7,904 matches
-
decizia, incertitudinea nu există ca stare a sistemului. Mecanismele spontane nu sunt caracterizate prin incertitudine, spre deosebire de cele decizionale. • Modelul decizional prezintă o serie de avantaje principiale decisive în raport cu modelul cibernetic. În primul rând, el caută să identifice activ soluțiile posibile, nerezumându-se la posibilitățile ce apar mai mult sau mai puțin întâmplător. În al doilea rând, prin decizie se realizează o preselecție a soluțiilor: soluțiile nesatisfăcătoare sunt eliminate fără a mai fi experimentate, evitându-se astfel riscuri și pierderi. În al
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și intervențiile de medicină socială rămân un teren de explorat. Pomenirea profesorilor Rainer și Banu nu este suficientă pentru a lămuri această legătură. Poate cel mai interesant fenomen rămâne participarea la viața politică a gustiștilor. Nici aici nu ne putem rezuma la textele publicate atunci sau ulterior, trebuie să urmărim acțiuni comportamente, interacțiuni, grupări, conflicte etc. Nu este suficientă nici constatarea relației dintre Gusti și figurile politice ale vremii, trebuie să știm orientările grupurilor de gustiști În diferite etape și Împrejurări
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
practicii sociologice românești; această conduită este valoarea de patrimoniu pe care comunitatea noastră profesională are obligația să o reafirme - evident, la alți parametri. Nici chiar episodul marxist al confruntării sociologiei cu materialismul istoric (filosofia marxistă a istoriei) nu s-a rezumat la raportarea mecanică a unor „orientări” exogene României. Eu nu calific În nici un registru această „disidență”; doresc doar să Îndrept reflectorul discernământului asupra nuanțelor și detaliilor revelatoare, deoarece tropismul politicienilor noștri după modele străine de gestionare a problemelor sociale românești
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Azi nu se mai poate scrie istoria artei fără revoluția nonfigurativului declanșată de românașul nostru genial. Nici istoria universală a sociologiei nu trebuie să-l ignore pe D. Gusti, dar pentru asta trebuie să „producem” noi acel tratat. Atâta timp cât ne rezumăm să traducem, uneori fără discernământ, tot ce apare În Occident, vom continua suicidul axiologic al românismului. Acum avem libertatea să-l oprim, reconstruindu-ne profilul epistemic al sociologiei din perspectivă românească. Obiectivul este realizabil prin aportul conjugat al unei comunități
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
semn de Îndoială, fiind Înlocuită de documentele Partidului Comunist Român, care, slab relevante teoretic, erau invocate În introduceri pentru a avea statutul doar de „prezență”. Criza epistemologică a acceptării sociologiei Fiind crucial În Înțelegerea sociologiei românești În perioada comunistă, voi rezuma atitudinile din această discuție, utilizând analiza lui Costea, Larionescu, Ungureanu (1983, 58 și urm.), care Însă nu cuprinde toate punctele de vedere formulate atunci. - Sociologia marxistă este echivalată cu materialismul istoric. Considerarea sociologiei marxiste drept „materialism istoric”, În varianta aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
2002, 6). Există controverse privind responsabilitatea. Media, În general, nu Încurajează direct violența. Propensitatea către violență este totuși Încurajată În cazul indivizilor vulnerabili, adică a acelora care au o predispoziție spre așa ceva. De aceea, responsabilitatea revine părinților și autorităților publice. Rezumând, proiectul integrat Întâmpină, desigur, dificultăți de ordin conceptual și de comparabilitate a statisticilor naționale din perspectivă interculturală. El este finalizat la sfârșitul anului 2004, realizând o imagine globală a violenței În Europa. Din ce În ce mai des ne Întrebăm care sunt implicațiile violenței
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mobilizatoare, transparente : ele devin corturi care vorbesc despre popasuri scurte, despre starea însăși a călătoriei, despre absorbirea condiționărilor specifice unui nivel de existență pentru a porni mai departe. A te concentra pe fapte fie ele religioase ori intelectuale, a te rezuma la rezultatele obiectivate ale efortului tău înseamnă, potrivit lui Origen, a te instala în determinații de tip individual-general, în frumoasa casă a operelor proprii. Acțiunea în sine e lucru finit, are o perfecțiune formală, accesibilă, pe cînd itineranții parcurg drumul nesfîrșit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
A vorbit despre locul lui inuzurpabil în compoziția umanului, i-a exaltat destinul spiritual, de trup transfigurat. în raport cu omul și cu globalitatea lui, îngerul, făptură fără trup, e ființă incompletă, superior parțială. Evident că platonismul sau tradițiile necreștine nu se rezumă, în ce privește trupul, doar la refuzarea sau la denigrarea lui. și acolo, trupul poate simboliza pierduta condiție de integralitate, proprie primului proiect al omului, ca în discursul lui Aristofan din Banchetul. Mai mult, pentru antici, fie ei medici, filozofi sau oameni
