8,304 matches
-
-mă! Iartă-mă, Mărită Doamnă! Năpârcă!! se dezlănțuie Maria. Te-am încălzit la sânul meu! Iată răsplata! Voichița se târăște în genunchi, îi îmbrățișează picioarele hohotind: Am ridicat ochii asupra Domnului și Stăpânului meu! Omoară-mă! Merit osânda! Maria se smulge, brutal, clocotind: Câtă nerușinare! Mironosiță! L-ai prins în mrejele tale, munteanco! I-ai făcut farmece! Om bătrân! Și-a pierdut mințile! Prea bine știe Măria ta, spune Voichița și se ridică, recâștigându-și demnitatea, am voit să plec... Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă trec toate nădușelile... Numai sălcii o să visez, bolborosește Negrilă, o pădure de sălcii... Isaia râde isteric, ochii îi sticlesc ca la lupii porniți în pradă. N-ai teamă! Îl trimit în iad! Scot eu dracii din el! spune și smulge cu furie pumnalul, schimonosit de ură. Cu aiasta! O gaură în spate! O găurică! Ce-or să se mai bulucească dracii să iasă! hohotește el. O să plece cu sufletu' lui spurcat cu tot! Isaia cade pe gânduri... Entuziasmul i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să știți! Târgoveții, câștigați de partea moșului, râd, îl încurajează: Așa-așa, moșule! Nu te lăsa! Atinge-o! Și voi ce vă băgați?!?! se stropșește la ei Savastița. Plecați de-aici! Valea!! Valea!! Savastița, arțăgoasă, violentă, trece la atac. Îi smulge coiful din cap, buzduganul din mână. Pohtim de mai pleacă, amu! Pleci cu muierea ta la codru! E poruncă de la Vodă! Gata! Am zis! Afurisită muiere! se aud șoapte admirative din mulțime. Mă faci de râsu' târgului, hodorogule! și intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mușatin"... Trebuia să se plinească într-o zi... Mă miram chiar, cum de nu vine? Cât de trecătoare e toată mărirea și toată puterea și toată înălțarea, surâde amar. Dacă o gură... o gură de vin, "deșertăciunea deșertăciunilor"... Isaia?! se smulge el brutal gândului. Știai?! Bănuiam! Și Alexa! Împreună... Și Alexa?! Alexa?!... N-aș fi crezut... De Alexa rău îmi pare. În cine să mai crezi? Și Negrilă! Toți trei! Și Negrilă?! Iată cine grijea de "sângele Domnului"... Pui lupul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fericire. Ar fi prea frumos să fie adevărat... Daniil zâmbește vinovat: Eu cred! Așa va fi! Trebuie să crezi, și va fi! Cred! Tăcere. Vântul aduce de departe, o dată cu foșnetul frunzelor și urletele unei haite de lupi... Ștefan tresare și smulge sabia: Calul!!... Daniil îl oprește printr-un gest potolit: Nu-i nevoie! Vorbesc eu cu ei! Să vorbești?! întreabă Ștefan stupefiat. Cu lupii?! Daniil zâmbește enigmatic: Ne cunoaștem... Și eu în felul meu -, și eu sunt un lup singuratic, adaugă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un galop... Și ciocârlia... Daniil își suflă nasul în cârpa de oblojeală. Se lipește cu spatele de ușa dată de perete și rămâne așa, un răstimp, cu ochii pierduți în gol... Ce noapte... Ce noapte, șoptește el, dar brusc, se smulge. La muncă sihastre! Altarul n-așteaptă! La muncă! Ia dalta și ciocanul și începe să cioplească în stâncă... Din depărtare, se aude, parcă, zvon de bucium... Tresare... Ascultă... I s-a părut numai... Cioplește... Un bucium... Alt bucium... Daniil a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oglindă sură a lacului. * Marea istorie reflectată în microcosmosul copilăriei... Începutul războiului ne-a surprins în Basarabia, și, din acea perioadă, îmi amintesc de o jucărie, de o locomotivă de pe botul căreia o mână matură și prudentă avusese grijă să smulgă steaua roșie, în cinci colțuri, ce îi trăda proveniența. Văd limpede, de parcă aș mai ține în mână acea jucărie adaptată, urgent, mersului istoriei, locul gol, urât, „cicatricea”, și realizez că băiețelul de patru ani, de atunci, pricepea exact necesitatea îndepărtării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
