9,763 matches
-
forme și mărimi, ca să se poată zări cum arată din toate unghiurile, să nu fie ceva nelalocul lui. Aceleași în care repeta ore întregi, studiindu-și mișcarea scenică, corectându-se, improvizând mereu cu gesturi și mișcări noi. Cum ieșea, îi saluta pe doamna Apostolescu, pe vecini, dacă îi prindea, care erau fericiți să-l vadă și-i povesteau ultimele zvonuri despre el, ca să aibă de ce să mai râdă, își lua de la colț Universul și pornea, din nou prin Cișmigiu, spre Capșa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
suspans, puțină exagerare și adrenalină, doar înțelepciune și monumente... — N-am vrut să vă jignesc, domnul meu, este nevoie, desigur, și de extravaganță și de extreme, dar riscurile lor trebuie asumate, nu plânse, nici măcar în glumă, după care Iorga îl salută respectuos și se retrage spre câțiva miniștri. — De când nu mai poți merge cum trebuie, vorbești cam mult și uneori fără să fii întrebat. — Păi, amice, dacă numai cu gura mai pot face ex-tra-va-gan-țe, râde Fernic, auzi la el, că -mi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o seară la Bufet pentru o audi- ție de chitară, încă e loc în orchestra mea pentru talente. Dacă știi să cânți bine, o să ai un mare viitor, domnișorule Avram, după care îi întinde ultima dată mâna spre a-l saluta. — V-am lăsat, prieteni, e cazul să mă odihnesc, și imediat se face dispărut pe străduța de lângă Cercul Militar, care dădea în Cișmigiu. În fața intrării de la Capșa, cei trei rămăseseră toți ca niște statui. Tânăra și frumoasă interpretă a început
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dacă ar fi fost printre ei cu siguranță ar fi spus niște glume deocheate și poate că ar fi și luat la bătaie pe cineva care ar fi părut prea afectat. — Cu ce ocazii triste ne reîntâlnim, domnișorule Cristian, îl salută respectuos Pribeagu. — Păcat că numai la acestea, Sachi. — Ca muștele care apar imediat în jurul unui rahat, ai zice. Cum o mai duci, bătrâne ? a zâmbit Cristi, revăzându-l după atâția și atâția ani. La fel ca dumneata, viu, se pare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
minunate pe care le-am avut. Eu accept puterea jazzului și mă înclin în fața viitorului său sclipitor, așa cum și alții s-au înclinat în fața romanței, când ea a pătruns în inimile oamenilor. Dar, vedeți dumneavoastră, eu mă înclin în picioare, salutând, nu în genunchi, resemnat. Mă înclin ca un tată mândru, văzându- și fiul cum își începe propria aventură, și încura- jându-l să trăiască o viață minunată, nu bătându-l la cap și spunându-i ce e bine și ce rău
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
adevărat zeu, reducând toate mesele la tăcere. Pășea încet, strălucind sub luminile reflectoarelor, cu brațele deschise, așteptând ropotele de aplauze atât de lungi și sonore, pe care niciun alt artist al vremii nu le-a cunoscut. Stătea așa minute bune, salutând sala, de parcă era la finalul, nu la începutul spectacolului, iar când simțea că entuziasmul se pierde și era momentul oportun, ridica mâna dreaptă, iar orchestra de țigani începea cu un tango sau un vals, precum celebrul Să cântăm de Strauss
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în mahalale, nici măcar acolo nu vei avea loc de bună ziua, iar o pâine nu știu cine îți va mai servi, când terminăm noi ce avem de povestit despre dumneata, iar domnul elegant s-a ridicat de la masă, zâmbind cinic, și l-a salutat pe Cristi. Și, într-adevăr, se vedea izgonit până și din cele mai ieftine și mai împuțite crâșme, pe când cântăreți fără mari voci și cu un repertoriu sărac, dar care învățaseră lecția și se vânduseră cum puteau mai bine se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
apoi pe Ștefan cel Mare până în Dorobanți, la Roata lumii. Iar de-acolo, spre seară, la micuțul restaurant de lângă Cișmigiu, unde mai avea contract câteva zile. Orchestra îl aștepta pentru repetiții. Ospătarii pregăteau mesele. Cristi a intrat și i-a salutat, numai un zâmbet. — În seara aceasta nu repetăm. Cum nu, domnule Vasile ? — Seara aceasta, dragii mei... am decis să fie ultima a carierei mele. Toți au rămas uluiți. — Și-n seara aceasta, la ultimul meu concert, vom cânta o singură