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
împotriva religiei adaptate la categoriile mundane, care blochează credința în zonele joase ale omului, sub masivitatea acestei lumi, fără ieșire către libertatea transcendentă. Marele Inchizitor al lui Dostoievski arată ce chip totalitar poate lua religia atunci cînd spiritul ei se rezumă să răspundă nevoilor terestre ale colectivității. Simone Weil vorbea despre facultățile naturale ale ființei omenești care nu au dreptul să participe direct la viața propriu-zis spirituală, fiindcă ar reduce absolutul la propria lor condiție, adică la un absolut de nivel
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
De altfel, în Renaștere, inventarea și celebrarea individului au fost însoțite ori chiar pregătite de inventarea perspectivei, de gîndirea și reprezentarea (multi)perspectivală a spațiului. Pentru Simone Weil, perspectiva e o categorie care poate da chiar definiția individului. Ea îi rezumă capacitatea de a se raporta, cognitiv și activ, la real, dar îi indică totodată limitările, parțialitatea, părtinirea inerentă a evaluărilor și a judecății, erorile de perspectivă. Mai mult, condiția de ființă-în lume se poate defini și ea prin supunerea la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sfîrșit pe urmele divinului : orice înălțime atinsă în acest parcurs amplifică, în călător, conștiința ilimitării care îi stă în față ; stabilitatea pe acest traseu este ca o aripă . Deși atît de paradoxală, gîndirea apofatică nu e deloc descărnată, nu se rezumă la jocuri speculative ale unei minți încîntate să-și folosească abilitățile. Realul cel mai concret, varietatea spectaculoasă, ambiguă, contradictorie a lumii îi dau materie și suport. în eseul Moise de a contempla lumina divină (Ieșirea, 33, 18) : fii prudent, îi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
punctul de vedere al Polului divin. Ea ne arată cum se vede realul observat din centrul terestru al cosmosului, cu ochii creaturii, și cum se vede același real din centrul lui transcendent. în formularea lui Andrei Pleșu, schema inversiunii se rezumă, în toate tradițiile mari, prin regula : cel dintîi în ordine principială e, cel puțin în aparență, ultimul, cel din urmă, în ordinea manifestării 1 . Andrei Pleșu, în Simboluri metafizice ale crucii, Humanitas, București, 2007, pp. 98-99 : Analogia, definită în sens
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
caz tipic de analogie : omul individual reflectă Omul universal. Grigorie Palama : omul, această lume mare în mic, e un rezumat a tot ce există și încununarea operei divine. De aceea, de altfel, a fost creat ultimul. Tot astfel cum ne rezumăm discursurile prin concluzii înalte. Această schemă a inversiunii se rezumă, în toate tradițiile mari, prin regula : cel dintîi în ordine principială e, cel puțin în aparență, ultimul, cel din urmă, în ordinea manifestării Ch‡ndogya-UpaniÌad : Căci ‡tma, care rezidă în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Palama : omul, această lume mare în mic, e un rezumat a tot ce există și încununarea operei divine. De aceea, de altfel, a fost creat ultimul. Tot astfel cum ne rezumăm discursurile prin concluzii înalte. Această schemă a inversiunii se rezumă, în toate tradițiile mari, prin regula : cel dintîi în ordine principială e, cel puțin în aparență, ultimul, cel din urmă, în ordinea manifestării Ch‡ndogya-UpaniÌad : Căci ‡tma, care rezidă în inimă (‡tma, sinele, fiind echivalent cu Tema analogiei inverse a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
populismul se referă la o gamă foarte diversă de fenomene și este atașat de un spectru larg de "ideologii gazdă" și de actori politici. Din moment ce nu este necesar, ba chiar imposibil, să dezbatem toate definițiile existente, ne vom mărgini să rezumăm principalele manifestări istorice ale populismului și să discutăm trei dintre abordările conceptuale cele mai întâlnite: populismul înțeles ca mișcare, ca stil politic și ca discurs. Vom încheia cu o definiție minimală a populismului pe care o considerăm adecvată și care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fapt, dacă populismul este văzut ca un sinonim al politicului, atunci rămân deschise doar două căi de analiză, ambele înoielnice: fie populismul este ceva omniprezent, fie orice element care nu este populist nu poate fi considerat ca politic. Pentru a rezuma, teoria lui Laclau privind populismul este, pe de-o parte mult prea abstractă și, de cealaltă parte, propune un concept de populism prea vag și maleabil, astfel încât acesta își pierde orice utilitate analitică (Mouzelis, 1978). 1.1.2 Către o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
