7,913 matches
-
abstractizare", iar pe de altă parte trebuie să fie o reprezentare destul de fidelă a sistemului pe care îl modelează. Există totdeauna o deosebire profundă (gap) între sistemul real și modelul acestuia. Amploarea acestei deosebiri depinde de complexitatea modelului, fidelitatea, precizia, "realismul" etc. Scopurile construirii modelelor pot fi prezentate succint astfel: ٭relevarea fenomenelor sau proceselor ce se desfășoară în interiorul sistemului real; ٭prevederea consecințelor sau utilității diferitelor metode de decizie; ٭descrierea elementelor componente sau a subsistemelor sistemului real. Modelele pot fi clasificate în
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
care ține un sul de hârtie, un inel cu pecete în montura de argint. Triunghiul format de conturul figurii episcopului exprimă tărie de caracter și voință. Față și gâtul episcopului sunt reprezentate realist, cu multă fidelitate și fără înfrumusețări. Acest realism, precum și modul de iluminare a feței amintesc de mult de Holbein cel Tânăr, încât o perioadă s-a crezut că acesta e autorul lucrării. De asemenea, portretul pare a fi influențat de stilul lui Giovanni Bellini și de realismul lui
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
Acest realism, precum și modul de iluminare a feței amintesc de mult de Holbein cel Tânăr, încât o perioadă s-a crezut că acesta e autorul lucrării. De asemenea, portretul pare a fi influențat de stilul lui Giovanni Bellini și de realismul lui Antonello da Messina. Această lucrare face parte din polipticul realizat la comanda dominicanilor din Recanati. Este reprezentat trupul lui Hristos, așezat la marginea mormântului și sprijinit de un înger și de Iosif. Figură Mântuitorului este realizată cu deosebită migala
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
din "Cântec de gheață și foc" poate constitui un obstacol pentru unii cititori. Inchoatus Group scrie: Dacă absența bucuriei vă deranjează, sau căutați ceva pozitiv, poate că ar trebui să căutați altundeva." Pentru mulți fani însă, tocmai acest nivel de „realism” și „întregire”, care include imperfecțiunile și ambiguitatea moral-etică a personajelor, precum și întorsăturile de situație, este cel care-i atrage la opera lui Martin și-i determină să citească mai departe în ciuda brutalității acțiunii. După cum puncta TM Wagner: „E multă tragedie
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
a omorî personaje importante ca fiind necesar pentru profunzimea poveștii: "...când personajele mele sunt în pericol, vreau să vă fie teamă să dați pagina, așa că trebuie să fiți pe poziții de la început." Spre deosebire de opera altor autori, Martin pune accentul pe realism și pe o dinamică socială plauzibilă în dauna magiei și a dihotomiei simpliste „bun vs. rău” care a atras deseori critici asupra scrierilor fantasy moderne. În primul rând, Martin se distanțează de schema „cavalerilor eroici și a cavalerismului” care a
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
funcțională a mașinilor moderne. La începutul anilor 1900, europenii au început să aprecieze frumusețea și forța artei altor culturi, mai ales sculptorilor popoarelor din Africa tribală și din insulele Oceanului Pacific. Aceasta a încurajat sculptorii secolului XX să se îndeparteze de realismul superficial și să transmită trăiri, sentimente elementare, mistere, prin arta lor. Arta primitivă a avut un efect foarte mare asupra americanului Jacob Epstein (1880-1959). Primitivismul a îndemnat numeroși sculptori să-și simplifice formele și să se apropie cât mai mult
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]
-
din București, unde a predat până în anul 1935, când a fost pensionat pentru limită de vârstă. A continuat să picteze și să expună. În 1951, pentru a putea fi acceptat la expoziția anuală de la sala Dalles, în plină epocă a realismului socialist, bătrânul Artachino a trebuit să picteze un tablou înfățișând o muncitoare citind ziarul "Scânteia". În anul 1954, pe 9 februarie, a murit subit, la vârsta de 84 de ani. A abordat toate stilurile sfârșitului de secol al XIX-lea
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
seaQuest", "" și "Babylon 5" utilizaseră exclusiv tehnica CGI pentru a evita costurile mari ale filmării pe modele, franciza "Star Trek" a continuat să folosească în mare parte modele pentru imaginile de exterior, deoarece acestea dau o impresie mai puternică de realism. "DS9" a început să colaboreze cu studiourile Foundation Imaging și Digital Muse în 1997 (sezoanele 6 și 7) pentru efectele vizuale necesare firului epic ce prezintă ocupația stației de către Dominion. Totuși, stația Deep Space Nine însăși a rămas ca model
Star Trek: Deep Space Nine () [Corola-website/Science/321569_a_322898]
