10,353 matches
-
pus culorile, desenul, compoziția, în comisie, sigur, vor fi specialiști care, Părintele Ioan nu se mai ridică din pat de câteva zile, tușește întruna și pieptul lui nu mai poate răbda tusea ascuțită ce-i chinuie plămânii, nu mai poate respira, respiră sânge, Comisia va fi formată, Daniel, din doi preoți, doi specialiști în arta religioasă și un restaurator de frescă, mi-a venit astăzi confirmarea lor, eu nu voi fi în comisie tocmai pentru a nu influența bunul mers al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
culorile, desenul, compoziția, în comisie, sigur, vor fi specialiști care, Părintele Ioan nu se mai ridică din pat de câteva zile, tușește întruna și pieptul lui nu mai poate răbda tusea ascuțită ce-i chinuie plămânii, nu mai poate respira, respiră sânge, Comisia va fi formată, Daniel, din doi preoți, doi specialiști în arta religioasă și un restaurator de frescă, mi-a venit astăzi confirmarea lor, eu nu voi fi în comisie tocmai pentru a nu influența bunul mers al, Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu mai suntem împreună, acum sunt cu, dar Radu n-apucă să-mi spună cu cine, ușa atelierului se deschide și fata care intră nu așteaptă nici să-i răspundem la salut, alunecă spre Radu, îl îmbrățișează neîngăduindu-i să respire, acaparându-l și-n acest moment excitat aș fi în stare să mă lupt și cu cel mai bun prieten al meu pentru o femeie, mă ridic din scaun, nu știu ce să fac cu desenul colorat de pe ecran, îl las acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Felul în care îi rostise numele i-a stârnit o senzație ciudată de căldură. —Intră, ia loc. Ocoli grăbit biroul și veni lângă ea să îi strângă mâna. Lisa îl întâmpină aplecându-se în față, lăsându-și astfel spațiu să respire. Îi plăcea aspectul acestui Jack. Înalt? Bun! Brunet? Bun! Bine plătit? Bun! Era până la urmă redactorul-șef, chiar dacă era vorba de o companie din Irlanda. Și era ceva ușor neortodox la el ce o atrăgea pe Lisa. Deși purta costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
jucăuși, cine ne-ar mai da plasturi, medicamente, umbrele, ace de siguranță, cum e chestia aia pentru șoc - leac de nu-știu-care...? —Leac salvator. Avea și ea nevoie de așa ceva acum. Avea nevoie să iasă de acolo. Doar pentru a putea respira din nou. De ce îți este atât de frică? întrebă el, chiar și mai dulce. Ei i se părea chiar că se apropie de ea. De nimic, scârțâi ea mai rău ca frânele unui autobuz. El o analiza, cu brațele încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ți-ar plăcea așa ceva? A scos cartea din geantă cu stângăcie. Ochii lui Boo păreau atât de încântați, încât aproape că i se făcu rău. Ea avea atât de multe, iar el nu avea nimic, în afară de o pătură portocalie. —Mortal, respiră el. O să am grijă de ea, o să mă asigur că nu pățește nimic. O poți păstra. —Cum așa? Am primit-o gratuit de la serviciu. —Mișto job, o felicită el. Mulțumesc, Ashling, apreciez asta. Nu ai pentru ce, spuse Ashling, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aici, Ashling. De asta îmi era frică. Despre asta voiam să vorbesc cu tine, Ashling... MOLLY, PUNE CUȚITUL JOS. JOS!!! ACUM!!! Craig, dacă Molly dă în tine, pentru numele lui Dumnezeu, Dă ȘI TU ÎN EA!!! Fetiță rea ce ești, respiră Clodagh mulțumită. Trebuie să închid, Ashling, te sun mai târziu. Și Clodagh închise. Deci Dylan avea dreptate, ceva se întâmpla. Ashling înghiți în sec. La dracu’ cu toate! Încercând să își distragă atenția, Ashling tastă ceva la computerul ei, degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dar nu foarte convingător. 33tc "33" Mânuțe mici și grăsune o mângâiau pe față... Jumătate adormită și jumătate trează, Clodagh se bucura de căldura mâinilor lui Molly, care îi atingea pielea sensibilă a feței. Întinsă pe pieptul lui Clodagh, Molly respira zgomotos, în timp ce îi atingea cu degețelele lipicioase bărbia, obrajii, zona din jurul nasului, fruntea și... AU! Au! A început să vadă stele verzi. —M-ai lovit în ochi, Molly! țipă Clodagh, șocată de trezirea bruscă. S-a trezit mami, spuse Molly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ruj, spuse Ashling scurt. L-a scos din cutie și a dat la iveală batonul cerat, nou și strălucitor. Superb. Dar, admirându-l, a