putut inventa fără „terenul” acela gata pregătit dintre cei doi pereți orbi perfect paraleli, aflați la o mică distanță unul de altul și formând, în vastul perimetru al incintei școlare, un fel de „trecătoare”, un tunel cu partea de deasupra smulsă de explozia înghețată a unui cer veșnic senin. Ne împărțeam în echipe de câte doi și, jucând numai cu capul mingea (de tenis), încercam să înscriem goluri în poarta adversarilor, desenată, ca și a noastră, cu cărbune pe peretele din spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în bucătăria în care știam că mișună scârboșii gândaci de bucătărie! Fără să mă sinchisesc de data aceasta de ei, posedat de o imensă dorință de a poseda, în luptă cu o imensă timiditate, străduindu-mă din răsputeri să mă smulg din acel ungher de lângă chiuvetă unde parcă prinsesem rădăcini, spre a face cei câțiva pași până în fundul bucătăriei, unde, singură în pat, dormea una din cele două chiriașe ale noastre (studente la aceeași facultate, cealaltă era plecată, probabil, acasă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu pământ pe jos, bine bătătorit, ceea ce o făcea mai primitoare și mai plăcută decât dacă ai fi călcat pe un strat de beton. Ar fi fost și mai mare dacă în fund o improvizație de scânduri nu ar fi smuls din ea un spațiu pentru ca un alt apartament (cel din colț) să aibă și el puțină pivniță. Prin două ferestruici aruncam, toamna, în pântecele ei lemnele și cărbunii pe care, când transportul în sfârșit sosea, căruțașul le descărca nepăsător, le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scena de cea mai largă respirație și mai patetică a filmului. Căința e o operă barocă, în care inadvertențele și anacronismele voite însoțesc aluzia istorică precisă, precum călăreții medievali însoțesc automobilul lui Varlam Aravidze, o operă încărcată de surprize - care smulg spectatorului prelungi „țipete” de uimire, asemenea celor pe care le emite Guliko Aravidze, văzând cadavrul socrului ei deshumat - și totodată, prin ceea ce vrea să spună și spune în fond, simplă, clară, elementară, ca doi ori doi, o operă profund emoțională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
memorie de-a lungul anilor - Michele se apleacă și aruncă în Alberto cu un bulgăre de pământ; logodnica sa îl imită imediat, și apoi toți ceilalți. Această lapidare (dacă se poate spune astfel) iertătoare, cu bulgări moi, nevătămători, de pământ, smulși din țarina impregnată de ploile primăverii, pedepsire simbolică și absolvire mângâietoare a vinovatului totodată, împăcarea cu glia și cu oamenii, înțelegerea adâncă a sufletului uman și încrederea în puterea sa de regenerare morală pe care acest gest colectiv îl semnifică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de bârne, cocoțată pe vârful unui deal, așteaptă, cu urechea lipită de un vechi aparat de radio, vestea cea mare. Care însă nu vine... Nivelul apelor crește și într-o noapte eroul se trezește din somn simțind cum întreaga casă, smulsă de puhoaie din temelii, se leagănă ca o barcă (arcă). În smerenia insignifianței sale fusese ales să fie un al doilea Noe. * Ciudatul V.M. pretinde că a inventat o nouă specie de proză, „pentru mileniul trei”, cum se zice acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-a pus sub protecția singurei puteri din zonă capabilă s-o apere de turci... Ocupată și nedreaptă în raport cu noi, Rusia expansionistă (care, de la înălțimea staturii ei, nu vedea decât umărul celuilalt imperiu: otoman, sinchisindu-se prea puțin de „țărișoarele” smulse de sub influența lui*) a reprezentat limanul de salvare pentru acei oameni năpăstuiți din care, cu și fără complexe, mărturisesc că mă trag. Oamenii suficient de dârji pentru a refuza să mai suporte jugul păgân și a se hotărî la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în dezastre s-a săvârșit o crimă atât de cumplită, încât însăși stupiditatea ei strigătoare la cer pălise sub imensa ei oroare. Un om de geniu, dătătorul unei opere a cărei incredibilă vastitate îngreunează cunoașterea nenumăratelor ei splendori, a fost smuls într-o seară din sălașul muncii lui de savant, târât în bezna unei păduri, batjocorit și ucis într-un chip a cărui grozăvie nu o vom ști pe deplin niciodată. Fapta venea într-un lanț sângeros de masacre cărora le
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ispitit de trupul tânăr al fetei, asupra căreia are drept la orice. Boureanu ̀ și închipuie o întreagă desfășurare dramatică și crudă, perfect plauzibilă. Un zaraf bătrân și libidinos, cu ochii dilatați de poftă, o târguiește pe roabă. Aceasta e smulsă brutal din sălașul în care-și are iubitul. Amândoi se împotrivesc cu disperare. Intervine biciul. Fata e înșfăcată de arnăuții zarafului, târâtă de picioare, cu sânii goi în praf, cu părul negru răvășit afară din basmaua desfăcută, țiganul tânăr e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu pasiune și degajare, felul acesta, aș zice, stendhalian, îl apropie de asemeni de înaintașul său barcelonez. „Prima mea atitudine critică în fața operei de artă noi - sau nouă pentru mine - se reduce la tăcere. Nu sfătuiesc pe nimeni să mă smulgă din ea, silindu-mă să-mi spun părerea. Nici dacă mă silesc singur, rezultatul nu este mai bun. După această tăcere inițială, privesc timp îndelungat, cu calm și poate aparent distrat (...)... felul meu de a privi distrat, pe care l-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
