8,590 matches
-
strigat: E trecut puțin de amiază, noi trebuie să mergem spre vest. Pilotul a întors repede avionul, orientându-se după soarele ce se arătase pentru câteva clipe pe cer. În două ore vedeam jos gurile Dunării, eram salvați. Dacă mai rătăceam deasupra mării încă un sfert de oră, combustibilul se termina...Am avut noroc, asta e! Câte avioane au plecat în misiune și nu s-au mai întors! Multe, foarte multe... Când am aterizat, mecanicii aerodromului au luat în primire avionul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
președinte din apropiatele alegeri, primele de la revoluție. Ai podoaba capilară identică cu cea a domnului Câmpeanu, porți cu eleganța domnului Ion Rațiu papionul negru, similar celui al ilustrului cetățean britanic, iar la butoniera sacoului se răsfață sau poate s-a rătăcit un fir de trandafir roșu, binecunoscutul simbol al opțiunii domnului Ion Iliescu. Aș trage concluzia că ai putea fi clasificat, în cel mai corect spirt caragialesc mod, drept "un român imparțial". Îmi amintesc că, mai ales în partea ultimă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
tragic, pe lîngă sacru, fără să-i recunoască urmele, aidoma eroului din Nuntă în cer, măcinat de îndoieli și de un iz nostalgic al irosirii: (Nuntă în cer, București, Garamond, p.10) Atipic prin informație, poezie și mister, „un Parsifal rătăcit” prin cultura occidentală, cum frumos îl numește Noica, preluînd formula din înseși textele lui Eliade, prozatorul încearcă și prin ficțiune, la scara personalității sale copleșitor rezervate, să resacralizeze lumea. Povestea ființei cufundate în paradisiace nostalgii și idealuri apare în toate
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
subiectul relatat reiau și ele situații ale textului neotestamentar: spălarea picioarelor lui Isus este secvența de bază în episodul cu Marie sau în cel al întâlnirii dintre Sonia și Raskolnikov, Mîșkin este bătut cu pietre asemeni lui Hristos, Maria Lebeadkina rătăcește cu un copil abia născut reluând imaginea fecioarei cu pruncul din Apocalipsă, Aleoșa Karamazov se visează la nunta din Cana Galileii. Legătura între Biblie și opera lui Dostoievski derivă din modul fundamental în care este construit dialogul dintre ele. Se
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
Stimați cititori, Cel care vă scrie nu este scriitor de cărți, nici profesor de istorie, chiar dacă printre aceste povestiri au rătăcit și câteva cuvinte din această știință, nu este nici filosof ca să vă informeze despre cine știe ce evenimente sau fenomene sociale ori naturale. Sunt un biet fiu de țăran, categorisit cu gospodărie mijlocie, cum erau considerați țăranii într-o perioadă istorică, nu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
copilărit dar sufăr pentru absența celor care mă primeau cu drag, iar locurile de asemenea parcă-mi sunt ostile. Nu mai întâlnesc oamenii pe care i-am lăsat când am plecat, doar dealurile și colinele, drumurile și potecile pe care rătăceam de multe ori și noaptea, deși parcă și acestea sunt schimbate, par mai mici, mai tocite de vitregia timpurilor, uneori prea aspre. Oamenii mi se par mai mici, mai supărați, străini de cei lăsați de mine, nu mai am cu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Europa și prin lume. Insuși primul ministru povestea pe unde mergea, explicând că e mâna securității și a activiștilor de partid care fusese-ră înlăturați de la putere. Lucruri aberante,dar pentru o lume mințită zi de zi, care devenise dezorientată și rătăcită prin hățișul diversiunii interne și externe, această propagandă ordinară prindea ca marca de scrisoare. Când minerii au văzut că nu-i ascultă nimeni, au sechestrat garniturile de tren de pe unele trasee și au venit la București să-și exprime revendicările
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
nu am avut parte decât de o perioadă scurtă de timp, pentru că am fost detașat în altă garnizoană;dar această clădire a rămas în cuamintiri foarte frumoase. Casa Armatei Era casa noastră care ne atrăgea ca pe niște copii ce rătăceau toată ziua prin diferite locuri cu tot felul de activități și misiuni de ordin militar, iar la prânz ne adunam să servim masa, cei care nu aveam familii în special, sâmbăta și duminica ne adunam la club, cei care eram
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