fost atacată de un acces de luciditate brusc și deloc bine-venit. Nu-mi vine să cred, respiră ea. Inspectă rapid fundul rujului, scormoni în trusa de machiaj, scoase alt ruj și verifică și fundul acestuia. — Chiar nu îmi vine să cred, exclamă ea, disperată. —Ce?! Am cumpărat același ruj. Am pierdut toată dimineața căutând unul nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu avea nimic pentru care să înainteze. Un gând îngrozitor începu să se instaleze - oare va fi așa pentru totdeauna? Dintr-odată, își dădu seama că șuieratul lui Dylan crescuse în intensitate. Într-un acces de furie, explodă: Nu mai respira! Cu o lovitură puternică peste cap, îi schimbă direcția respirației. —Scuze, bombăni el, fără să se trezească. Ea îi invidia somnul lipsit de griji. Lipită de saltea, asculta pescărușii, până când Molly s-a urcat lângă ea în pat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în obraji și furioasă. Tu ești cel care vorbește de divorț. —Tu ești cea care a deschis subiectul! Doar pentru că tu m-ai părăsit. — Doar pentru că tu nu mi-ai dat de ales. S-au privit fix unul pe celălalt, respirând greoi, în timp ce emoția îi sufoca. — Vrei, ordonă el, cu o expresie dură ca un tunet, cu ochii fixați pe chipul ei, să urci la mine în cameră? —Hai. Ea era deja în picioare. Primul sărut a fost unul frenetic. Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nesuportat, a sărutat-o ușor în colțul gurii. De parcă ar fi fost prima dată. Apoi un alt sărut ca un fluture. Și altul. Înaintând încet către interior, simțeau o plăcere aproape imposibil de deosebit de durere. Fără să se miște, abia respirând, ea îl lăsa să o sărute. Sexul cu Oliver era singurul moment din viața Lisei când ea era pasivă. Când nu era în control sau provocatoare sau voluptuoasă. Îl lăsa mereu să conducă și lui îi plăcea asta la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea dintr-o răsuflare. Nu vom fi luați niciodată în serios dacă nu suntem văzuți... Jack o privea, așteptând să termine. Empatia din ochii lui îi spunea că se obosește degeaba, dar speranța moare ultima. A încercat să se liniștească, respirând adânc. —Merg? — Îmi pare rău, mormăi Jack, cu o voce de serial TV. Nu avem bani. Nu anul ăsta, oricum. Poate când mai punem revista pe picioare, când crește publicitatea. Dar desigur eu... El dădu trist din cap. Nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ultima sută de metri și mai sunt o mie de chestii de făcut doar pentru petrecerea de lansare, darămite pentru revista în sine... Marcus luă o privire rănită. — Aș putea încerca să scap un weekend, se oferi Ashling fără să respire. Deși Lisa spune că va trebui să muncim în fiecare sfârșit de săptămână, poate dacă o rog frumos... — Nu te deranja. Ea detesta când el făcea asta. Era drăguț în majoritatea timpului, dar de fiecare dată când era nesigur sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru Lisa. Ce drăguț din partea lor. Ce avea Lisa? —E doar o sticlă de cincizeci de mililitri, continuă Lisa cu poveștile ei dintr-un univers paralel. Dar arată destul de mare, nu? A ridicat o sticlă de Oui. — Aaa, spuse Ashling, respirând luminată. Vrei să spui o sticlă de Oui. —Da, pipi1. De ce, ce credeai că spun? Am nevoie de o pauză, realiză Ashling. L-a sunat pe Marcus, care a salutat-o spunând: —Ce faci, străine? Păi, da, ha-ha-ha. Ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
știa ce se petrecea, dar orice ar fi fost era prea ciudat. Imediat după ce el a terminat, ea stors apa în exces, apoi l-a văzut apropiindu-se cu un prosop. —Pot să îl usuc singură, mulțumesc. Abia putea să respire. Ochii li s-au întâlnit în oglindă. Ea s-a retras instantaneu din privirea lui întunecată. Era rușinată, confuză... așa cum se simțea mereu în preajma lui, dar înzecit. —Mulțumesc, a reușit ea să spună politicos. Mi-ai fost de mare ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cantitatea de durere pe care o vedea. Iar când a început să vorbească, nu părea a fi vocea lui. Părea sfâșiat, ca și cum ar fi fost lovit în abdomen. Cu riscul de a suna precum versurile unei melodii, încerca el să respire cu o demnitate patetică, de când durează povestea asta? —Dylan... —De când? —O lună. Dylan s-a întors către Marcus, care strângea