8,695 matches
-
Dacă nu s-ar fi grăbit atâta, aș fi putut s-o desenez. Eu stăteam pe o piatră, la picioarele ei. O fac în schimb acum. Ea a fost cea care m-a dus în paradis, la muzeul din Blasieholmen. Rătăceam încet și solemn, unul lângă altul, pe scările uriașe, și parcă-mi amintesc că ne țineam de mână. Poate că se auzea și un fel de muzică. Fără asemenea momente, adevăratul conținut al vieții ar deveni obscur și de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
seamă, avea o barbă demodată, tunsă până deasupra omușorului, dar totuși. Așa am ajuns să fiu unul dintre amfitrionii Muzeului Național sau, mai exact, singurul, celelalte fiind doamne. Cu o placă lucioasă de alamă pe costumul meu de culoare închisă, rătăceam cu pași lungi, măsurați, prin sălile sacre. Țineam brațele și mâinile la spate, iar privirea mea se rotea cu o sensibilitate intimă printre vizitatori și opere de artă. îmi cumpărasem taloane pentru pantofi, pentru ca nici o durere a picioarelor să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
stând pe dușumea și răsfoind banala colecție de gravuri mediocre ale lui Doré, întreaga mea ființă era străbătută de fiori. Eram nevoit să mă întorc cu spatele și găseam o consolare simplă, dar acceptabilă, doar atunci când îmi lăsam privirea să rătăcească peste mărețul teritoriu care-mi aparținea. Cu toate acestea, știam tot timpul că tu stăteai acolo, pe dușumea, și că reprezentai o stare și un stadiu pe care noi, în neamul nostru, le lăsaserăm de mult în urmă. Și necontenitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mine de-a lungul anilor, cu siguranță el a însemnat cel mai mult. Jos, pe platou, ne opream și ne îndreptam spinările. Curând urma pauza de masă. Soarele urcase o bucată deasupra blocurilor dinspre apus. Mi-am lăsat privirea să rătăcească peste muntele de cărți. Abia se vedea că am muncit ceva. Colecția lui Viktor-Carte era cu adevărat nemăsurată. Atunci am descoperit-o. în vârful unuia din teancurile rămase strălucea și lumina legătura de piele roșie, iar de la literele aurite de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu stăruință să nu ploaie, și n-a plouat deloc în țară trei ani și șase luni. 18. Apoi s-a rugat din nou, și cerul a dat ploaie, și pămîntul și-a dat rodul. 19. Fraților, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, și-l întoarce un altul, 20. să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mîntui un suflet de la moarte, și va acoperi o sumedenie de păcate.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
cine va ieși învingător, conta doar ca războiul să se sfârșească. Era ostatic, dar nici nu-i trecea prin minte că ostaticii sunt împușcați câteodată. Moartea celor doi prizonieri îl impresionase doar pentru scurt timp: se simțea prea părăsit și rătăcit ca să-și dea seama că există posibilitatea ca el însuși să fie într-o zi cel ales din celula prea aglomerată. Într-un loc aglomerat te poți simți în siguranță, dar și foarte singur. Odată, dorința de a-și aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în ideal. Și iarăși vom pleca pe mări, cum am pornit la început, cu-aceeași foame de-absolut și însetați de aceleași zări. Periprava 1960 Omule-ncotro te duci?! Nu e mâine, de nu-i ieri, orice azi e provizoriu, rătăcind în iluzoriu vei ajunge nicăieri. Nu ai moși, nu ai strămoși, ești ca și o frunză-n vânt, mergi hai-hui pe-acest pământ, ca un om cu ochii scoși. Ai uitat de neam și datini, fugi de sfinți și de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
nu sunt idioată, dar frunzărind cartea, îmi dau seama că sunt sute de lucruri pe care nu le știu, mii de site-uri pe care mi-ar plăcea să le vizitez. Da, asta e ultima carte. E timpul să plec. Rătăcesc spre casă și-i înmânez cele trei cărți fetei care stă acolo, care e prost îmbrăcată și pare plictisită. Încerc să-i întâlnesc privirea ca să-i ofer un zâmbet prietenos, dar nu e interesată, nici măcar nu se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sală ca oricare alta. Taxa de înscriere e de 150 de lire, iar după înscriere, abonamentul e de 45 de lire pe lună. Adică mulți bani, tocmai pentru a ține departe persoane ca Jemima. E bine că Jemima n-a rătăcit prin zonă înainte să se înscrie, pentru că dacă ar fi văzut ce fel de persoane frecventează sala, ar fi fugit afară cât ai zice pește. Ar fi văzut atunci oamenii frumoși strălucind pe benzile de alergat, cu o urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de-abia îl știu - în ciuda faptului că am fost cât de intimi pot doi oameni să fie - nu e o experiență pe care s-o pot suporta chiar acum. Mă frec cu degetele sub ochi, sperând să iau