10,141 matches
-
ne facem provizie de griji. 5 octombrie Stau de 12 ore pe un taburet, lângă patul de la reanimare în care zace tata după ce i s-a extirpat tumora de la vezica urinară. Acele din venele lui mă dor, sângele i se scurge într-o sondă, pe obrajii livizi i-au crescut țepi albi. Binevoitoare doar în secunda când le vâr banii în buzunar, surorile și infirmierele îl tratează cu o familiaritate jignitoare, ca pe un moș dat în mintea copiilor. Unde a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
luat legătura cu directorul unei fabrici să mă angajeze. Dar nu era nici un profesor care să mă înlocuiască, iar directorul școlii m-a rugat să rămân până la aprobarea pașaportului, care s-a întâmplat după șase luni; apoi s-au mai scurs trei luni până la plecare, pentru că, din cauza pregătirii alegerilor, nu era timp pentru întocmirea actelor de preluare a casei din partea județului. În ultima zi, am făcut un foc mare în grădină, unde am ars multe lucruri, pe care nu aveam voie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la el. „Ce-i tataie, matale ți-ai trăit traiul, ți-ai mâncat mălaiul, ce mai dorești de la mine? Ați construit societatea socialistă multilateral dezvoltată și mama stă cu orele în picioare la rânduri, la mâncare.“ Rodicuța se înverzi, se scursese sub masă... Mama lui îi spusese: Draga mea, eu nu am ce să-i mai fac, de trei ani umblă cu ciorapul ăla roșu și și-l trage dimineața înainte să plece la școală. Nopțile cântă până târziu la vioară
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai scapă duminică-dimineața televiziunea fraților sovietici la Utrenaia poșta? Dermatograful negru alunecă și ne face ochii mari și codați; așa, mult negru, rimel nu mai are mama... Merge și fără, îl luase astă-vară la Mamaia de la polonezi și oricum se scurgea tot când dădeai și tu să bați din gene mai cu folos. Deodorantul Fa cu aromă de măr verde se cam fâsâie, dar a ajuns la țanc, pudra Caron peste micile accidente nefericite ale acestei vârste minunate, bogdaproste, mama, un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să se mire cu toții. M-am dus la fata de care-mi plă cuse mie - și nu numai mie, era recunos cută ca o frumusețe în clasă -, sigur pe mine acum. Fata mînca o înghețată care începuse să i se scurgă pe mînă. Era încurcată și nu știa cum să scape de pacostea aia de cornet. De data aceasta se schimbase raportul de forțe : ea era într-o poziție defavorabilă, eu într-una favorabilă - sau cel puțin așa credeam eu atunci
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tul cînd verii nu erau prin apropiere și-și lua el atunci revanșa pentru toate dățile în care stătuse la distanță. ăsta era Barbu : era un băiat rău, avea pantofii nefăcuți, unghiile netăiate și era murdar prin urechi. Viața se scurgea fără mari probleme și Dănuț era fericit. Noul făgaș pe care o apucase îl făcea să se simtă puternic și așteptarea îm plinirii viitoare - cînd va fi cu adevărat pionier, cînd vor fi amîndoi pionieri, și el, și ea - îi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
prea tare de acest lucru și odată, cînd se întorceau acasă împreună cu domnu’ Tatu de la doi, care ținea găina cu capul în jos, Dănuț se rugase tot drumul măcar să o mai întoarcă din cînd în cînd, ca să i se mai scurgă sîngele și în picioare. Adusă acasă, găina era împiedicată și pusă în cadă, să nu murdărească prin altă parte. Dacă tatăl nu o tăia chiar în ziua aceea, pasărea urma să înnopteze la ei. Dănuț se ducea pe la ea, să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de privirile și gesturile mamei, fără a scoate niciunul vreun cuvânt. Puținele șoapte ale mamei nu le-am perceput auditiv dar am dedus că se refereau la locul pe care urmau să-l ocupe copiii în jurul ei. Cele câteva minute scurse până la intrarea mea în cabinetul pentru care mă aflam acolo au fost suficiente ca să îmi dau seama că în grupul familial ce mi se înfățișa se face o educație întemeiată pe autoritate, pe respect deplin, pe dragoste măsurată, pe înțelegere
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ele posedă îndemânarea umană de a deschide ușile, sărind pe mânere după o tehnică bine însușită. Timpul petrecut cu finii mei în acel cadru natural odihnitor și relaxant mi-a favorizat câteva reflecții. După coborârea pe pământ viața lor se scurge cu suprasolicitarea energiei trupești pentru acoperirea treburilor care nu se termină niciodată, cu așezarea gândurilor pentru copii și nepoți, cu ogoirea și drăgănirea animalelor pe care le au, cu vizitatorii, mulți, care nu ezită să le deschidă poarta, cu scurtele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