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristian, spune-le că ne-am distrat al naibii de bine ! — Arată-le vocea ta caldă, Cristi, ridică taică- su paharul de vin. Arată-le vocea ta pe care eu nu am auzit-o niciodată ! Fernic se ridică în picioare și îl salută : — Să bem pentru viață ! Piesa începe. Ultima melodie cântată de Cristian Vasile vreodată. Ultimul tango al Bucureștiului. Epilog Odată cu ieșirea din scenă definitivă a lui Cristian Vasile, a „ultimului trubadur“, cum l-a numit compozitorul Ion Vasilescu - cel care i-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
În stadiile „copilăriei genului” În cultura noastră și unde orice forță tânără, plină de ingenium și de acel entuziasm capabil de a zidi o operă, Într-o cultură În care proliferează mai ales formele „primare” ale creației și cercetării, este salutată cu un mare spor de interes și speranță -, Liiceanu, obținând fosta Editura Politică și făcând din ea cu adevărat o instituție de nivel apusean, Humanitas, Gabriel a părăsit În totalitate „ceea ce era mai greu”! Aminteam mai sus dictonul nu știu cui care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acoliți ai dumitale au contestat-o cu vehemență și plicticoasă insistență - dovadă că dumneata și alți câțiva scriitori de talent ai României v-ați „fracturat” vocația ce părea una autentică și fusese sprijinită de unii oameni inimoși, bucuroși de a saluta o nouă și viguroasă viitoare energie creatoare. Paradoxul face că vocația voastră s-a afirmat și realizat mai ales „sub dictatură”! Acel „regim odios”! - care a fost Într-adevăr astfel - v-a permis totuși sau, mai știi, printr-o „comică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ă, pe scurt, În această lungă, mizeră, dar și splendidă, prolifică și orgolioasă perioadă a mea - orgolioasă, deoarece, afirmându-mi voința, liberul arbitru, mi-am regăsit echilibrul moral și demnitatea! -, Raicu s-a depărtat de mine, abia dacă ne mai salutam pe stradă. După mulți ani, la Paris, În casa lui Virgil Tănase, Într-o seară, mi-a făcut reproșul „de a-l fi ales pe altul!”. Se referea, cred, la prietenia cu Nicolae Manolescu și e drept că ei doi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și contra autorității, tout court! - indică, după părerea mea, o destabilizare a echilibrului intern al unei structuri sociale În care, decenii la rând, doar individul adult era apt de a-și manifesta opiniile politice la modul organizat și public. Am salutat Întotdeauna interdicția În legislația germană a dreptului la grevă a cadrelor din Învățământ, deoarece prin suspendarea cursurilor, pentru ore sau chiar săptămâni, păgubiții erau nevârstnicii, elevii!Ă Autoritarismul excesiv al secolului al XIX-lea În materie educațională nu cred a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
odată universală, sau de dominanța tot mai evidentă, mai autoritară, a Statelor Unite ale Americii! Franța, care intră Într-un complex de „inferioritate-superioritate”: arogantă cu „națiunile mici” și „servilă” cu noile mari puteri, ruse, chineze sau americane. Franța, marea noastră prietenă, „nașa” benefică, salutară, a Unirii Principatelor, ca și a Marii Uniri, modelul nostru cultural prin excelență, Franța, azi, Într-un fel „ne părăsește”, comportându-se „corect” și distant, Încercând să-și ascundă „rănile” și „confuziile” provocate de marile seisme nu numai politice ale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
m-am băgat în niște trupe și credeam că voi deveni următorul Paul Westerberg) pentru a masca frunza de marijuana, după ce remarcase privirile îngrijorate ale unor părinți, așa că n-a trecut mult și am început să mă-nvârt prin casă, salutând invitații în timp ce zdrăngăneam la chitară - ceea ce constituia și o stratagemă deșteaptă de a-i descuraja pe studenții mei să vorbească despre scrierile lor (întotdeauna unul dintre cele mai puțin preferate subiecte de conversație ale mele - iar în seara asta n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
petrecerea la care nici unul nu fusese invitat, dar la care se pare că participaseră cu toții. Așa că zâmbetul meu profesoral a fost urmat de hohotele lor recunoscătoare. Apoi am trecut pe lângă studentul evreu cam stânjenit (David Abromowitz) pe care l-am salutat și de care, trebuie să mărturisesc, îmi cam plăcea. Complimentele referitoare la petrecere nu mai conteneau și le-am răspuns făcând cu mâna unor studenți pe care nu-i mai văzusem înainte. Pe ușa biroului era țintuit un bilet de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