orice pată rătăcită de rimela sau dermatograf, și-i zâmbesc lui Brad într-un mod pe care sper să-l găsească sexy. ― Și ce-ai chef să facem în dimineața asta? spune el, iar eu mă gândesc la respirația mea de dimineață și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și frumoasă! Se mai uită o dată. Dar ea a plecat. Ben își strânge cărțile, își ia card-ul și dă fuga pe ușă afară. Uite-o și pe ea, mergând pe stradă: ce mai coapse are! Ben ocolește oamenii care rătăcesc pe acolo, la fix ca s-o vadă cum se urcă într-o mașină. Probabil că nu e un lucru tocmai rău, pentru că, până la urmă, de ce o urmărește el așa, nebunește? Ce i-ar spune dacă ar opri-o, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cam trebui să ne odihnim, că mâine... Mâine nu se știe ce ne așteaptă. Înainte, însă, să vedem ce mai avem prin cele sticle - a vorbit țârcovnicul. ― Cine spune că nu ai dreptate, nu este artilerist. Înseamnă că s-a rătăcit printre noi - și-a spus părerea învățătorul, ducând la gură cu gest leneș sticla cu ultimele rămășițe de rachiu. A fost urmat aproape de toți, ca la comandă. Spiritul camaraderesc se arăta din plin... După ce fiecare a împuținat conținutul sticlei cum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
făncialul”, cum se spune, la bănuț și nu au de ce să fie supărați pe perceptor. ― Acum, hai să mergem după „dezertor”. Cum a fost? ― Păi, cum să fie? Dimineață, uscați și hodiniți, am agățat boii cu tânjala la o căruță rătăcită pe lângă grajduri, am pus doi saci mari plini cu ovăz în coș și am plecat. Era un senin ca oglinda. Parcă o auzeam pe mama spunând: „Să știi că îi pare rău celui care a murit ieri”. Când soarele era
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai așteaptă? ― Eram noi destul de năpădiți de griji, da’ ce ne-ai spus dumneata pune capac la toate. Fii bun și pune-ne dinainte câte o cinzeacă cu rachiu - da’ din cel de soi - și câteva măsline, dacă s-au rătăcit pe la dumneata. ― Niște rachiu de soi oi găsi eu, da’ măsline... He-hei, de când n-o mai văzut Aizic așa ceva! ― Apoi rachiul băut fără nici un fel de așternut îi ca nunta fără lăutari, jupâne. ― Ca să nu ziceți că ați nimerit la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dovadă de un asemenea control atunci când plâng, cum o fi în pat? — Deci ce a spus iubitul tău? m-a întrebat Chris, alungându-mi brusc din închipuire locul acela în care oamenii nu poartă nici un fel de haine prin care rătăceam. —Fostul meu iubit, am spus în grabă. Să nu cumva să se creeze confuzii. în timp ce-mi îndreptam atenția asupra a ceea ce scrisese Luke în formular, mi-am amintit dintr-odată cât de dulce fusese cândva cu mine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Brigit. Era un ton plin de subînțeles care m-a făcut să mă simt ca și cum aș fi mâncat deja din înghețata pe care mi-o adusese. Dar nu puteam savura senzația pentru că eram conștientă de prezența lui Daryl, care rătăcea prin încăpere trăgându-și nasul. — A, bună, Luke, am spus stânjenită. Nu te așteptam. Din clipa în care cuvintele mi-au părăsit buzele, mi-am dorit să nu le fi rostit fiindcă totul sunase ca și cum Luke n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
violență. în Dublin erau omorâți cam doi oameni pe an, iar de cele mai multe ori asta se întâmpla chiar pe strada cu pricina. Circulau tot felul de povești apocrife despre cetățeni din clasa de mijloc, provenind din zone suburbane, care se rătăciseră pe strada aia din greșeală și cărora li se oferiseră droguri de o sută optzeci și patru de ori pe o distanță de zece metri. Bingo! Dar întotdeauna când ai nevoie de un vânzător de droguri, nu găsești nici unul. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de-aici undeva, foarte departe. N-o să trebuiască să mă mai vezi niciodată. Planul meu era să dispar. Să mă pedepsesc ducând un surogat de viață, o existență goală și solitară departe de familie și prieteni. Aveam de gând să rătăcesc prin lume, fără să fiu bine-venită nicăieri. Nu meritam altceva. Ia ascult-o pe regina tragediei, m-a luat în râs Helen. —încetează, s-a văitat Anna îngrijorată. Nu înțelegi, am informat-o eu pe Helen. Mi se rupea inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
LUNGĂ... Înmugurești în mine cale lungă Prin unda ce coboară din izvor Și nu-i clipită care să m-ajungă Făr-a-și goli cuprins clocotitor... Mă însoțești și-ncerci ades prin visuri Să mă îndrumi spre tot ce e lumesc, Să rătăcesc, ascuns printre hățișuri, Și universu-n noapte să-l privesc... Înmugurești în mine cale lungă Precum sămânța-n rana unui zid, Zbătându-se zadarnic să-l străpungă Și-l va lăsa...tot rece și perfid...