concesiv cu elevii și când să-i certe și să fie intransigent. Dumitru Dascălu este adeptul îndemnului de sorginte populară care spune: „pe copil să-l lauzi în public și să-l cerți între patru ochi”. Trimestrul I s-a scurs repede, fără evenimente deosebite. Colectivul clasei începuse să prindă contur, să se manifeste ca un organism microsocial în plin proces de dezvoltare. Elevii se dovedeau din ce în ce mai silitori la învățătură și se fereau, ca de foc, să facă absențe nemotivate. Se
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sufletul, pentru aerul inconfundabil și locurile de neuitat ale copilăriei, Dumitru Dascălu a revenit în mica localitate natală, chiar dacă vârsta și puterile împuținate nu îl mai favorizează. Cele două săptămâni petrecute în ambianța paradisiacă a îndepărtatei sale copilării s-au scurs repede și cu folos pentru Dumitru Dascălu. Cu cartea încheiată, cu sufletul împăcat că a izbutit să ducă la bun sfârșit o treabă anevoioasă, el a revenit în marele oraș, zgomotos și poluat, în apartamentul său pustiu și neprimitor unde
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sau pentru diverse treburi. Trezit la puține ore după miezul nopții, Dumitru Dascălu (Dede, cum îi prescurtau numele colegii), aproape nonagenar, așteaptă cu ochii pironiți în tavan ivirea zorilor. Timpul care îl mai desparte de începutul unei noi zile se scurge cu încetineală, fapt care îl nemulțumește profund. De când a rămas singur, nopțile au devenit pentru el un calvar. Când vederea îl ajuta citea și timpul trecea mai ușor. Cărțile din mica lui bibliotecă le-a citit și răscitit. Nici la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
or fi trecut de atunci? Iar le-a pierdut șirul. Un scurt popas pe o bancă aflată pe marginea interioară a trotuarului l-a ajutat să se odihnească, privind șuvoiul de lume ieșită la plimbare sau după treburi, care se scurgea în ambele sensuri. Culoarea purpurie apărută pe cer înspre apus îi amintește lui Dumitru Dascălu că soarele se pregătește să-și încheie celestul drum și că în curând umbrele înserării vor pune stăpânire pe întreaga fire... Cu ultimele puteri, pornește
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care îi consuma o bună parte din timpul dedicat gândurilor și trăirilor idilice. O săptămână întreagă dura alcătuirea scrisorii în nenumărate variante până ce aceasta căpăta conținutul dorit. Două săptămâni aștepta nerăbdător răspunsul. Între expedierea misivei și primirea răspunsului timpul se scurgea cu încetineală și nerăbdarea devenea tot mai mare pe măsură ce se apropia sorocul. Cu inima palpitându-i de bucurie, citea scrisoarea iubitei de mai multe ori pentru a-i savura conținutul, într-un loc ferit de ochii curioși și invidioși ai
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
bijuterii, învelite într-o hârtie de ziar, așezate pe fundul cufărului. Desele mutări și neatenția au făcut ca valorosul pachet, cu toate răvașele Mărioarei, să se piardă. Și cât de amărât a fost când a făcut această descoperire! Așa se scurgea viața ternă a lui Dumitru Dascălu în internatul unei școli normale, aflată la circa patru km de oraș, așteptând vacanțele și întâlnirile cu iubita lui, Mărioara. Era vârsta adolescenței încărcată de romantism și de vise, de speranțe și de proiecte
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
așa cum dorea. După puține clipe, inginerul electronist - scotocitorul de amintiri - a evocat o întâmplare cu mare încărcătură emoțională care îl urmărește și astăzi, spune el. Cu privirile abia strecurate printre pleoapele întredeschise, încercând să străpungă zăgazurile anilor care s-au scurs de atunci, cu glas unduios ce trăda tristețe și regrete, ne-a împărtșit-o și nouă... În ultimul lui stagiu de „expulzare” la țară (după absolvirea clasei a II-a primară) își petrecea mai tot timpul în tovărășia vărului său Adrian
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
luat spusa lui ca pe o glumă puțin acidă și am argumentat că, prin includerea amintirilor în multe dintre scrierile mele, le-am asigurat perpetuarea peste veacuri. Evocări de la Șendriceni Multe amintiri care au străbătut negura anilor ce s-au scurs și-au găsit locul în eseurile cuprinse în prezentul volum. Ele pun în lumină aspecte relevante privind modul cum erau pregătiți normaliștii de la Șendriceni pentru profesia de învățător. Viața de zi cu zi timp de opt ani într-o familie
