7,748 matches
-
ca porumbrica. Cu albeață pe un ochi belit cu pleoapa roșie, din celălalt ochi privea verzui și rece, cu o privire de gânsac. - Dăm patru la franc ! striga el femeilor ce se perindau pe lângă țol. - Ceapa cât-îi ? - Un leu legătura. Spân, un omușor ședea cu mutra parcă dată cu cocă, fără urmă de sprânceană, cu craniul gol ca un călcâi, moale și alb. Ochii lăptoși, albaștri, chipul cu pete, aveau o expresie resemnată. O școrlă de vită albă răgea după vițel
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe pustii, sacii omenești, încai pe cei boierești îi făcuseră ferfeniță. Au ucis și mâțele iar de otravă nu se atingeau. Făgăduind boierul o mie de galbeni celui care l-ar scăpa de pacoste, într-o zi se înfățoșă un spân care, pe lângă mie, mai ceru un căpăstru nou. Cu căpăstrul acela spânul a făcut semne prin moară, el știe cum, după care s-a înhămat la căpăstru și-a pornit din loc. Atunci s- a văzut lucru nemaipomenit : toți guzganii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ucis și mâțele iar de otravă nu se atingeau. Făgăduind boierul o mie de galbeni celui care l-ar scăpa de pacoste, într-o zi se înfățoșă un spân care, pe lângă mie, mai ceru un căpăstru nou. Cu căpăstrul acela spânul a făcut semne prin moară, el știe cum, după care s-a înhămat la căpăstru și-a pornit din loc. Atunci s- a văzut lucru nemaipomenit : toți guzganii din moară s-au înșirat în urma lui, că drumul de la moară se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pornit din loc. Atunci s- a văzut lucru nemaipomenit : toți guzganii din moară s-au înșirat în urma lui, că drumul de la moară se surise. Ș-atâta guzănărime nu se mai văzuse cât lumea și pământul. Când a ajuns în răspânteni, spânul a lăsat căpăstru-n drum și și-a văzut de treabă cu mia în buzunar. Acu, după o vreme, trece un lipovan cu căruța și, cum vede căpăstrul cel nou, s-a lăcomit lipovanul la el. Oprește, azvârle căpăstrul peste
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Ce credeți ?! întreg taifasul amuțise. ...Un omuleț cu nas roș ca pliscul de cocostârc, în straie verzi, fugea crăcănat către fundul podului. - Măi oameni buni ! își clămpăni gura căscată un moșneag. Bag samă, era Michiduță. - Nu, fără șagă ! Cu chipuri spâne și buimace, cei doi feciori ai lui Nechitoaie se uitau țintă la povestitor. Cu ton categoric, Costache Păiuș zise : - Și eu l-am văzut pe Cel cu Coarne așa cum e zugrăvit el la biserică, în pridvor. - Măi române ! se miră
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ca o știucă de solzii săi. Păreau să fie o specie diferită. Era de parcă aveau glande odorifere sau marsupiu, de parcă erau adaptate pentru fecunditate, pentru procrearea În sălbăticie, lucruri care n-aveau nimic În comun cu mine, cea slăbănoagă, cea spână, cea domesticită. Mă grăbeam pe lângă ele cătrănită, cu urechile țiuindu-mi de gălăgia de acolo. Dincolo de Brățările cu Talismane treceam În zona următoare, a Acelor de Kilt. Cea mai populată Încrengătură din vestiarul nostru, Acele de Kilt ocupau trei șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mendebil doi! Ăsta-i mai diliu decât Mendebilul!" Până și Mimi și Vova, care erau mai mari și nu se cădea să se mire așa de ușor, păreau hipnotizați de ce vedeau. Venise lângă ei și Luță, cu figura lui negricioasă, spână de sprâncene. Nicușor, grăsuț și îmbrăcat domnește, cu ochelari gen John Lennon, își întinsese și el gușulița, cu expresia nedumerită și iritată a miopilor. Când rn-am apropiat am încremenit. Lângă moara Dâmbovița cu zidurile ei stacojii, dincolo de gardul de beton
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
goală până la brâu și, cu părul zbârlit în toate părțile, vopsit în acel negru artificial, ca al vameșului Rousseau, își arată, în sfârșit, vârsta. Fața demachiată, pe care acum începe să și-o macheze din nou, are ceva de mascul spân, asiatic. Sânii, minunați, sânt partea cea mai tânără a corpului ei. Cruciulița s-a agățat de vârful unuia dintre ei și sclipește acolo, pe perna caldă a mușchiului. Atâta s-a fâțâit, atâta și-a uscat părul cu foenul, atâta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sărind într-un picior, lăsîndu-mă pe burtă ca să sorb apa ușoară a vreunui izvor cristalin. Aceea era lumea mea, din care n-aș fi vrut să ies niciodată. Sub o frunză murdară de noroi am găsit un melc cu cochilia spână. Între doi copaci își întinsese plasa plină de boabe de apă un păianjen cu cruce. O cracă uscată mi-a zgâriat brațul gol. Nu căutam ieșirea, cărările nu erau drumuri spre ceva, spre altceva, ci bucuria pură de-a umbla
