8,805 matches
-
urgia comunistă. Occidentul e mai degrabă dispus la compromisuri, la lingușiri, la tratative, la atitudini concesive și nu la atacuri susținute împotriva sa. - Intelectualul care iubește Revoluția. Revoluția este un eveniment care destituie ordinea existentă. Iubește Revoluția! e un titlu straniu, e ca un cap detașat de trup. Iubește Revoluția! pare un îndemn dincolo de rațiune, dincolo de bunul simț, dincolo de instinct, și se realizează prin mașina infernală a propagandei sovietice. Omul comunist, inventând o mașinărie care să aneantizeze echipamentele de autoprotecție ale
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
crede el, îl consideră nebun. De altfel, a citi, pentru el, este fundamental. Undeva chiar sugerează: în asta eu am investit efort și bani. Și este evident că din asta obține el recunoaștere și bani. Raportul cu banii este destul de straniu. La începutul vieții de cuplu și al carierei, banii erau foarte importanți, chiar îi determină selecțiile colaborărilor. Cum America are bani, în anii începutului preferă America. Aceasta îl și consacră. De America îl leagă și o stranie prietenie, cea cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
banii este destul de straniu. La începutul vieții de cuplu și al carierei, banii erau foarte importanți, chiar îi determină selecțiile colaborărilor. Cum America are bani, în anii începutului preferă America. Aceasta îl și consacră. De America îl leagă și o stranie prietenie, cea cu Culianu. Aproape i se pare straniu cum ambii erau preocupați până la absorbție, de aceleași două teme, despre care scrie fiecare fără să știe de celălalt: magia și extazul. Când se cunosc, realizează că îi leagă mai mult
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și al carierei, banii erau foarte importanți, chiar îi determină selecțiile colaborărilor. Cum America are bani, în anii începutului preferă America. Aceasta îl și consacră. De America îl leagă și o stranie prietenie, cea cu Culianu. Aproape i se pare straniu cum ambii erau preocupați până la absorbție, de aceleași două teme, despre care scrie fiecare fără să știe de celălalt: magia și extazul. Când se cunosc, realizează că îi leagă mai mult decât interesele cognitive, îi leagă o fantastică prietenie, aproape
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cu fața lui Hristos înainte de a se fi apropiat cultural de Hristos. În Fugă spre câmpul cu ciori, Baștovoi are un capitol în care provoacă o întâlnire cu moartea. Se îmbată, el care nu era un alcoolic, și experimentează o stranie alunecare spre ținutul care-l neliniștise atâta de copil. Este o pândă periculoasă, cu atât mai mult cu cât moartea vine la întâlnire: „Trebuia să mor așa de prostește. Da, dacă aș mai putea întoarce timpul înapoi, nu aș mai
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cazul Constantin Noica, pentru a fi drepți și onești până la capăt, se cere luată în considerare și o altă împrejurare. într-un fel, ea este hotărâtoare. Ea explică, în esență, întregul său comportament și limbaj, uneori pentru mulți derutant, chiar straniu. Pentru noi, nu mai există însă nici o îndoială: semantica lui Noica era cu totul particulară. El dădea, adesea, alte înțelesuri uneori total arbitrare unor idei și cuvinte. Și rămâne o întrebare dacă o semantică atât de laxă, de elastică etc.
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
despre ce nu este 13. Nu se discută, într-adevăr, acolo, despre esențe, idei, realități ultime, absolute, singurele realități luate în considerare de filozof. Ca și cum existența, respectiv sistemul totalitar, ar fi numai obiect de cunoaștere absolută. Cecitate de-a dreptul stranie? Sau alibi filozofic de a refuza o critică deschisă a sistemului totalitar? Cum de altfel și credem... Neadecvarea la realitate, defectul, viciul sau specificul fundamental al lui Constantin Noica, se vădește și în evaluarea situației României. Ea trăiește în posibil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
partide, care reprezintă, prin tradiție, clasa mijlocașă, nu reușesc să se impună. Este unul din aspectele cruciale și am adăuga: profund negative ale situației socio-politice actuale, care ar cere, în mod necesar, o discuție specială. Pare, în orice caz, destul de straniu și semnificativ totodată că mai niciunul din liderii opoziției nu îmbrățișează pe față, programatic, cauza esențială a păturii mijlocii. Tentația populistă (Măria sa populismul), mitul statului bunei stări generale formulă valabilă, și încă în parte, doar în Occident , incapacitatea de a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și profund tragic. în această stare de spirit, am citit și recitit, foarte atent, cartea Românii după '89. Istoria unei neînțelegeri 5 de Alina Mungiu. Neînțelegere efectivă, gravă, deoarece comportamentul liber exprimat al românilor după 1989 pare, la prima vedere, straniu și aberant: Un mister românesc. Autoarea, medic psihiatru de formație, pune un diagnostic exact, direct, chiar brutal, pentru unii greu de suportat, dar de o luciditate salutară. Simplele mele impresii și intuiții sporadice, fragmentare, anterioare, inclusiv a nu mai puțini