căruța.. SATUL NOU Podul însă n-a însemnat o rezolvare totală și definitivă, pentru că toamna când apa îngheța, vasele trebuiau scoase și podul dezafectat, iar când râul se supăra tare, lovea în vase cu apă multă, tulbure, și aducea copaci smulși din rădăcini cu care lovea în vase, odgonul de sârmă care ținea vasele ancorate se rupea, podul se distrugea și refacerea necesita uneori cheltuieli mai mari decât construirea altui pod, în alt loc. În timpul cât podul era stricat, țăranii care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Marți 1 august 1950. A iubi depinde de ce ți-a dat Dumnezeu. Sunt persoanse care n-au puterea de a iubi, după cum sunt persoane la care, chiar dacă Dumnezeu a pus această putere, a intervenit o COBE REA care a smuls iubirea din rădăcini, sau, dacă n-a putut să o smulgă, a semănat alături de ea o bălărie, în cazul nostru, grandomania. Iubirea, blajină, nevinovată, jertfelnică, a fost umbrită și acoperită de crengile pline de spini, și de frunzele late și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Dumnezeu. Sunt persoanse care n-au puterea de a iubi, după cum sunt persoane la care, chiar dacă Dumnezeu a pus această putere, a intervenit o COBE REA care a smuls iubirea din rădăcini, sau, dacă n-a putut să o smulgă, a semănat alături de ea o bălărie, în cazul nostru, grandomania. Iubirea, blajină, nevinovată, jertfelnică, a fost umbrită și acoperită de crengile pline de spini, și de frunzele late și groase ale grandomaniei. M-am umilit, m-am înjosit, m-am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu lucrurile care-i cădeau în mână: cărți, călimări, dictafonul, aruncându-se la sfârșit el însuși peste asasin. Totul se petrecuse în câteva minute. Ultima luptă a lui Troțki. Luptase ca un tigru - mușcându-l pe asasin de mână și smulgându-i târnăcopul de spart gheața... N-am reușit să citesc niciodată Istoria revoluției ruse, în schimb am citit de două ori Ma vie, scrisă de Troțki în închisoare, apoi în exil, carte în care se dezvăluie un mare talent literar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care își ținea lucrurile de valoare, în plus și foile unui discurs pe care trebuia să-l țină la festivalul literar închinat lui Petrarca. S-a auzit vâjâitul unei motociclete cu doi tineri vijelioși care s-au apropiat de „Mortadella” smulgându-i de pe umăr prețioasa geantă de piele, pierind apoi fără urmă, la fel de rapid după cum apăruseră. N-am stat să mai aud comentariile și să văd ce s-a mai întâmplat după aceea - m-am dus direct la hotel cu domnul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de cercetători, au văzut în Andrei o fază îngrijorătoare a bolii sale. Dar Andrei ne-a răspuns clar că el face parte din categoria bătrânilor care nu se „predau” cu una cu două, subliniind că va lupta pentru a-i smulge Celui de Sus încă puțină viață, de care e atașat printr-o iubire vie. Am stat de vorbă până târziu - poezia fiind aerul nostru, și Argo instrumentul, corabia pe care plutim pe aripile apei cotidiene a necunoscutului. Trebuie să-mi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
meu, încât îmi strâng mâinile cu acel fel de crispare (așteptând eliberarea încordării mele) ca atunci când am fost la dentist! Îți amintești? Bineînțeles! Făceai chiar eforturi considerabile pentru a fermeca acea „Brută” ca să nu-mi facă rău, să nu-mi smulgă limba! În fond, ție îți era mai mult frică decât mie. Totuși, admir curajul tău! Timpul trece și tu nu răspunzi la telefon: voi încerca să mă calmez și mă voi duce liniștit să pun la poștă această scrisoare, cu toate că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru că a fost recrutat de către serviciul de cadre al partidului. Acțiunea cărții se petrece în ultimii cinci ani ai comunismului (1984 - 1989), ani marcați de multe lipsuri, de profunde dezamăgiri și de revolte individuale înăbușite în lacrimi ascunse de neputință. Smulsă de lângă familie, convinsă prin metode perfide să accepte condițiile impuse, personajul principal al acestei cărți, deși nu avea pregătirea profesională și nici forța fizică necesare, a fost numită într-o funcție de răspundere, care nu i se potrivea și pe care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]