se nască. În consecință, respectiva siluetă feminină poartă doar un nume convențional-real, căci, altfel, ea nu are decât corespondență aparentă în realitatea memoriei, fiind, de fapt, o creație a imaginarului, pur fantasmală: „Făptură palidă ca lămâița, pierdută în celălalt veac, rătăcită pe Câmpii Elizee vide, îmi stăruie până azi în minte, întrevăzând-o fantomatică, «logodnică de-a pururi», galactică plutind, mai degrabă dezintegrând văzduhul ca o altă Dame blanche, decât pe valuri în curgere moale ca Ofelia, încununată cu rozmarin și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
însoțindu-l întotdeauna de acel „fie iertată“ care nu mă împiedică să cred că dânsa se identifica cu sora ideală, socotindu-se fericită că apucase să o cunoască. Datorită mențiunilor ei reiterate, făptura palidă ca lămâița, pierdută în celălalt veac, rătăcită pe Câmpii Elizee vide, îmi stăruie până azi în minte, întrevăzând-o fantomatică, „logodnică de-a pururi“, galactică plutind, mai degrabă dezintegrând văzduhul ca o altă Dame blanche, decât pe valuri în curgere moale ca Ofelia, încununată cu rozmarin și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
A rupt lucrurile din camera ei, a aruncat pe geam papuci și perne și ce-i cădea în mână, apoi a declarat că vrea să facă un duș și a intrat îmbrăcată în baie. Au sosit carabinierii și ambulanța. Acum rătăcește pe străzi. Toți se preocupă pentru starea bătrânei, toți se întreabă dacă nu i-a fost teamă atunci, seara. Nimeni nu se gândește: „Dar oare Alina cum se simte singură, într-o țară străină, fără loc de muncă și cu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pe zi, este cel pe care-l amenință patronul că-l omoară și toarnă ciment deasupra. Ei bine, visul lui era să vină în vacanță în România la volanul unei mașini frumoase. A străbătut singur autostrăzile lumii, s-a mai rătăcit, a tremurat inima în el de teama de necunoscut, se orienta după hartă și după dorul care-l conducea spre casă. Soția l-a aștep tat la graniță, îngrijorată de întârzierea lui. Harta a mai citit-o greșit, indicatoarele le-
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Domnul de Fontenelle, Domnul de La Mothe și abatele Terrasson n-au făcut toate aceste efor turi decât pentru a dovedi mizeria și sărăcia spiritului atunci când nu este călăuzit de sentiment. Este un orb care merge încrezător prin întuneric, care se rătăcește me to dic și ai cărui pași îl duc, fiecare, la o nouă greșeală. Nefericit poporul ai cărui Fontenelle și ai cărui La Mothe ar reuși să răstoarne statuia lui Homer și pe cea a lui Sofocle, a lui Cicero
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
aceluiași fluid, trebuie neapărat să ne gândim la balanța comerțului, să încercăm să vindem mult vecinilor noștri pentru a putea să cumpărăm mult, să stârnim dorințele lor pentru produse de bună calitate și solideă Dar bag de seamă că mă rătăcesc în domeniul vast și cam arid al economiei politice. Dacă această digresiune, spre care am alunecat pe nesimțite vorbind de înnoirile modei și de frivolități, nu va părea prea nelalocul ei, aceasta va fi dovada că moravurile sunt un întreg
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
până la Milano. Ne-am urcat, ca să ne întoarcem la Aix, în berlina Doamnei de Staël, ea, Doamna Récamier, Benjamin Constant, Adrien de Montmorency, Albertine de Staël și cu mine. S-a stârnit o furtună înspăimântătoare: noaptea era neagră, vizitiii se rătăceau; în loc de o oră și jumătate, am făcut drumul în cinci ore. Când am sosit, i-am găsit pe toți neliniștiți; o parte din compania noastră, care se urcase în caleașca mea, sosise de trei ceasuri. Am fost consternați și de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sale. Principala lui scriere pedagogică, Emil, este condamnată să fie arsă, iar autorul urma să fie arestat. Fuge în Elveția, unde este din nou prigonit; dă semne de boală mintală; se ceartă cu Hume, care îl invitase în Anglia ă1766); rătăcește prin Normandia și Dauphiné, iar din 1770 este tolerat la Paris, cu condiția să nu publice nimic subversiv. Trăiește copiind piese muzicale, primește puțini prieteni, printre care Bernardin de Saint Pierre. Reputația lui este însă imensă; în 1778 se retrage
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se axează pe spaima obsedantă că nu are unde se refugia. Eroul dislocat acuză un gol interior, care îi amenință coerența. Acest gol interior explică și îndreptățește deseori inexplicabilul din psihologia lui, labirintul de gânduri și sentimente prin care se rătăcește când vrea să comunice. Toți eroii Desperado, fără excepție, sunt mari însingurați. Iubirea nu-i apropie, toate sentimentele sunt doar umbre ale patimilor din narațiunile ori poemele tradiționale. Detașați de real, dar angenați în el, inerți, dar crucificați de narațiune
