9,252 matches
-
ofițeri, 17.300 soldați, 13.000 cai, 1.675 tunuri, 208.000 puști. A fost condamnat la moarte, dar a fost salvat de mareșalul Mac Mahon, devenit președinte al republicii În urma abdicării lui Napoleon III. A fost cea mai mare tragedie din istoria Franței. Germanii au câștigat o victorie zdrobitoare, dar au pierdut ulterior la 19141918 din cauza aroganței și a Încrederii În superioritatea lor. Proprietarul hotelului e un german morocănos, mai ales când vede că suntem români. Sănduța sparge un vas
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
iar ceilalți supraviețuitori nu apucaseră încă să-și publice memoriile, demersurile celor doi, deși extrem de importante pentru popularizarea subiectului-tabu până atunci-, nu sunt exhaustive și conțin inexactități destul de semnificative. În ceea ce privește scrierile supraviețuitorilor, cu o singură excepție (am numit aici volumul Tragedia Pitești al lui Costin Merișca), ele sunt relatări ale experiențelor personale, uneori îmbogățite cu informații obținute de la alte victime despre diverse episoade, însă nu își propun să realizeze o descriere generală a celor petrecute. Având în vedere aceste aspecte, precum și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
totul insuficiente pentru gradul de sărĂcie al acestor familii. Iar primăvara țigăncile astea, care lăsaseră toamna copiii, veneau și-i luau înapoi. Deci ele, săracele, nu făceau decât să-i lase peste iarnă ca să aibă statul grijă de copii. Erau tragedii la tot pasul. Asta era cheia anchetei : costul extraordinar, uman și material, al obligației de a naște așa de mulți copii pe care familiile lor și societatea nu și-i permiteau - de dragul unui viitor calculat de statisticienii regimului. Sugestia era
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
limba. Asta este : oamenii au fost proiectați în afara spațiului european pentru totdeauna. V.A. : Târziu aveați să aflați istoria acestei familii ? A.M.P. : Nu, nu, am aflat destul de devreme multe lucruri. Bunica mea era foarte pasionată de istoria basarabeană și tragedia asta a provinciei ei și a căminului pierdut a rămas mai puternică decât toate tragediile din România. Deci noi am crescut cu asta, cu nostalgia țării ei pierdute. V.A. : Era foarte nemulțumită de administrația românească din Basarabia ? A.M.P.
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
aveați să aflați istoria acestei familii ? A.M.P. : Nu, nu, am aflat destul de devreme multe lucruri. Bunica mea era foarte pasionată de istoria basarabeană și tragedia asta a provinciei ei și a căminului pierdut a rămas mai puternică decât toate tragediile din România. Deci noi am crescut cu asta, cu nostalgia țării ei pierdute. V.A. : Era foarte nemulțumită de administrația românească din Basarabia ? A.M.P. : PĂi, nu, că ei făceau parte din administrația românească. Ei erau „opresorii“ Ăia de care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Ursu, nu au fost acte de violență planificate de regim, ci urmare a zelului unor brute, care, având o putere extraordinară pe mână, cum aveau toți anchetatorii, nu s-au putut stăpâni și l-au omorât. Asta a fost cauza tragediei. Nu trebuie înțeles cumva că era genul de represiune practicat în timpul stalinismului. Nu mai era așa ceva. Societatea românească nu mai manifesta la vedere ostilitate față de regim, ci, pur și simplu, în foarte multe feluri, coopera cu puterea. Iar ei, securiștii
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
-ului. Dacă n-ar fi murit atâția oameni nevinovați, zău că am fi crezut că suntem la un bal mascat. O tragicomedie, la urma urmei ; cei de la Televiziune, cu maiorul Lupoi înarmat până-n dinți, se vedeau distribuiți în piesa stalinistă Tragedia optimistă, iar Brucan al nostru juca în travesti în basmul azer Ali Baba și cei patruzeci de hoți. Apoi a lăsat Revoluția baltă și a devenit un bun și substanțial comentator poli‑ tic. Lui îi datorăm și vorba aia care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
răspundă la întrebarea dacă dezordinea de acum e mai mare decât în alte perioade similare pe glob. Noi, pur și simplu, am fost excesiv de optimiști. A fost decada aia extraordinară, din anii ’90, după RĂzboiul Rece. Pe urmă a fost tragedia din 11 sep‑ tembrie, când a fost o perioadă de pesimism, s-au dez‑ voltat arme pentru a controla terorismul și iarăși a părut că am rezolvat. Ce sugerez eu în Anii de antrax, într-un text care a apărut
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
arată slăbiciunea statului rusesc postcomunist, nenorocesc familiile acestor răzvrătiți, pentru că Ăsta este felul Moscovei de a lupta : fărĂ niciun fel de reguli, nenorocesc oamenii, la grămadă, vinovați și nevinovați. Am fost la Beslan, nu la mult timp după ce se întâmplase tragedia. Trenul, în drum spre Osetia de Nord, oprea ca să schimbe locomo‑ tiva. Se scot scările de la vagoane ca lumea să nu poată coborî în gara asta. Școala se vedea din tren. E o groapă ca un crater. Acolo, intervenția stupidă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