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
limbă, iar morfemele du și pont nu mai sunt funcționale în cuvânt), Hébert observă că, în context, se întâmplă uneori ca un morfem diacronic virtualizat să fie reactivat și să-și suprapună sensul celui al morfemului sincronic: de ex., în "Stranie coincidență, Dupont a sărit podul!" sau în "Acest domn Loyal are un aer foarte necinstit". Această formă de motivație, pe care o consideră una din formele posibile de omonimie și de paronimie - este susceptibilă, în semantica interpretativă, să afecteze conținutul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
70. Culianu compara acțiunea protagonistului Nopții de Sânziene cu aceea a litomantului care restituie un semnificat unui semnificant, chiar dacă par eterogeni unul în raport cu celalalt, așa cum piatra pare eterogenă față de evenimente; tot astfel, funcția narațiunii este de a stabili legături, chiar dacă stranii, între serii fenomenologice disparate, trimițând la înțelesul pe care Eliade îl dă mitului, povestire adevărată în măsura în care explică originea mitică a unei situații, a unor obiecte etc.71. Această funcție a narațiunii o ilustrează Pe strada Mântuleasa..., funcție de anamneză care restabilește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cucoaneș pleacă având complicitatea naratorului prieten pentru a putea vedea limitele macrantropiei sale. "Dezechilibrul" biologic pe care îl trăiește Cucoaneș are consecință pierderea unor nevoi fiziologice ca foamea și a capacitații de a percepe sunetele umane; compensatoriu, aude altceva, "lucruri stranii", ceva care bate "ca un puls", are impresia că i s-au "schimbat simțurile", "nu-și schimbă numai statura, își schimbă și firea: îi aude pe zei vorbind. Dar ce spun ei? Noi, cei de jos, nu mai înțelegem zgomotul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ușă, spargerea unui cristal, căderea unei bombe"202. În preajma prietenului său uriaș simte o "teroare sacră", deoarece Cucoaneș are "aerul unui profet de spaimă apocaliptică"203. Pierderea limbajului articulat, imaginea sacră de "Neptun înălțându-se printre talazuri" ca și "o stranie mirare care te scotea din timp, proiectându-le într-o auroră mitologică", "limba de balaur", figura transformată "în teofanie"204 scot definitiv personajul din lumea comună, integrându-l generoasei mame-naturi. Întrebările pe care i le adresează omul obișnuit reprezentat prin
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
spus, că transcendentul este în imanent. Numai că, la Blaga, această imanență ia o formă negativă, ca censură sau factor limitativ. O altă antinomie apare imediat în consecință. Viziunea metafizică anunțată de Lucian Blaga așează cunoașterea omului într-o situație stranie. Acesteia îi este rezervat un destin pe care nici o filosofie nu l-a mai întrevăzut: de a fi "definitiv și irevocabil censurată" printr-o intenționalitate transcendentă care îi refuză orice posibilitate de cunoaștere absolută, apărând misterele existenței printr-o diabolică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
absolută a logicii"317. Ideea unei cunoașteri apofatice sau negative este paradoxală în sine, fiind o cunoaștere prin necunoaștere sau o cunoaștere necunoscătoare. Ea forțează conceptul clasic al cunoașterii, care presupune determinații pozitive ale obiectului, să acopere o situație discursivă stranie, în care obiectul este determinat doar negativ, adică nu se afirmă nimic despre ce este el. De fapt, ea este gândită să fie mult mai mult decât o formă de cunoaștere. Numește o experiență singulară a realității ultime, "viziune trăită
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
e ceva negativ, o nonexistență, o lipsă a binelui, apărută prin păcatul primului om. Böhme vine împotriva acestui curent, susținând că răul este ceva real, pozitiv, puternic, de neînlăturat. Iar pentru a-i explica prezența, susține o idee cu totul stranie pentru tradiția creștină, "scandaloasă și seducătoare pentru omul modern", din moment ce pune în joc "paradoxul absolut al ființei sau instanței transcendente", pretinzând că vrea să arate cum poate fi înțeles răul în bine332. Ideea este acesta: răul se află chiar în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
conturarea în filosofia românească a secolului al XX-lea "a unui anume discurs asupra metodei filosofice care resemnifică contradicția, antinomia..."443. Dacă lucrurile stau astfel, atunci tematizarea blagiană a antinomicului ne apare într-o altă lumină. Ea își pierde aerul straniu, integrându-se într-un mediu de gândire ce ar putea mărturisi despre o anume constantă a spiritualității din acest spațiu cultural. Oricum, devine și din acest punct de vedere deosebit de semnificativă. În cele ce urmează, voi urmări câțiva autori pe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
