9,583 matches
-
că putea să nu pară atât de șocată pe cât era în realitate. Că fusese de-a dreptul acidă. Probabil. Stomacul i se întoarse pe dos. Era aici și arăta grozav și o făcea să-și simtă bătăile inimii accelerându-se. Tremură în aerul călduț al după-amiezii. Aidan reuși, cu oarecare greutate, să-l convingă pe Stephen că n-avea rost să iasă, că ar trebui să se întoarcă pentru că Nieve și Gail îi așteptau cu prânzul și că ar fi încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu care aproape că se însurase în ajunul căsătoriei cu femeia pe care o iubea? Darcey nu îi spuse nimic lui Minette despre întrevederea cu Aidan. Mama ei se întorsese împreună cu Malachy la cincisprezece minute după ce bărbatul plecase. Darcey încă tremura de emoția revederii, dar fu scutită de obligația de a vorbi; Minette ciripea neobosită despre pierderea definitivă a rujului și cât de prostuță fusese să-și închipuie că exista vreo șansă de a-l găsi. — Trebuie să mă lași să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
zise. Poți să-mi scrii un e-mail. Rămase împietrită uitându-se la el cum pleacă, uluită de această izbucnire. Nu-l mai văzuse în viața ei atât de furios, nici în cele mai grele momente ale căsniciei lor. Cum îndrăznea? Tremura de mânie din toate încheieturile. Cum îndrăznea să spună astfel de lucruri despre ea? Nu era egoistă și nu era o scorpie. Nu-i spusese Sally că era modelul ei în viață? Oare nu toată lumea se străduia să fie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
explozie de flori umpleau grădina; se gândi că probabil era decorul cel mai romantic din lume pentru o nuntă. Malachy le aduse cafea. Darcey îl privi pe Aidan cum turna lichidul brun într-una din ceștile albe. Vedea că îi tremura mâna și îi păru rău pentru el. — Te simți bine? o întrebă el. Ea dădu din cap încet. Da, sunt bine. Știu că te-am făcut să suferi. Poate că n-ar fi trebuit să te sun. Dar aveam sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să se mai țină. Nunta anului, evenimentul sclipitor pentru care nu precupețise nici o cheltuială, ca să trezească invidia tuturor, nu mai avea loc. În loc să facă pe grozava la castelul Rathfinan, acum se afla într-un motel din Galway, singură. Începu să tremure. Ce n-ar fi dat să nu fi fugit! Nu-i stătea în fire să fugă. Dar fusese atât de îngrozită și de tulburată și atât de convinsă că oamenii aveau s-o judece dur indiferent de împrejurări... Întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și cum am promovat... în fine, nu te condamn dacă mă consideri vinovată. Dar nu sunt. — Te cred. De ce? întrebă Nieve. Știi cum sunt. Sigur că da, zise Darcey. Totuși, nu ești în stare de fraudă. —Mersi, se auzi glasul tremurând al lui Nieve. Și mulțumesc că ai spus-o și la televizor. Înseamnă mult pentru mine să știu că mă crezi. Nu contează ce cred eu, spuse Darcey. Până la urmă, ceea ce contează într-adevăr e ceea ce știți voi, tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
anticameră. Se întoarse cu o frapieră în care se aflau câteva sticle de șampanie la gheață. —Felicitări, Darcey, spuse el trăgând încet de dopul primei sticle. În cinstea noului director de afaceri al InvestorCorp. —Mulțumesc, zise ea simțind că îi tremurau mâinile. Mulțumesc tuturor. Sunt... aș vrea să cunosc mai multe cuvinte. Sunt... ăă... încântată. Câteva ore mai târziu, amețită de trei pahare de șampanie și încă uluită de această întâmplare, se îmbarca în avionul spre Dublin alături de Neil. Nu vorbiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
apoi ea se ridică și îl sărută pe amândoi obrajii. —Ciao, îi spuse. —Ciao, răspunse și el zâmbind din nou. Apropo, îmi place culoarea tricoului tău. Apoi se întoarse și ieși. De îndată că părăsi restaurantul, ea se așeză brusc, tremurând din tot corpul. Nu-i venea să creadă ce se întâmplase, că îi spusese toate acestea. Nu-i venea să creadă că o iubise atât, că încă o iubea și că recunoscuse totul fără ocolișuri. Că Anna însăși îl sfătuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
podeț până la pământ erau cam 300-400 metri. Doamne! Doamne! Ce frică-mi era. Acum treceam podețul cu mare frică și emoție. Aproape că nici nu atingeam bine cu piciorul ca nu cumva să se rupă o scândură sau o bârnă. Tremuram toată de frică. Parcă nici picioarele nu mă ajutau, nu avem putere in ele să pot merge. Transpirasem toată parcă nici nu respiram. Se topise tot în mine de frică. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu și a Maici Domnului uite că
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