adăugat în 1940, după Dictatul de la Viena și Pactul Ribentrop - Molotov, ocuparea aproape a o sută de mii de kilometri pătrați și o populație de circa 7 milioane de locuitori în Basarabia, Bucovina de Nord, dar și în sudul Dobrogei, tragedia românească a continuat să sporească. Încheierea războiului și a tratatului de pace au lăsat urme adânci pe trupul amputat al României, nu numai în est și nord-est, râul Nistru devenind Prut - și nici atât, iar de la Marea cea Mare, din Balcic
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
României „dreptul forței” față de „forța dreptului”, cedând teritorii după teritorii, transferul provinciilor nefiind niciodată acceptat de români și conducătorii la care, în fața forței, s-au autoevacuat, nelăsând stricăciuni... („Bătălia pentru Basarabia, 19181940” de Valeriu Florin Dobrinescu, Editura Junimea Iași, 1991) Tragedia 1940 pentru România... * Bucovina, ziarul românilor bucovineni, apare la 18 martie 1919, programat pentru fiecare zi de lucru, redacția și administrația - Piața Unirii nr. 3 (Palatul Național) Cernăuți. Editor și proprietar Societatea „Unirea” care își motivează alegerea numelui foii pe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
avut în creierul și pe umerii săi conducerea cea mare și anevoioasă a unei republici sovietice rusești. Dar, „în vâltoarea marii revoluții, cuprins de îngrijorări și gânduri... era normal ca o minte de om muncitor să slăbească. Aceasta a fost tragedia lui Lenin, ca înainte de a vedea roadele muncii sale, a trebuit să se cufunde pentru totdeauna în întunericul minții care lucrase prea mult și năzuia pentru repaus. Au fost speranțe de însănătoșire, medici mari veniți din centrele Apusului să lecuiască
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
război, Astra, scrise în colaborarea ambelor scriitoare și publicate sub pseudonimul Dito și idem. O serie de novele, tot de Dito și Idem sub titlul În rătăcire conțin: Răzbunare, Romanul Zoiei, Pablo Domenec, Vera, Noria și tot în aceeași colaborare tragedia istorică Ana Boleyn. Volumele de poezii germane originale: Furtune, Liniștea mea, Vrăjitoarea, Iehovan, Patria, Cântece de meseriași, Rheinul meu, Cântece de Mare și Cartea mea; multe din aceste poezii au fost traduse în limba românească de Coșbuc și publicate în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
tot în Timpul avea „să exalte de bucurie, preaslăvind pe toate gamele personalitatea supraomenească a profesorului universitar -dl. Nicolae Iorga.” „Combativitatea” săptămânalului Luptătorul o citim nu numai în articole intitulate „Problema datoriilor agricole. Dezastrul agriculturii”, Situația disperată a agriculturii. Salvarea cămătarilor”, „Tragedia pensionarilor”, „Scandalul de la Casa de Economii”, dar mai ales în altele: „Suntem regionaliști? Exterminarea elementului bucovinean”; „Regățenismul agresiv”, „Să se desființeze Universitatea din Cernăuți”, „Demența antibucovineană în acțiune”, 130 ori în stilul jurnalist folosit număr de număr: „hingherul sufletesc”, „ființa
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
taxelor comunale pentru funcționari și pensionari. Renașterea din 5 martie avea titluri și articole mult mai incitante: „Eftinirea traiului se va face! Nu însă de guvern, ci de organizațiile cetățenilor exasperați și aruncați în mizerie de indolența și nepriceperea conducătorilor”; „Tragedia continuă”; „Reducerea datoriilor la puterea de plată a debitorului de astăzi”; „Cum își bate joc ministrul de finanțe de salariații publici”. În materialul „Un îndemn” Ștefan Morariu, licențiat în drept, consilier în Societatea Centrală a funcționarilor publici Cernăuți afirmă că
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
încă se mai crede că se poate face istoria religiilor cu onomastica 2... ȘȘNu știu dacă ați aflat teribila veste: Decei a căzut într-o ambuscadă a agenților comuniști și a dispărut fără urme de cinci luni!... Este o adevărată tragedie pentru emigrația românească. Pierdem deopotrivă un excelent orientalist și unul dintre cei mai activi combatanți 3... Anul școlar se apropie de sfârșit. Am o mare grabă să mă întorc în Europa.ȚȚ* O săptămână la New York, o alta la Paris
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
16 iunie 19701 Scumpe Stig, Abia astăzi am primit scrisoarea dvs. de la Madrid, din 20 mai** (plicul era „Correo aereo”, dar timbrul l-a obligat, probabil, la un regim maritim). Christinel și cum mine suntem profund și sincer îndurerați de tragedia care v-a încercat, pe Gunnel, pe dvs. și restul familiei. Cu neputință de înțeles, cu neputință de crezut! A trebuit să recitesc scrisoarea pentru a mă convinge că am citit bine prima oară! Ce să spunem? Ce altceva vi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