-
seaQuest", "" și "Babylon 5" utilizaseră exclusiv tehnica CGI pentru a evita costurile mari ale filmării pe modele, franciza "Star Trek" a continuat să folosească în mare parte modele pentru imaginile de exterior, deoarece acestea dau o impresie mai puternică de realism. Amblin Imaging a câștigat un premiu Emmy pentru secvențele CGI din genericul de început, însă imaginile de exterior din fiecare episod au fost luate folosind modele miniaturale ale navei "Voyager", ale navetelor și ale altor nave, construite manual. Totuși, la mijlocul
Star Trek: Voyager () [Corola-website/Science/321570_a_322899]
-
și cu comportamentele competitive generate de acest lucru. În cuvântul înainte la roman, Le Guin dezvăluie că anarhismul ei se apropie de cel al lui Piotr Kropotkin, al cărui Ajutor Mutual compensează influența lumii naturale în ceea ce privește competiția și cooperarea. Folosirea realismului privitor la acest aspect al cărții problematizează — "face ambiguă" — o simplă interpretare utopică a operei. Anarres nu este o societate perfectă, iar Le Guin arată că acest lucru nici nu este posibil. Titlu ales de Le Guin poate face referire
Deposedații () [Corola-website/Science/321616_a_322945]
-
(în ) este al patrulea roman al scriitorului Salman Rushdie, publicat în premieră în 1988 și inspirat parțial de viața lui Mahomed. Ca și în cărțile anterioare, Rushdie s-a folosit de realismul magic și s-a bazat pe evenimente contemporane pentru a-și construi personajele. Titlul se referă la așa-numitele "versete satanice", mai multe versete despre care se spune că ar fi făcut parte din Coran și că ar permite rugăciuni
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
ucise în acte de violență comise împotriva persoanelor care au avut legături cu scrierea și publicarea cărții. Persoanele care au achiziționat și citit cartea nu au fost ținte. Romanul este construit în stil de povestire în ramă, folosind elemente de realism magic, întrețesut cu o serie de acțiuni laterale narate sub formă de viziuni și vise ale unui protagonist sau ale altuia. Narațiunea principală, ca și multe alte opere ale lui Rushdie, implică indieni care trăiesc în Anglia contemporană. Cei doi
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
lipite de cap, contrastează deopotrivă cu formă reliefată a chipului și cu tratarea plastică a buclelor laterale. Sculptură este dusă la perfecțiune în Discobolul lui Myron din Eleutherai , care îmbină atitudini succesive ntr-un instantaneu al mișcării, ajungându-se la un realism superior. Polyclet din Argos stabilește canonul statuii virile în Doryforul, o statuie virilă în picioare, goală, a unui purtător de lance, imobilă fără a fi țeapănă, constituind un punct de echilibru în istoria sculpturii grecești: piciorul din spate, îndoit, care
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
maț, verde deschis, gri, și cărbune. Formal, atunci când oamenii coreeană a mers în aer liber, au fost obligate să poarte paltoane cunoscut sub numele de"durumagi" care ajunge la genunchi. Mid-dinastiei Joseon stiluri de pictură să mișcat spre a crescut realism. Un stil de peisaje picturii naționale numite "imagine fidelă" a început - trecerea de la stilul tradițională chineză de peisaje idealizate generale de locuri particulare exact prestate. Deși nu fotografice, stilul academic a fost suficient să se stabilească și sprijinite că un
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
cu lauri, ceea ce este destul de sigur, în acest context, că sunt din belșug meritați... Signor Visconti și-a conceput cu claritate filmul și manipularea strălucitoare a evenimentelor și a personajelor te face să simți asta. Există un amestec de puternic realism și emotivitate într-o asemenea măsură că marginile fiecăreia devin neclare și greu de distins... Alain Delon ca dulcele și credinciosul Rocco... este înduioșător de flexibil și de expresiv, dar Renato Salvatori este... cel care umple ecranul cu chinul unui
Rocco și frații săi () [Corola-website/Science/317328_a_318657]
-
(n. 11 iulie 1834, Lowell, - d. 17 iulie 1903, Londra) a fost un pictor american, naturalizat ulterior în Marea Britanie, cu un stil propriu oscilând între realism, simbolism și impresionism, format la școlile pariziene de pictură. Stilul aparent simplu al artistului, uneori numit tonalism, aduce inovații îndrăznețe în pictură. În vremurile în care realismul, mai apoi impresionismul își bazau procesul de creație pe observarea directă a naturii
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