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
m-am împiedicat de ceva și-am căzut. Când ochii mi s-au obișnuit cu întunericul, am văzut că mă aflam pe un coridor întortocheat, de pereții căruia erau sprijinite mobile vechi, tăblii metalice de pat, vaze uriașe de ceramică, spâne și dogite, pianine cu claviatura știrbă. De peste tot, cum mergeam din ce în ce mai sigură și mai grăbită, se ridicau în jurul meu fluturași bej și cenușii, care pâlpâiau în cîte-o rază de lumină. Am coborât o scară împăienjenită și m-am afundat în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scârțâie ca apăsată de o greutate extraordinară și cu o iritantă încetineală. Când provocatorul acestor grozave pârâituri fu jos, tânărul văzu mirat un omuleț subțire și puțin încovoiat. Capul îi era atins de o calviție totală, și fața părea aproape spână și, din cauza aceasta, pătrată. Buzele îi erau întoarse în afară și galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinți vizibili, ca niște așchii de os. Omul, a cărui vârstă desigur înaintată rămânea totuși incertă, zâmbea cu cei doi dinți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
deschidă gura tânărul, peurmă, intimidat, refăcu întrebarea: Aici șade domnul Constantin Giurgiuveanu? Bătrânul clipi din ochi, ca și când n-ar fi înțeles întrebarea, mișcă buzele, dar nu răspunse nimic. - Eu sunt Felix, adăugă tânărul, uimit de această primire,nepotul dumnealui. Omul spân păru tot așa de plictisit de întrebare, clipi de câteva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas neașteptat de răgușit, aproape șoptit, duhnind a tutun, răspunse repede: - Nu-nu-nu știu... nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc... Buimăcit, tânărul stătu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
după o scurtă codire, intră din nou în curte și în anticameră și trase de blestematul clopoțel, care răsună pe sus ca un vas de sticlă sfărâmat pe podele. După o așteptare chinuitoare, scara începu să scârțâie greu, și bătrânul spân apăru din nou cu ochii mirați. - Ce e? întrebă el în șoaptă, ca și când nu l-ar fi văzut pe băiat. Glasul acestuia pieri de emoție, și inima-i zvâcni cu violență în piept. Încercă să-și adune puterile, când o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă și pătrată a Aureliei, era o mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie. Moș Costache o sorbea umilit din ochi și râdea din toată fața lui spână când fata îl prindea în brațele ei lungi. Fata avea, era limpede, toată inițiativa, și Costache era un simplu satelit al voinței ei. Însă Otilia nu făcea nici un gest care să pară îndrăzneț, nu scotea nici o vorbă nechibzuită. Totuși, pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decorative, fără să se dezbrace. Era hotărât să nu se culce, ci numai să se odihnească, intimidat de acest interior care nu părea pregătit să-l primească. Prin minte i se perindară toate întîmplările din cursul acestei seri ciudate, figura spână a bătrânului, scările scârțâitoare, chipurile din odaie. Apoi toate capetele începură să se apropie și să se depărteze de masa de joc ca într-o horă, un clopot răsună deasupra lor și căzu ca un fum gros la mijloc, iar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ocoluri odăii, ascultând exercițiile Otiliei, care le intona și vocal acum, cu un glas subțirel și G. Călinescu tremurat. În sfârșit se hotărî să crape ușa, fiindcă auzise niște bocănituri pe alături. Abia scosese capul, și-i răsări înainte fața spână a lui moș Costache, care i se păru acum mai buzat și mai stacojiu la față. - Ai dormit bine? întrebă el, cu vecinica lui răgușeală.Părea foarte binevoitor și mai ales servil de politicos din cauza fizicului meschin și a continuei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și bomboane, ca copiii mici,observă râzând Pascalopol și împinse în dreptul Otiliei un alt bocal farmaceutic. Purtările blânde ale moșierului, epicureismul lui de om cult încîntau pe Felix și-i dădeau ascunse năzuinți. Prin contrast, îi răsărea în minte figura spână a lui moș Costache, care lipea G. Călinescu mereu cu buza lui groasă țigări noduroase și arunca scrumul peste tot. Înțelegea foarte bine admirația Otiliei pentru Pascalopol, însă îl întuneca fiecare simptom al unei familiarități mai strânse între fată și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