CALE LUNG?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83754_a_85079]
-
brut, Dar trăim în sărăcie? Și cu asta ce-am făcut? Ia corupția amploare, Cum nicicând nu s-a văzut, Scoatem totul la vânzare? Și cu asta ce-am făcut? Pentru-a câștiga o pâine, Mulți o iau de la-nceput, Rătăcesc prin țări străine? Și cu asta ce-am făcut? Traversam ani grei cu crize, Leul iar a decăzut, Cresc întruna taxe-accize? Și cu asta ce-am făcut? Totul este ca-nainte, De belele n-am trecut, Se trag sforile, se
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care venea din bucătărie. Fii fericită ca m-am întors! strigă Pop de pe fotoliul din sufragerie. Era să nu mai nimeresc drumul înapoi. No, mare-i orașul ăsta, ficior! se plânse bătrânul când dădu cu ochii de Cristian. M-am rătăcit. Puteai să iei un taxi. Puteam, păcatele mele, oftă Pop, dacă știam adresa. Așa, ce să-i spun șoferului? Du-mă frate acasă la ginerele meu? De unde să știe omul cine-i ăla și mai ales unde locuiește? Auzi, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceasul dar probabil că se făcuse târziu. Își mai aprinse o țigară cu gândul ca apoi să urce în cameră. A doua zi intenționa să plece cu Pohoață pe munte și să cerceteze zona în care acesta credea că se rătăcise șoferul camionului. Cine știe, poate că-i dădeau de urmă ori găseau un indiciu. Ce faceți, domnule Toma? Nu vă simțiți bine? Cristi tresări la auzul întrebării și se întoarse să vadă cine vorbise. Ileana, fiica lui Pop stătea rezemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înainte să-și dea ultima suflare, i-au blestemat pe străinii ce veniseră acolo și, după ce l-au ucis pe Negru, și-au luat lumea în cap fără să le mai pese de ei. Sufletele celor înecați își caută liniștea rătăcind peste lac și, dacă dau de vreun străin îl duc după ele în adânc. Atât? întrebă Cristi văzând că Ileana se oprește. Ce vrei mai mult? Ți-am spus, legenda lacului e destul de sinistră. Adică, totul s-a petrecut din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ieri, dar Cristi nici nu se așteptase la așa ceva. Îi spusese s-o facă numai ca să scape de gura lui. Ori poate, cine știe, se punea Vasilică pe treabă și aducea lista? Stătea rezemat de mașină, fumând absent. Privirea îi rătăcea dincolo de drum pe versantul muntelui. Dacă în spatele său, panta cobora abrupt spre vale, de partea cealaltă coasta era mult mai lină. Dincolo de arboretul de pe marginea drumului forestier pădurea se întindea întunecată. Printre molizii de un verde închis ici și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de acolo și să cerceteze mai în amănunt împrejurimile. Apoi se afundă în pădure. Era necesar să se concen treze la mai multe lucruri. În primul rând, nu trebuia să se abată de la direcție. Dacă pierdea orientarea, putea să se rătăcească și să nu mai ajungă niciodată la drumul forestier. Pe urmă, atenția îi era ațintită la orice zgomot în afară de cel scos de proprii lui pași. Totodată, studia orice umbră care i se părea neobișnuită și căuta să-și aleagă drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]