7,992 matches
-
fost decorată cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru altruismul, curajul și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă ca pilot al Escadrilei Albe în timpul celui de-al doilea Război Mondial, salvând viața a numeroși militari răniți”. Cu ocazia împlinirii a o sută de ani a fost avansată comandor (r). Mariana Drăgescu a fost una din eroinele unui film documentar despre „Escadrila Albă” regizat de Șerban Creangă realizat de Studioul cinematografic al Armatei Române în 2004. Ion
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
, a cărei denumire oficială inițială a fost Escadrila Sanitară, a fost o unitate a Forțelor Aeriene Regale ale României încadrată cu piloți de sex feminin, care a purtat însemnele Crucii Roșii și a avut ca misiune evacuarea răniților de pe front, în al Doilea Război Mondial. Este de menționat faptul că România a fost singura țară din lume care a avut în al Doilea Război Mondial o escadrilă de acest fel. Ideea de a înființa în România o formație
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Război Mondial. Este de menționat faptul că România a fost singura țară din lume care a avut în al Doilea Război Mondial o escadrilă de acest fel. Ideea de a înființa în România o formație de avioane sanitare pentru transportul răniților cu avioane pilotate de femei, i-a revenit prințesei Marina Știrbei (membră a Comitetului Central al Crucii Roșii din România). Unității înființate în anul 1940 i-au fost atributie mai multe tipuri de aeronave, în principal avioane poloneze. Primele aviatoare
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Crucii Roșii pe timp de conflict armat. În urma unui raid efectuat în Suedia și Finlanda, prințesa Marina Știrbei (membră a Comitetului Central al Crucii Roșii din România) a avut ideea de a înființa o formație de avioane sanitare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei, după modelul organizației feminine finlandeze „Lotta Svärd”. Forțele Aeriene Regale ale României au fost receptive și au invitat la manevrele militare regale de la Galați din 1938 câteva aviatoare brevetate, pentru demonstrație. Au fost invitate Marina
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Virginia Thomas au primit certificate ca fiind apte pentru a servi într-o unitate de aviație militară. Ca urmare, Marina Știrbei a înaintat un memoriu către Ministerul Transporturilor, Navale și Aeriene în care propunea înființarea unei escadrile sanitare militare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Memoriul a fost aprobat de subsecretarul de stat al Aerului din România cdor. av. Gheorghe Jienescu, și, la 25 iunie 1940, a luat ființă Escadrila Sanitară, având ca prime titulare pe aviatoarele stagiare Nadia Russo
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
dotată cu 10 avioane de tip RWD-13, dintre care trei avioane RWD-13S (avioane RWD-13 cu echipament sanitar), refugiate din Polonia în România în anul 1939, în urma invadării Poloniei. Aceste avioane puteau transporta, în afară de pilot, o targă și încă o persoană (rănit sau infirmier) pe un scaun, în spatele pilotului. Avioanele transportau și medici și medicamente. Avioanele puteau zbura cu o viteză de 210 km/h, având o autonomie de 900 km. Aceste trei avioane au fost repartizate în ordine: Nadiei Russo (nr.
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Grădinescu, care participase și ea la manevrele de la Galați din 1938 ca infirmieră pe avionul Monospar, și agentul sanitar Gheorghe Ernest. Până la 20 august avioanele escadrilei au transportat de la Românești, Basarabeasca, Hîncești, Chișinău, Bălți, Arciz în jur de 200 de răniți. La 21 august escadrila s-a mutat la Tighina. În timpul bătăliei de la Odessa escadrila a fost foarte solicitată, fiecare avion efectuând până la patru misiuni zilnic. Aterizările se făceau în zone neamenajate și staționările trebuiau să fie foarte scurte, pentru a
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
a încheiat la 6 noiembrie, când avioanele RWD-13 au fost aduse la aerodromul militar de la Pipera, urmând să intre în revizie generală. În timpul bătăliei de la Odessa au fost transportați răniți din din Zalci (), Baden (), Iaska (), Mihailovska, Dimitrievska la Tiraspol, numărul răniților transportați ridicându-se la 700. De la Tiraspol răniții erau transportați la București cu avionul Potez 65, pilotat de adj. șef av. Nicolae Popescu. Cu avioanele escadrilei, precum și cu avioanele Junkers Ju 52 ale LARES, în perioada 22 iunie - 31 decembrie
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