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pradă unui atac de gută. Deși e acum arhitect vestit, el duce o povară de amărăciune și durere, nu se poate bucura de viață. Iată un mic poem al nefericirii lui: Iar acum gândurile mele sunt suspendate și, ca pelerinii, rătăcesc și eu în arșița soarelui, mă pierd în nesfârșita irosire a vremii. Își amintește copilăria, după ciumă. E hotărât să se facă zidar. O mătușă îl găsește și-l ajută. Vine focul Londrei. După foc, băiatul se duce la Mirabilis
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de predictibil că băiețelul va fi vindecat la un moment dat, lucru care se întâmplă către sfârșitul volumului, când cei doi au în jur de douăzeci de ani. Răsar peste tot propozițiuni angelice, care presară poezie peste această narațiune reticentă, rătăcită în labirintul pe care vrem să-l considerăm roman: Știam că, dacă mă întind pe jos ori mă lipesc de un pom, o să mă pătrundă pur și simplu rotirea lumii. Tim e la început pasionat de muzică și profesorul de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Nu e totuși un spirit rural. Trecutul și prezentul sunt legate de oraș. Author! Author! (Authorul! Autorul!) dezvăluie planul ei ascuns, care e "propria mea poveste". Scrie poezie fiindcă vrea să înțeleagă "ce și de ce s-a întâmplat". Se contemplă rătăcind printre magazine, parcuri, străzi, ca "un personaj oarecare / în acest scenariu extravagant, / dintr-o poveste care continuă încă". Handbag (Geanta) e un poem cu o structură interesantă, incredibil de direct și totuși indirect în cele din urmă. Poemul începe cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Londra? ES. Am vizitat prima oară Londra la 18 ani, dar m-am mutat acolo abia la 24, și am locuit mai întâi în Kent, apoi Brighton și abia după aceeab la Londra. Inteligența mea e citadină, dar spiritul meu rătăcește la țară. LV. Ce prieteni aveai în lumea literară New Yorkeză și ce prieteni literari ai la Londra? ES. Lumea poeților e foarte mică, ne știm toți între noi. Sunt prietenă cu tot soiul de scriitori dar ar fi plicticos
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu ceva viața. Cartea se adresează acelor mulți pentru care psihologia este o profesiune de credință, spre a-i ajuta să găsească drumurile bătute de înaintași, pentru ca experiența lor să se poată separa ca pozitivă în raport cu ceea ce i-ar putea rătăci pe cei interesați pe căi greșite, spre eroare, spre ocultism și faliment moral. În construirea unei cariere profesionale cu fundamente istorice se găsește mereu speranța unei șanse de a găsi asemănări și deosebiri între evenimentele trecute și cele prezente, chiar dacă
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
încă firavă, însă suficient de coerentă pentru ca din acel moment să poată avea un sens și o identitate proprie. Noul ei raționalism i-a permis să-și caute fundamentele științifice, deși până la găsirea lor ea n-a încetat să mai rătăcească liber printre etapele sale de dezvoltare anterioare, să se afunde în mentalitatea de gândire panteistă, interesantă și atractivă oricând, ca și astăzi; nu mai puțin, să se centreze fanatic pe credo-ul scolastic. Acest credo este de acum necesar în
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mereu cu el o mască, și este tot mai rar încercat de bucuria de a fi el însuși. Rousseau a arătat că pentru a pătrunde la "interioarele" sufletului acestui om este nevoie de un ghid, altfel individul riscând să se rătăcească, să cadă pradă erorilor de toate felurile. Pe aceeași linie, el mai face o subtilă legătură între voință și activitatea motorie. Voința este cea care deplasează corpul, care face corpul să vină în contact cu obiectele. Ca să susțină imaterialitatea și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
lectură ideologizante. În acest sens, Eugen Lovinescu remarca în 1900 că nu există doctrină care, extrapolând fragmente din publicistica eminesciană, să nu se revendice de la Eminescu. Întrucât "anumite dispute ideologice în hățișul cărora, în treacăt fie zis, nu s-a rătăcit numai Eminescu, ci și alți gânditori din epoca sa au devenit inactuale, fără obiect, în urma transformărilor structurale care au marcat evoluția societății române, în ultima jumătate de veac"171, se impune un demers de re-contextualizare a textelor jurnalistice, pentru a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]