România n-am aflat nimic despre România»” și „Între istorie și paradis: încercări inițiatice (1979)”. În 1940, la Oxford, lucrând la romanul neterminat Viață nouă, care avea să se transforme și topească în Noaptea de Sânziene, Eliade își spunea: „Evident, tragedia legionară va juca rolul esențial, dar nu trebuie să uit că România întreagă trebuie să fie prezentă în romanul meu” - cf. Viață nouă, Jurnalul literar, București, 1999, în addenda intitulată „Jurnalul romanului Viață nouă”, p. 203. Vezi și Eliade-Wikander III
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fi și dramaturgul Ion Luca, despre care Nicolae Cârlan, în nota însoțitoare la materialele ce le publicăm, precizează: "Pentru personalitatea lui Ion Luca, documentele care urmează reprezintă o dramă atroce, iar pentru cultura noastră, scenă dintr-o mare și cumplită tragedie, care, spre a nu mai fi posibilă, trebuie, înainte de toate, cunoscută, iar nu tratată cu indiferență". Avem dreptul la memorie și la afirmarea ei, altfel, cum spune Monica Lovinescu: "Amnezia colectivă își poate naște monștrii ei proprii. Repetarea istoriei e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Pitești (1990), privind universul concentraționar autohton, în țară Virgil Ierunca va publica Românește (1991). Ambele volume fiind tipărite cu ani în urmă în străinătate. Românește este pentru autor "o parte din bilanțul-confesiune al unui intelectual care a trăit în exil tragedia comunismului înscăunat în România de Armata Roșie". Cartea nu are altă pretenție, se vrea a fi doar o mărturie. Volumul abundă în formulări sintetice, nu lipsite de plasticitate, care dau seamă de un creator, cu tot cu contextul în care s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prin care am trecut. Îndemnîndu-ne a nu ne pierde memoria, prin Diagonalele sale, marea conștiință civică care este Monica Lovinescu pledează pentru urgența procesului comunismului, altfel, sîntem atenționați, riscăm să ne furăm viitorul. [Convorbiri literare, nr. 8 (92), august 2003] TRAGEDIA PITEȘTI La începutul lunii august din acest an a plecat dintre noi pentru totdeauna unul dintre ultimii supraviețuitori ai "experimentului" Pitești (cum este supranumită "reeducarea" deținuților politici în închisoarea de aici, mai apoi extinsă și în alte locuri din țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pulverizarea morală și anularea personalității deținutului. De această dată experimentul de la Pitești intră în aria patologiei mintale după expresia lui Virgil Ierunca. Tortura continuă era cheia succesului în cele patru etape, toate la fel de zdrobitoare de trup și de suflet. În Tragedia Pitești, Costin Merișca își propune și realizează, cum precizează și în subtitlu, o cronică a "reeducării" din închisorile comuniste. Unicitatea fenomenului Pitești este dată de metodele de constrîngere (violență maximă, martiriu, tortură neîntreruptă) care au dus, în opinia celui trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
erau infernale, conform dispozițiilor minuțioase date de ofițerii politici lui Țurcanu, dar pe care unii schingiuitori le-au amplificat și diversificat. Voi apela la descrierea, in extenso, a torturilor aplicate de reeducatori și prezentate cu obiectivitate și luciditate de autorul Tragediei Pitești: "Te obligau să mănînci pîinea din trei înghițituri sau, dimpotrivă, să stai cu pîinea în gură zile întregi; să mănînci stînd într-un picior; să guiți ca porcii și să mănînci din "treucă" mîncare fierbinte, cu mîinile la spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lucru; la scurt timp au fost eliberați. Adevărații vinovați n-au fost nici atunci, nici după Revoluție judecați și condamnați. Vinovații reali de cele întîmplate la Pitești, cum precizează Virgil Ierunca în Fenomenul Pitești și aproape identic Costin Merișca în Tragedia Pitești, au fost autoritățile comuniste, cei din conducerea Securității, inițiatorii demascărilor și, în al doilea rînd, grupul celor vreo 20 de deținuți conduși de Eugen Țurcanu, care au torturat fără a fi fost ei înșiși torturați mai înainte. "Dar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
receptorul, de la celălalt capăt al firului, voi auzi din Paris: "Aici Monica Lovinescu". Mă felicită pentru apariția mea în filmul documentar Treptele căderii, realizat de doi cineaști francezi. Eram de-a dreptul copleșit de surpriză și de emoție". În finalul Tragediei Pitești, supraviețuitorul diabolicului experiment apreciază drama piteștenilor mult mai lungă și mai complicată decît se crede în general; teroarea intrată în oase, ne spune, n-a mai ieșit din noi ani de zile. Aflați în libertate, s-au izolat singuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]