erau transportați la București cu avionul Potez 65, pilotat de adj. șef av. Nicolae Popescu. Cu avioanele escadrilei, precum și cu avioanele Junkers Ju 52 ale LARES, în perioada 22 iunie - 31 decembrie 1941 au fost evacuați de pe front 5249 de răniți și bolnavi. Prin Înaltul Decret Regal nr. 2712/12.09.1941, publicat în Monitorul Oficial nr. 238/8.10.1941, toți aviatorii escadrilei, inclusiv cele patru aviatoare, au fost decorați cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cruce de Aur
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Tiraspol - Nicolaev (18 august) - Melitopol - Stalino (19 august) - Nikolaevskaia (20 august) - aerodromul de la Kotelnikovo, la 160 km SV de Stalingrad (21 august). Secția II a escadrilei 108 a ajuns la 30 august la Tiraspol și apoi la Stalino. În afară de transportul răniților la Tiraspol, aviatoarele au executat și misiuni de recunoaștere, cum a fost cea efectuată în 4 septembrie de Mariana Drăgescu pentru identificarea unui teren de zbor. La 10 septembrie escadrila s-a deplasat pe aerodromul de la Plodovitoe (), 40 km S
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
București. Personalul a venit în țară cu un avion Junlers Ju 52 al Grupului. Aviatoarele escadrilei au primit ordinul să urmeze Școala de Infirmiere Voluntare la Spitalul Militar „Regina Elisabeta”. Din august până în octombrie au fost transportați peste 300 de răniți, ceea ce însemna câte 3 zboruri pe zi pentru fiecare avion. Pentru eroismul în campania de la Stalingrad Nadia Russo, Mariana Drăgescu și Virginia Thomas au fost decorate cu Ordinul Crucea Reginei Maria. Secția II a escadrilei 108 a rămas la Stalino
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
2 noiembrie. La 8 ianuarie 1943 și Secția II s-a întors pe aerodromul Băneasa, avioanele, uzate, fiind transportate cu trenul, ca și cele ale Secției I. Între 1 și 15 noiembrie avioanele Secției II au transportat peste 250 de răniți. La 13 ianuarie Smaranda Brăescu a fost detașată la Escadrila 105 Transport Greu. La 3 martie 1943 la escadrilă a fost repartizată și aviatoarea Ștefania Silvia Iupceanu, ca pilot de legătură. La 30 mai la comanda escadrilei este numit cpt
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
a fost trimisă la Mărculești. Cu aceasta s-a încheiat existența Escadrilei Sanitare, care și-a încetat efectiv activitatea la 25 august 1944. În cursul activității sale, în 1941 escadrila a evacuat pe calea aerului în spatele frontului peste 5000 de răniți, iar în 1942 peste 4000, dintre care 7-800 erau militari în armata germană. O parte dintre aviatoare au fost încadrate la Centrul de Antrenament al Aviației de la Clinceni. Mariana Drăgescu s-a întors pe front în vara anului 1944 unde
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
a fost instruită pentru zbor de Petre Ivanovici și a obținut brevetul de pilot gr. I și II nr. 3/27.10.1933, fiind a doua aviatoare brevetată în România. Deși a participat la manevrele aeriene din 1938, deoarece vederea răniților a șocat-o, nu a activat în Escadrila Albă, ci în cadrul unei escadrile poștale (Escadila 117) din Transnistria, ale cărei avioane aveau să formeze "Escadrila Bugului" (devenită ulterior "Escadrila Basarabiei"), având-o pe ea drept comandantă. La începutul anului 1948
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
brevetul de pilot 94/1935, fiind a șaptea aviatoare brevetată. A făcut războiul din prima și până în ultima zi, fiind singura dintre aviatoare care a luptat atât împotriva URSS, cât și împotriva Germaniei. În timpul războiului a transportat peste 1500 de răniți. De asemenea, a fost pilot de legătură pentru Grupul 2 Observații. După război a lucrat trei ani ca instructor de zbor la Ghimbav, dar în 1955 a fost scoasă din aviație. A lucrat ca dactilografă până în 1967, când a ieșit
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
în anul 1936, obținând brevetul de pilot nr. 141/1936, fiind cea de a unsprezecea aviatoare brevetată. În 1939 a lucrat ca stewardesă la LARES. În 1940 a fost încadrată ca pilot la Escadrila Sanitară, unde a transportat 625 de răniți. După desființarea escadrilei, în 1943, a transportat răniți cu automobilul în cadrul Spitalului de Cruce Roșie nr. 3. După 1944 s-a căsătorit cu un ofițer englez și a pleacat la Berlin. A mai fost întâlnită în anii 1980 în Marea Britanie
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