relevant să spunem câteva cuvinte cu privire la modul particular în care a fost conceptualizată democrația, mai cu seamă când vine vorba de a o studia în raport cu populismul. Cu alte cuvinte, nu intenționăm să propunem un nou concept de democrație, sau să rezumăm definițiile sau teoriile democrației existente, ci mai degrabă vom trasa o schiță a trei concepte-cheie care apar în dezbaterile privind populismul: democrație, democrație liberală și democrație radicală. 1.2.1 Democrația Democrație fără atribute este un termen întrebuințat des, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a fi ales în funcții publice (6) Existența unor surse alternative de informare (7) Alegeri libere și corecte (8) Instituțiile care elaborează politicile guvernamentale trebuie să depindă de vot și de alte forme de expresie a preferințelor cetățenilor. Pentru a rezuma, democrația liberală este în mod esențial un sistem caracterizat nu numai de mecanismul alegerilor libere și corecte, de suveranitatea populară și de regula majorității, dar și de protecția constituțională a drepturilor minorităților. Astfel, în cazul democrației liberale avem de-a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o reinterpretare a marxismului și care își propune să se opună dominației noțiunii de democrație liberală. Deoarece Laclau și Mouffe folosesc un jargon destul de accentuat - cel puțin pentru cititorii nefamiliarizați cu opera celor doi autori -, considerăm că este necesar să rezumăm și să simplificăm argumentația acestora plecând de la următoarele patru puncte. În primul rând, legătura dintre tradiția liberală (domnia legii, respectul libertăților individuale etc.) și tradiția democratică (egalitate, suveranitate populară etc.) este o articulare istorică și contingentă. Acest lucru înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Republicanii s-au prezentat ca acea formațiune care reprezintă "oamenii obișnuiți" și harnici, fără opțiuni politice, care au fost neglijați și desconsiderați de elitele privilegiate, incluzând aici atât nomenclatura comunistă, cât și intelectualitatea disidentă. Deja, în 1990, Miroslav Sládek a rezumat acest punct de vedere, vorbind despre partidul său ca despre apărătorul: oamenilor obișnuiți, care sunt sarea pământului, care muncesc și care au grijă de familiile lor, care au fost aici în cele mai dificile momente, fără alt sprijin decât cel
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
remodelează liniile de clivaj tradiționale de tipul stînga-dreapta. Și aceasta întrucât, cel puțin în ultimii ani, găsim mișcări și partide asumat sau presupus populiste aflate și la stânga spectrului politic, fiind adeseori calificate ca aparținând stângii radicale. Populismul nu se mai rezumă la extrema dreaptă sau la dreapta ultraconservatoare sau reacționară, ci, trebuie observat, se întruchipează și prin mișcări precum Podemos în Spania sau Syriza în Grecia. Prin urmare, avem de-a face și cu un establishment de stânga și de dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
diminua anxietatea pacientului și vor reduce riscul de leziuni musculo-scheletice, permițând desfă- șurarea testului în condiții optime (4). 12.3.2. Contraindicațiile testării de efort Contraindica iile testării de efort la vârstnici sunt asemănătoare cu cele pentru adultul tânăr, fiind rezumate în tabelul 12.1. Deși studiile clinice au arătat că vârsta reprezintă un risc important pentru anumite aritmii apărute pe parcursul testului de efort chiar și la subiecți asimptomatici, mai frecvente fiind extrasistolele izolate, aritmiile supraventriculare și ventriculare nesusținute, totuși riscul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91929_a_92424]
-
că, alături de semnificația comună atribuită evenimentelor, există și o analiză personală, privată, mai importantă pentru a înțelege subiectul. Această trăire personală determină emoția. Bazele operaționale pe care se bazează teoria și practica în modelul lui Beck ar putea să se rezume astfel: - percepțiile și interpretările pe care un subiect le are în legătură cu realitatea nu sunt realitatea; - interpretările realității „obiective” depind de procesele cognitive care pot fi eronate; - credințele subiectului reprezintă un ansamblu de ipoteze care sunt modificabile; - pentru a obține o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
al treilea val, Hayes citează în special: - terapia de acceptare și implicare (ACT) - terapia în deplină conștiință - terapia comportamentală dialectică Explicarea, pe larg, a fundamentelor teoretice și practice ale acestor noi terapii nu este obiectivul acestui capitol. Să încercăm să rezumă ideile lor de bază. Acceptarea Evitările experiențiale Pentru Hayes și colab., terapia de acceptare și implicare se bazează pe ideea că numeroase manifestări psihopatologice sunt tulburări legate de „evitări experiențiale”. Evitarea experiențială survine atunci când subiectul încearcă să evite contactul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
primul „R” utilizat: acesta precizează în ce situație ne aflăm, deci centrează pacientul asupra problemei care trebuie tratată, ceilalți „R” decurgând din acesta. Dar cei 4R pot fi folosiți indiferent de ordine. Un terapeut poate întări, apoi reformula, recontextualiza și rezuma, poate utiliza mai multe reformulări sau recontextualizări pe rând... Acești „4R” sunt patru note a căror utilizare flexibilă construiește o frumoasă melodie relațională. Experiența demonstrează că este important să aplicăm metoda în manieră pură: recontextualizările, reformulările, rezumatele și întăririle trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]