strângă mâna pe care i-o întinsesem. Sosisem ultimii dintre toți invitații, iar Mitchell ne-a condus rapid înăuntru fiindcă Zoe și Ashton erau pe punctual de a le arăta adulților pozițiile yoga învățate săptămâna trecută. În sufragerie i-am salutat pe Adam și Mimi Gardner, pe Mark și Sheila Huntington, stand cu toții în picioare în timp ce Zoe a pretins că e un „copac“, preț de cinci minute, iar fratele ei s-a dedat la unele exerciții de respirație impresionante, din poziția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
familie, conturul ei, ne privea până când ceața i-a înghițit pe toți. Din partea celor lăsați în urmă: vei fi pomenit, tu erai cel de care aveam nevoie, te-am iubit în visele mele. Așadar, dacă îl vezi pe fiul meu salută-l din partea mea, fii bun, spune-i că mă gândesc la el și știu că el veghează undeva deasupra și nu-ți fă griji: pentru că mă va găsi întotdeauna aici, oricând dorește, chiar aici, cu brațele întinse în așteptare, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca creație va merge acolo, așa cum am promis. Bine Înțeles dacă voi fi convins de D-stre. Aștept cu nerăbdare să ne vedem la Varatic. Când ajung acolo eu Îți scriu. Cu cele mai bune sentimente, soția mea și eu vă salutăm frățește, M.V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”M-rea Varatec” data =”27/VII.73”> Dragă D-le Dimitriu, Am primit cartea și Îți mulțumesc din suflet că ai avut această amabilitate. Cu prima ocazie voi achita datoria
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
așa de pricepuți și harnici cercetători: D-voastră și d. Moscaliuc , pe care n-am avut Încă plăcerea să-l cunosc, dar, după cum reiese din scrisul matale, e element demn de colaborarea Dv. și pe care vă rog să-l salutați și În numele meu - așa, pe necunoscute. Nu știu dacă, În preocupările D-voastre, v-ați gândit să-l cercetați și pe poetul N. Beldiceanu, care a locuit În Casele Gorovei și cu care a fost bun prieten. El a avut
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Ce mai este cu „Ulița Rădășenilor”? Cruță te, dragă domnule Dimitriu, că orașul Flt. și Țara are nevoie de priceperea și zelul matale! Dacă-i vezi pe d-nii Moscaliuc - senior și junior (ambii par tineri, că nu-i pot deosebi) salutați-i din parte mi. Ai mei Vă trimit complimente. Omagiile mele doamnei și matale cele mai bune și sincere urări de sănătate. Cu toată prietenia și prețuirea, V. Tempeanu P.S. A Încetat polemica „Șt. Gorovei și autorii „Monografiei”, care a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
auditorilor, atente, pare să fi plăcut. Erau În sală și reprezentanții legațiilor celor 2 Germanii. Cel al DDR-ului mereu Întreba pe interpreta sa și-și nota câte ceva (După câte mia spus aceasta și faptul că prof. univ. Chițimia, slavistul, salutându-mă, a destăinuit sălii, că am 87 ani și sala m-a aplaudat). Nu regreta (ci noi trebuie s-o facem), că ai părăsit Flt., căci sănătatea matale e mai presus de toate. Dacă mata găseai locuință la Flt. era
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
coborâți la party-ul de la etajul doi, care a început de două ore.“ Nu am poftă de petrecere, sunt rupt de oboseală, e și destul de târziu, 21.45 ora locală (11.45 la Chișinău), dar va trebui să merg să-i salut măcar pe organizatori și pe scriitorii români... Stăm la masă cu Nelly Möller, responsabila de la Berlin cu care am corespondat electronic în toată perioada anterioară sosirii noastre la Lisabona, și cu Thomas Wohlfahrt, directorul proiectului. Vin, pe rând, să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
măcar pe organizatori și pe scriitorii români... Stăm la masă cu Nelly Möller, responsabila de la Berlin cu care am corespondat electronic în toată perioada anterioară sosirii noastre la Lisabona, și cu Thomas Wohlfahrt, directorul proiectului. Vin, pe rând, să ne salute scriitori din fosta URSS - partea mai internațional-sentimental-entuziastă a fostei uniuni, mai puțin cei din țările baltice, pe care-i descoperi destul de greu printre occidentali. Sunt grizonați și vorbesc tare, se recomandă (ruși, armeni, gruzini, belaruși, ucraineni, azerbaidjeni), dar nu rețin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zile cât vom sta aici și o sticlă de vin roșu de Bordeaux. Fac un duș fierbinte și sun la recepție, rugându-i să-mi aducă un tirbușon. Peste doar două minute, o negresă cu șorț bate la ușă, mă salută și destupă cu mișcări rapide și sigure sticla. După ce iese din cameră, o aud cum raportează prin stație că „a rezolvat cazul”. Vinul, atât cât mă pricep eu la băuturi, mi se pare destul de bun. VITALIE CIOBANU: Bordeaux este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]