un cearșaf la piept. — Vrei să pleci? Aș vrea să vorbesc puțin cu soția mea. Ținându-și părțile intime, Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-napoi, înainte și-napoi pe covor. A fost nevoie de o oră de atenție necondiționată și o pungă de Percy Pigs pentru ca Molly și Craig să iasă din starea de stânjeneală. Sperând ca o nebună, Clodagh privea, abia îndrăznind să respire. Poate că lucrurile se vor îmbunătăți. Poate totul se va rezolva. Mintea îi zbura în viitor. Poate că Marcus se va putea muta aici, ar putea plăti ipoteca, ea ar primi custodia copiilor, Dylan ar putea fi demascat ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spuse ea încântată. —Mă duc la serviciu, sunt în tura de la două la zece. Apoi el a început să râdă în hohote. — Îți vine să crezi că am spus asta?!? Apoi a lansat o serie de mulțumiri, spuse fără a respira. — Totul va fi minunat la postul de televiziune. Mi-au dat chiar și un avans la salariu, ca să pot sta la un motel. Și munca nu e prea grea? Ashling își făcea griji că, după o viață lipsită de limite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru că observase că Ashling se simte bine, citind printre rânduri -, Dylan nu îi dă mai deloc bani lui Clodagh, pentru că Marcus a făcut un număr despre prietena lui - scuze. A făcut o pauză, pentru a o lăsa pe Ashling să respire. — O glumă despre soțul prietenei lui, care îi dă acesteia o alocație care e mai mult o bătaie de joc. Sosi Joy. —Despre ce vorbim? Despre numărul lui Marcus de aseară. — Ce idiot, spuse Joy, strâmbându-se și apoi pițigăindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îngheță. — Nu faci asta pentru un pariu? Ea râse puternic, sincer amuzată. Nu? Tocmai am văzut-o pe Trix strângând bani pe noi. Au alunecat unul lângă celălalt și fiecare gest, fiecare atingere era intuitivă și ușoară. Au început să respire din ce în ce mai greu și, cu fiecare mișcare, au încetat să mai fie gentili și au devenit sălbatici, cu o viteză și o dorință crescânde. Ea și-a înfipt unghiile în fesele lui, iar el a mușcat-o de piept. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a revenit lângă mine și a început să mă numere, iar atunci când a ajuns la șase, am încercat să mă ridic. Genunchii îmi tremurau ușor, dar am reușit să rămân în picioare. Blanchard le trimitea bezele suporterilor. Am început să respir atât de sacadat, de era să-mi sară proteza din gură. La opt arbitrul mi-a controlat garda, ca să vadă dacă pot continua, și i-a făcut semn lui Blanchard că poate relua lupta. Am simțit că mi se suie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bolborosească. Sângele i se scurgea în farfuria cu huevos rancheros. — Fie-ți milă, am răspuns. Până și un tăinuitor merită o ultimă masă mai de Doamne ajută. Bine spus, replică Lee și-i dădu drumul. Albanese își săltă capul ca să respire. Sângera, gâfâia și își curăță de pe față o întreagă carte de bucate mexicană. Când își recăpătă răsuflarea, șuieră: — Versailles Apartment la intersecția dintre 6th și Saint Andrews, camera 803 și vă rog, nu dați sfoară-n țară că aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Poliție din L.A. le vindea federalilor ponturi fierbinți, pentru ca ei să poată iniția anchete legate de evaziuni fiscale. Însemnări scrise de mână - numere de telefon, nume și adrese - umpleau marginile foilor și am recunoscut scrisul lui Fritzie. Am început să respir sacadat și m-a fulgerat un gând: șantaj. Fie îi strânge cu ușa pe gangsteri pe baza informațiilor din restul dosarelor, fie le vinde ponturi despre vizita iminentă a federalilor. Escrocherie. Caz de înșelăciune deosebit de gravă. Furt și deținere ilegală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
insectei, se află în custodie la Wayside Honor Rancho, condamnat pentru că a vândut morfină... Dulange. Delirium tremens. „... așa că o duc pe Dalia să-l vadă pe doctorul de gândaci. Îi strecor zece parai și el se face c-o examinează...“ Respirând abia perceptibil, l-am întrebat: — Dick, ți-a lăsat cumva Harry adresa cabinetului doctorului Roach? — Da. South Olive, numărul 614. Hotelul Havana era la două străzi mai încolo. — Dick, sună la Wayside și anunță-l pe șeful închisorii că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]