un pictor american, naturalizat ulterior în Marea Britanie, cu un stil propriu oscilând între realism, simbolism și impresionism, format la școlile pariziene de pictură. Stilul aparent simplu al artistului, uneori numit tonalism, aduce inovații îndrăznețe în pictură. În vremurile în care realismul, mai apoi impresionismul își bazau procesul de creație pe observarea directă a naturii, Whistler alege alte modalități artistice, mult mai rafinate. Pictura sa relevă orizonturi noi, exotice. Peisajele sale creează impresia că provin dintr-o altă lume, iar portretele lui
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
admira lucrările pictorului său preferat, Velázquez. Artistul călătorește mult. În Londra vizitează exponatele din "National Gallery", în Manchester are posibilitatea de a vizita marea expoziție retrospectivă Velázquez, Frans Hals și Vermeer. În Paris face cunoștință cu Gustave Courbet, maestru al realismului, care va exercita o vreme o mare influență asupra picturii sale. ""La pian"" este prima operă importantă a lui Whistler. Artistul propune tabloul spre expunere la Salon, în 1859, dar juriul îl consideră "prea original" și îl respinge. Prietenul lui
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
Whistler. Artistul propune tabloul spre expunere la Salon, în 1859, dar juriul îl consideră "prea original" și îl respinge. Prietenul lui Whistler, pictorul François Bonvin, expune lucrarea în atelierul său din Paris, unde Courbet are ocazia să o vadă. Maestrul realismului îl felicită pe artistul american pentru debutul său reușit în pictură. În 1862, Whistler expune o serie de stampe la galeria de artă Martinet din Paris, tema lucrărilor fiind peisaje cu fluviul Tamisa. Își prezintă operele și în Anglia, printre
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
Omul și fiara", „Steaua” nr. 11-12/ 1996; Mircea Doreanu, "Tema labirintului", „Astra” nr.4-5-6 /1996; Constantin Hrehor, "Justiție și literatură", „NordPress”, 2-4 febr. 1996; Simion Bărbulescu, "Evitînd capcanele textualismului", „Contemporanul - Ideea europeană” nr.42/ 4 nov. 1999; Mircea A. Diaconu, "Realism da, dar...metafizic", în „Contemporanul - ideea europeană”, nr.29-30 din 18-25 iulie 2002; Dana Petroșel, "Un periplu ficțional inedit", în „Luceafărul” nr. 15 din 24 aprilie 2002; Constantin M. Popa, "Ergo, bibamus...", în „Mozaicul” nr.1-2/ 2002; Theodor Codreanu, "Orestia
Constantin Arcu () [Corola-website/Science/321855_a_323184]
-
ca fiind un kitsch. El a lăudat decorurile folosite de scenograful Mihnea Mihăilescu și imaginea excelentă al cărei autor a fost Vivi Drăgan Vasile, dar a criticat dur concepția regizorală a lui Mălăele pentru care a folosit expresii de genul "„realism magic la mâna a paișpea, de un kitsch pe care nimic nu-l poate mântui”" sau "„filmul unui om lipsit de cultură cinematografică”" (scena în care socrul mic își pipăie rana este preluată din "Omul care știa prea multe" (1934
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
de Kevin Billington. Deși a inclus nume mari ale cinematografiei, cum sunt Kirk Douglas, Yul Brynner, Fred Astaire, Claudia Cardinale, Steve McQueen, Marcello Mastroianni, Charles Bronson, Jane Fonda, Leslie Nielsen, Anthony Perkins sau David Carradine, filmul a fost criticat pentru realismul tragic și violența sa.
Farul de la capătul lumii () [Corola-website/Science/321336_a_322665]
-
a publicat în revistele: România literară, Contemporanul, Tribuna României, Cronica, Bucovina literară. Mariana Ionescu apreciază că: „În romanele lui Pan Solcan, exacerbarea tehnicilor de creație și analiză constituie o dantelărie creată cu bună știință, de-a lungul unei evoluții de la realism spre alegorie și oniric, pentru a sugera ideea că viața rămâne permanent o enigmă, un secret prețios.” Au scris despre Pan Solcan: Ana Selejan, în „România literară”, nr. 6 din 5 februarie 1981; Ioan Holban, „Cronica”, nr.4 (782), 23
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
danez, mai ales în nuvelele târzii, străbătute de accentele amare ale ratării într-o lume crepusculară (Stille existenser, 1886 - Existențe tăcute; Under aaget, 1890 - Îngenunchiații). Romane cu accente autobiografice (Mikaël, 1904; De uden faedreland, 1905 - Cei fără patrie). În eseurile Realisme og realister (1879, Realism și realiștii), Kritiske studier (1880, Studii critice), a definit realismul ca modalitate artistică.
Herman Bang () [Corola-website/Science/316356_a_317685]
-
nuvelele târzii, străbătute de accentele amare ale ratării într-o lume crepusculară (Stille existenser, 1886 - Existențe tăcute; Under aaget, 1890 - Îngenunchiații). Romane cu accente autobiografice (Mikaël, 1904; De uden faedreland, 1905 - Cei fără patrie). În eseurile Realisme og realister (1879, Realism și realiștii), Kritiske studier (1880, Studii critice), a definit realismul ca modalitate artistică.
Herman Bang () [Corola-website/Science/316356_a_317685]