luat de vânt, umplea treptele scărilor, cercevelele și orice ciubucărie arhitectonică. Apoi bătrânul, grijuliu, nu lăsă lucrurile pe loc, ci le mișcă mereu. Ca să nu i se fure cărămizile, se puse să le care el însuși în fund, făcîndu-și fața spână aprinsă ca o figură de piele-roșie. Grinzile le așeză peste cărămizi ca să le ferească pe acestea de ploaie, apoi găsi că, dimpotrivă, grinzile au nevoie de uscăciune și duse pe cele mai scurte din ele în odaia de sus cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce oameni mari n-a cunoscut ! Cu ăi mai mari avocați și miniștri se trăgea de șirete și-a ajuns până n anturaju reginei... Da la nimica nu i-a folosit, că-n casă madam Ioaniu comanda : ea tăia, ea spân zura... Ea era generalu. Și el numa-n patru labe umbla, nu știa cum s-o mai îmbuneze, avusese ea un drăguț până să se mărite, da asta nu știa bietu bărba-su ! La ei era casa deschisă, care voia să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unei bărbi adevărate. Se putea minți spunând adevărul, ba chiar se putea face ca adevărul să devină enigmatic și lunecos, pentru că În fața unei bărbi nu se mai putea argumenta ideologia bărbosului. Dar În seara aceea barba strălucea și pe fețele spâne ale celor care, fiindcă nu o purtau, lăsau să se Înțeleagă că ar fi putut s-o cultive și că renunțaseră la ea doar ca ripostă. Divaghez. Dar la un moment dat sosiră Belbo și Diotallevi, tot șoptindu-și unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
răsuflăm ușurați, am trecut peste ce era mai greu, ne turnam câte un pahar cu vin sau cu bere și ieșeam pe balcon sau rămâneam îmbrățișați în salon, ducând în secret dorul ei, dar acum ea se dăruiește acestor brațe spâne și scurte, pare că greutatea lui este aceeași cu a ei, însă astăzi nu pot gândi clar, urc în spatele lor, gata să o prind în cazul în care va cădea din mâinile lui, picioarele lui se clatină pe scări, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dintre ucenicii lui Petru. „Și ai grijă să nu răcești.“ Simon Își făcu vînt, precum cocoșul, cu ambele picioare deodată, dînd din mîini neajutorat și ridicînd un nor de praf. „Cucurigu!“, Îi strigă un mucalit. Era un tînăr cu obrazul spîn și cu ochi șireți care, atunci cînd rîdea, păreau două tăieturi piezișe. Simon se uită În direcția lui și zise: „Nu-i deloc ușor, fiule! Pămîntul atrage orice corp, pînă și o pană, darmite o ruină umană de patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ce-și adună tentaculele în chip de autostrăzi pe care circulă mașini ce devin femei dotate cu sâni din care țâșnește un lichid transformat în magmă primordială, jocuri mecanice unde se câștigă cranii de Caliban, degete cu față de Sad Man spân ce se mușcă reciproc și-și trag pumni cu brațe-surpriză, copii născuți bătrâni, piramide, roți, păduri, cuțite, trireme antice cu câte 24 de vâsle pe rând, apoi mulțimi de oameni, mai corect - figuri umanoide pe care se citește groaza, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
masa pun, Mătur ; treabă multă am; Mamei, la sfârșit îi spun: Ieri, cu mingea-am spart un geam... LITERA ,,M’’ ,,M’’-ul, într-o mormăială, Cu o mătură în mână Și cu mușchi de matahală, Mândru stă, cu fața-i spână. Sunt uimit că-mi spune mie: Mina, mingea, mura, mărul, Fără mine nu poți scrie; Ăsta este adevărul! Fără mine nu e moara, Nici mașina, cărămida, Melcul, mâța sau mioara, Mormolocul și omida. Eu mă aflu ( ține minte?!) Și la
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
și că asta e o monedă curgătoare pretutindeni. Ca și doamna Eliza nu bănuia că formula se schimbase. Că chimniy-ul și Mon hornine înlocuiseră romanțele - e drept că la aceiași lăutari; că trubadurii moderni aveau talie lungă, pantofi lungi, față spână, păr rar fără de freză, mișcări silnice, mers rigid, dezgust și lene, epuizare reală sau prefăcută, care să lase să se înțeleagă că temperamentul lor era lipsa de temperament. Nu știau că partenerele trebuiau să aibă manechinul redus; pe busturi înguste
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]