În acest sens, îl amintește pe Jacob Böhme. Solange de Mailli-Nesle îl situează alături de un alt mistic occidental, Meister Eckart, și îl apropie de gnostici 537. Am văzut că Lucian Blaga se apropia și el de aceste viziuni. Ceea ce este straniu și interesant în același timp este că Ștefan Lupașcu ajunge aici plecând de la experiența științifică. Plecând de la analogia dintre constituția energetică a nucleului atomic și cea a neuropsihicului și ținând cont de faptul că întreaga materie-energie conține nuclei atomici, în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
putea fi explicată mai bine, aprofundată prin ipotezele ortofizicii. Tot pe aceste baze ar putea fi rezolvate unele din problemele științei actuale. În acest sistem al conexiunii dintre ortofizică și cunoașterea existentă asupra universului își găsesc explicația și anumite "lucruri stranii din cunoaștere", printre care și paradoxurile sau antinomiile. Paradoxul mulțimii tuturor mulțimilor și deschiderea spre ontologic Referindu-se la bazele ontologice ale matematicii, Mihai Drăgănescu dă o explicație, din perspectiva ipotezei sale, paradoxurilor teoriei mulțimilor. Deoarece întreaga matematică se poate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ceea ce este divers (reducție)"837. Gândirea simplificatoare operează prin idealizare (expresie a credinței că numai inteligibilul este real), prin raționalizare (expresie a obsesiei de a închide realitate în ordinea și coerența unui sistem) și normalizare (eliminarea a tot ceea ce este straniu, nedeductibil, misterios)838. Știința clasică, susține gânditorul francez, se articulează pe această paradigmă simplificatoare și reducționistă, având în centru principiul înlocuirii vizibilului complicat prin invizibilul simplu și pe cel al unui determinism perfect după care universul se supune câtorva legi
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
față de natură deoarece consider că romantismul reprezintă un precedent care prefigurează o asemenea raportare la natură. Prin aceasta vreau să arăt că este posibilă întrezărirea unei linii de continuitate între sensibilitatea romantică și ecologia profundă, ceea ce ar reduce din caracterul straniu al acesteia din urmă în raport cu tradiția culturală europeană. Ecologia profundă presupune o reconsiderare a presupozițiilor filosofice și duce în acest sens spre conturarea unui nou mod de a gândi natura în care unul dintre conceptele cheie este acela de "grijă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ale naturalismului. Biologia darwinistă reduce straneitatea naturii prin aceea că naturalizează omul, îl apropie mai mult de natură, iar nu prin aceea că spiritualizează natura. Omul este parte a naturii și se supune legilor naturii. Natura încetează să mai fie stranie din punct de vedere metafizic, așa cum o descria Descartes. Dar omul este și deosebit de restul naturii prin aceea că poate constata care sunt consecințele competiției pentru supraviețuire dintre specii. Ca urmare, noua filosofie a naturii este naturalistă, dar nu reducționistă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
luminoasă, căci, pentru poet, "revoluția sensibilității cea adevărată" constă în decapsularea poemului, reducție radicală în urma căreia ceea ce vorbește strălucind e esența pură, "peisajul lăuntric" al unei imagini numenale. Cu revelarea unui astfel de peisaj ne întâlnim în poemul postum Lumină stranie 10. Efectul irealizării se împletește cu cel al desensibilizării, căci ecartul dintre realul sensibil, determinare definitorie pentru ființa-aici, și dispariția oricărei manifestări fenomenale se deschide încă de la început 11. Un început care, pe de o parte, dă seama de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de spus? Ce mai e de văzut și de spus în această reducție totală a vizibilității și a rostirii? Dar nu totul e absent în urma irealizării și a desensibilizării. În orice caz, nu un nevăzut absolut, un nespus ireductibil: "O stranie lumină te urmează/ pretutindeni unde-ți porți surâsul,/ palidă lumină, stăruie sărutul,/ veștedu-i sărut, de-a lungul vremii". Ceea ce urmează - și se arată drept urmă neștearsă, stăruitoare - este lumina ce însoțește această stranie dispariție. Cele ce nu par să fie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un nevăzut absolut, un nespus ireductibil: "O stranie lumină te urmează/ pretutindeni unde-ți porți surâsul,/ palidă lumină, stăruie sărutul,/ veștedu-i sărut, de-a lungul vremii". Ceea ce urmează - și se arată drept urmă neștearsă, stăruitoare - este lumina ce însoțește această stranie dispariție. Cele ce nu par să fie decât semne lipsite de semnificație transpar în receptacolul unei prezențe, al unei parousii revelatoare. Răzbat prin limpezimea a ceea ce ele nu sunt, străbat transparența care le insolitează. Lumina urmează pretutindeni, căci ea e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]