături de o frumusețe feminină în stare să emoționeze chiar și pe un sfînt*... Asasinarea regelui Umberto a avut loc în plină vară, cînd Roma era pustie. Dar pentru ceremonia aducerii trupului și înhumarea în Panteon 49, alături de mormîntul lui Victor Emmanuel al II-lea, susținătorii monarhiei de Savoia și curioșii din toate colțurile țării dădeau năvală în masă, iar trenurile, triplate, aduceau în capitală o mulțime
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a dus pe aripi încă o vară și-i gata, gata să ia cu el și toamna asta mohorâtă. E sfârșit de noiembrie. Natura pare amorțită. Din veselă si verde cum era până nu demult, câmpia e acum tristă și pustie. Copacii goi tremură în bătaia vântului. Nori negri se adună pe cer ca niște dragoni furioși. Soarele reușește din ce în ce mai rar să-și trimită razele spre pământ. Timpul a luat cu el fluturi, albine, tot soiul de
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
adună pe cer ca niște dragoni furioși. Soarele reușește din ce în ce mai rar să-și trimită razele spre pământ. Timpul a luat cu el fluturi, albine, tot soiul de insecte. A dus departe cântăreții înaripați. Pădurile au rămas pustii și stau de strajă-n zare, cu trunchiurile fumurii, în așteptarea iernii ce va sosi în caleașca ei argintie, cu zăpadă și polei. - Cri! cri! cri! Cri! cri! cri! Cosmin se oprește din meșterit. I s-a părut? Parcă a
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
dionysiac înflorate ce picurau lacrimar din trăsăturile sale precum ceara unor caste lumânări așezate în temple de mâni sanctificate. Când voi coborâ, din nou, printre fluviile ce duc într-un final spre morminte, aceste temple îmi vor apărea ca fiind pustii. Sub norii timpului mundan, voi observa cum vor fi înlocuite iubirea de altădată cu respectul reciproc, ura neputinței întru eros cu sentimentul resemnării, iar armonia fizionomiei de primăvară cu seceta aridelor trăsături ale îmbătrânirii. Atunci, voi privi, din mijlocul efemerității
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de oboseală, m-am îmbolnăvit.ă...î Pădurea era parcul, dar azi, revă-zîndu-l, mi s-a părut că în definitiv impresia mea nu era prea exagerată. El dă o puternică senzație de labirint vegetal. Străzile din Botoșani sunt largi și pustii și deși am fost dus prin oraș nu mi-a rămas în minte decât ideea unui infinit..." În timpul războiului se refugiază în Moldova, pierzând contactul cu școala. După propria mărturisire (Rememorări, în Națiunea, 25 dec. 1947) ideea de literatură i-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e vrun drac pe pământ. Sluga de stăpân nu știe, nici copiii înțeleg, Nevasta în spionlîcuri, toți cum vor așa aleg. N-auzeai mai înainte bonton, ceai și pălării, Acum cine le mai scoase, n-ar mai fi nici pă pustii. Valoarea piesei stă în veselia verbală, în caricarea limbajului și a gesturilor, deși e de observat că tendința de a interpreta satira ca o parodie vulgară nu e legitimă. Piesa trebuie jucată în mișcări stinse, subtil afectate, fiindcă eroii sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mândra țară; Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe printre anii trecători. Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare; Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare; Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare, Iat-o sanie ușoară care trece peste văi... În văzduh voios răsună clinchete de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]