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de 40 de tineri, viguroși și frumoși, își luau zborul în viață, încrezători și entuziaști după ce timp de 5 ani au beneficiat de lumina educației la vestita Școală Normală „Vasile Lupu” din Iași. Din nefericire, în anii ce s-au scurs de la acel eveniment, cinci dintre colegii voștri au părăsit această lume, ca și mulți dintre profesorii care v-au îndrumat. Fiecare reuniune a absolvenților, fiecare revenire a voastră la școala care v-a pregătit pentru profesie și pentru viață reprezintă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
din anul 1950 a Școlii Normale „Al. Vlahuță” din Șendriceni-Dorohoi și-a dat întâlnire, poate pentru ultima dată, în ziua de 19 iulie 2003, la o reuniune colegială. O inițiativă temerară, dacă luăm în calcul că de la absolvire s-au scurs 53 de ani, timp în care mulți dintre cei ce părăseau entuziaști școala acum mai bine de o jumătate de veac au trecut în eternitate, iar alții, cu sănătatea șubrezită nu s-au încumetat să facă deplasarea. Au venit doar
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
adolescenței petrecuți acolo. Ne simțim frustrați de dreptul de a avea acces neîngrădit la amintirile noastre și suntem convinși că orice instanță morală, căreia ne-am adresa, ne-ar da câștig de cauză. Gânduri îndoliate În anul care s-a scurs de la trecerea în neființă a poetului Mihai Munteanu, gândurile mi înnegurate s-au îndreptat în flux continuu spre Cordăreni, acolo unde, în colțul de rai pământean, amicul meu își trăia singurătatea și își scria cărțile. Mi-e dor, frate Mihai
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
distrează dezlănțuit ca și cum acesta ar fi țelul suprem al existenței lor prezente și viitoare. „S-a întors lumea satului pe dos”, filozofează pesimist Dumitru Dascălu. Paștele copilăriei În preajma sărbătorilor Pascale, din încețoșatul îndepărtat trecut străbat, prin vremurile care s-au scurs, duioase amintiri ale inocentei copilării. Pentru întâmpinarea Paștelui Natura își îmbrăca haina de primăvară colorată în verde-crud, presărată cu mirifice flori. Noi, copiii, eram bucuroși că scăpam de îmbrăcămintea groasă și peticită, de încălțările hârbuite, încărcate de obiele și ciorapi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cunoscuse cu puțin mai înainte. Orașul acesta primise o lovitură grea, mai grea decât o putea suporta. El a primit-o cu zâmbetul pe buze, cu generozitate, cu patriotizm. Dar ca și vervena din vasul sfărâmat, fatal, inexorabil, viața se scurge încet dintr-însul. Iașul nu decade pentru că ieșenii îl părăsesc. Ieșenii pleacă fiindcă orașul lor e în decadență și fiindcă nu pot face nimic pentru a opri decadența aceasta, nici nu se văd în stare să schimbe indiferența răuvoitoare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
m-am întors pe urme nesigure îndărăt... Și acum stau trist în penumbra trecutului, ca într-o lume pe care n-o mai cunosc... Ce mult e de atunci! Mai mult, desigur, decât o arată numărul anilor care s-au scurs unul după altul; mai mult decât o arată părul meu înălbit și brazdele săpate în fruntea mea palidă; mai mult, nespus mai mult decât mi-aș fi putut închipui. Așa de mult, încât mă-ntreb: a existat cândva lumea aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
după care urma o baie de jumătate de oră în mare. Aveam voie să mergem până la geamandură, unde era un cordon de instructori care ne supravegheau permanent. În ritmul acesta, întrerupt doar de o mică gustare la ora 10, se scurgea toată dimineața, până la ora prânzului, când, tot încolonați și cântând mergeam la cantină pentru a lua prânzul. De pe colina din fața cantinei admiram întinderea nemărginită a Mării Negre. De ce oare se spune „Marea Neagră?” Eu am văzut-o în multe culori, numai neagră
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu plăcere de întâmplările de la Pitești, Gheorghe Durac amintindu-mi de fiecare dată că a trecut destul timp și nu i-am plătit vinul pe care l-a cărat cu mult greu de la Iași. Forme din suflet Nisipul clepsidrei se scurge întruna fără a ne da seama că timpul trece pe lângă noi fără a-l simți, lăsându-și în urmă propria amprentă ce uneori devine vizibilă, privindu-ne în oglindă propriul chip ce își schimbă înfățișarea treptat fără a simți. Astfel
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]