171 de avioane: 54 B5N-uri, 81 de D3A-uri și 36 de A6M-uri, toate sub comanda locotenentul-comandor Shigekazu Shimazaki. 2.386 americani au murit (55 civili, majoritatea de proiectile anti-aeriene americane neexplodate care au căzut în zone populate) și 1.139 răniți. 18 vase au fost scufundate sau au eșuat, printre care 5 cuirasate. SUA a intrat cu entuziasm în războiul împotriva Japoniei, Italiei, si Germaniei naziste. Italia s-a predat în 1943, urmată de Germania și Japonia în 1945.Economia s-
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
din Normandia a continuat pentru mai mult de două luni, trecând prin fazele de stabilire, extindere a capetelor de pod și mai apoi de eliberare a teritoriului Normandiei. Peste 29.000 de soldați americani au fost uciși și 106.000 răniți și dispăruți.In ciuda sacrificilor, aceste acțiuni au dus la închiderea pungii de la Falaise și la eliberarea Parisului la sfarsitul luni august 1944, la distrugerea rezervelor de combustibil și fabricilor de armament și bazelor militare naziste.Debarcarea în Normandia a
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
prăbușirea acestuia în Jungla Amazoniana. Armata americană atacă baza din Chile, unde se ascunde Rorke iar Hesh și Logan se luptă cu el pentru a îl ucide. După ce Logan îl împușca în piept, cei doi părăsesc scenă, Hesh fiind grav rănit. Așteptând să fie duși înapoi la bază, cei doi sunt atacați de Rorke care îl răpește pe Logan și îl închide, fortandu-l să i se alăture în lupta împotriva americanilor. După un an în 2018 se descoperă la noi
Call of Duty: Ghosts () [Corola-website/Science/329221_a_330550]
-
hanului îi spune că îi va da o porție de fasole numai dacă are cu ce să o plătească. Trinity ia tigaia și mănâncă toată porția de fasole. În han se află doi vânători de recompense cu un prizonier mexican rănit. Cei doi bărbați sunt dezamăgiți să vadă că fața lui Trinity nu apare în afișele cu cei căutați și se continuă să-l provoace din cauza aspectului său neîngrijit și plin de praf. După ce a mâncat totul din tigaie, Trinity se
Mi se spune Trinity () [Corola-website/Science/328542_a_329871]
-
zi administrația locală apelează, cum era cutuma, la armată, care deschide focul contra greviștilor deciși să reziste cât timp nu le sunt satisfăcute revendicările, câteva zeci de mineri murind pe loc; presa internațională a vremii vorbește și despre 200 de răniți, care și pe patul de spital fiind, sunt păziți de armată, care respinge cu baionetele miile de mineri adunate afară. Pe 9 august sicriele celor decedați sunt purtate de căruțe de cărat bălegar spre cimitir, armata forțând cortegiul funebru să
Greva de la Lupeni, 1929 () [Corola-website/Science/328703_a_330032]
-
hotelurile și restaurantele fiind închise, vânzarea de alcool interzisă, toată populația fiind obligată să fie în casă înainte de ora 8 seara. Există un număr de 25 de dispăruți, drept pentru care armata continuă un timp să caute în pădure corpurile răniților grav despre care se știa că s-au refugiat, panicați, acolo, însă fără succes pâna în data de 9 august cel puțin, dată la care încă se mai fac arestări și trenurile cu trupe încă mai sosesc în regiune. Istoriografia
Greva de la Lupeni, 1929 () [Corola-website/Science/328703_a_330032]
-
îmbibate cu apă și pietriș, lucrările au avansat într-un ritm lent și au avut loc chiar și accidente de muncă. În 1828, un astfel de accident s-a soldat cu moartea a doi mineri, iar Brunel a fost grav rănit, fiindu-i necesare aproape șase luni pentru recuperare. Construcția pentru care Brunel a rămas celebru este podul suspendat peste râul Avon, care leagă Clifton de Bristol. Având o lungime de 210 m și o înălțime de 61 m (de la oglinda
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
vânătoare. Acolo a crescut Valeriu Pantazi cu mama și fratele lui Nicolae până la întoarcerea tatălui din cel de al Doilea Război Mondial. Spre sfârșitul războiului, tatăl lui Valeriu s-a întors pe jos de la Odessa rătăcind mii de kilometrii, înfometat, rănit, dar plin de speranță. Epurat din armată, urmărit de sovietici, s-a refugiat în Școala de Șefi de Gară CFR, apoi și-a luat familia și cu serviciul s-a mutat din gară-n gară (Mărășești, Focșani, Nehoiu, Buzău, Râmnicu
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
pe Milena din țară. Manu se duce să-și caute iubita pe malul mării și o găsește, făcând apoi dragoste cu ea. În acea seară, căsuța este înconjurată de securitate, iar în schimbul de focuri Yan este ucis, iar Manu grav rănit. Milena este lăsată de tovarășul Stan să fugă și pleacă din țară. Manu face ani grei de închisoare și scrie în pușcărie un roman de dragoste despre evenimentele trăite de el. După căderea regimului comunist, romanul este publicat cu titlul
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]