Încercare cu un avion de vânătoare strălucitor. Mai știi, poate că ăștia vor ca el să piloteze unul până În Spania. Stock se uită nervos peste umăr și-mi făcu semn să vorbesc mai Încet: — Nu așa tare, Bernie, zise el tremurând ca un iepure. Îi faci p-ăștia să mă Împuște. Bombănind nefericit, plecă să-mi aducă berea. Am aruncat o privire pe ziarul pe care-l lăsase pe masa mea. Era acolo un mic paragraf despre „ancheta unui incendiu de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o vedetă de cinema să-ți ceară s-o săruți. Îmi dărui interiorul moale, plăcut la gust al buzelor ei și, chipurile ca să fiu politicos, mi-am dat voie să le egalez priceperea. După un minut, i-am simțit trupul tremurând ușor și când Își smulse buzele din sărutul meu de lipitoare vocea ei era Înfierbântată. — Măi să fie, ăsta a fost un adevărat sărut la foc mic. — Îl exersez pe antebraț. Zâmbi și Își ridică gura spre mine, sărutându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Numai uneori. Nu, apartamentul e proprietatea lui Hermann Goering. Puțini oameni știu de el, foarte puțini. Își aprinse o țigară și Îmi aruncă pachetul. Mi-am aprins și eu una și am fumat recunoscător. Am băgat de seamă că Îmi tremura mâna. Rienacker continuă: — Așa că primul mister e cum de ai știut tu de apartament. Al doilea e de ce voiai să vorbești cu Von Greis. E posibil ca tu să ai ca țintă același lucru pe care l-a avut primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
amândoi coniac din belșug. Inge l-a băut recunoscătoare, ținând paharul cu ambele mâini ca un copil care bea cu lăcomie limonadă. M-am așezat pe o latură a scaunului ei și mi-am pus brațul pe după umerii ei care tremurau, trăgând-o spre mine, moartea lui Von Greis accelerând nevoia noastră crescândă de apropiere. — Mă tem că nu-s obișnuită cu cadavre, zise ea cu un zâmbet rușinat. Cel puțin nu cu acelea În stare avansată de descompunere, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ei Înainte de a-mi Întinde mâna ca să-i trag chiloții În jos, până În jurul gleznelor. Ea s-a sprijinit cu o mână de umărul meu și a ridicat pe rând picioarele ca să iasă din ei, cu lungile-i coapse netede tremurând ușor atunci când se mișca. Mi-am ridicat privirea la priveliștea după care tânjisem de dorință, și apoi dincolo de aceasta, la un chip care-mi zâmbi și apoi dispăru când rochia se ridică deasupra capului, dezvăluind sânii, gâtul și din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pubian și al sfârcurilor ridicate, panta lungă a spatelui ei și cele două jumătăți care se potriveau perfect ale fundului, iar apoi, din nou, ridicătura abdomenului, fanionul negru care părea să Înțepe aerul cu propria-i excitare, și gambele netede, tremurând ușor. Am ridicat-o În brațe și am dus-o În dormitor, unde ne-am petrecut restul după-amiezii mângâindu-ne, explorându-ne și bucurându-ne extaziați de festinul pe care-l constituia pentru fiecare dintre noi trupul celuilalt. După-amiaza a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
răspunde la câteva Întrebări, deși ar fi putut la fel de bine să spună că eram pregătit să lovesc mingea de golf. Mi-au dat o cafea și o țigară. — Știi unde te afli? A trebuit să mă forțez să nu-mi tremure capul Înainte de a bălmăji că nu știu. — Ești la secția Königs Weg Kripo Stelle, din Grunewald. Am băut o gură de cafea și am dat Încet din cap. — Eu sunt Kriminalinspektor Hingsen, zise bărbatul. Și acesta e Waschmeister Wentz, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
telefonat singurei persoane la care a simțit că poate apela, Haupthändler. El era Îndrăgostit de ea. Ar fi făcut orice pentru ea, inclusiv să o ajute să scape nepedepsită pentru crimă. Six se așeză cu greutate jos. Era palid și tremura. — Nu cred așa ceva, zise el, numai că era cât se poate de clar că explicația mea i se părea cât se poate de plauzibilă. — Mă aștept să fi fost ideea lui să ardă cadavrele și să facă să pară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de explicații acum, dar tipa e fiica lui. Mă privi incredul: — Vrei să spui că nu a murit, până la urmă? — Haide, omule, am spus eu. Roșcovanul Înjură, fața lui se Înnegri precum flacăra muribundă a unei lămpi cu gaz, buzele tremurându-i ca și cum tocmai mestecase sticlă pisată. Pe fruntea-i pătrată se ridică și se Întinse o venă subțire, albastră, ca un cârcel de iederă pe un zid de cărămidă. Arătă spre Six: — Țineți-l aici, mormăi el. Roșcovanul Își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Ia ascultați, dacă e vorba de factura aia nenorocită de lapte... Amândoi rânjiră cu gura până la urechi, bucurându-se de evidentul meu disconfort. — Dachau, zise colonelul. Mi-am stins țigara fumată și mi-am aprins alta. Au văzut cum Îmi tremură mâna atunci când am ridicat chibritul În sus. — Nu te Îngrijora, zise generalul. O să lucrezi pentru mine. Veni de după birou și se așeză pe marginea acestuia În fața mea. — Și cine sunteți dumneavoastră? — Obergruppenführer Heydrich. Își flutură mâna spre colonel și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ce să mergeți acasă? Se cutremură de râs și la fel făcu și restul menajeriei, dintre care unii, lovind și țipând, Îl târâră pe primul bărbat În Încăpere și Închiseră ușa În urmă lor. I-am simțit pe ceilalți prizonieri tremurând de spaimă, dar eu am bănuit că asta era doar ideea tâmpită a caporalului care voia să râdă de noiși, când mi-a venit rândul și mie, am făcut intenționat paradă de mult calm atunci când m-au luat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Încurajatoare. Din ce-mi aminteam din fotografia văzută În biroul lui Heydrich, ar fi fost imposbil să-l identific pe Mutschmann dacă nu ar fi fost ganglionul, Într-atât de galbenă Îi era paloarea și așa de slăbit trupul. Zăcea tremurând sub pătură, delirând de febră, gemând când și când de durere când vreo crampă Îi săgeta măruntaiele. L-am supravegheat un timp și spre ușurarea mea și-a recăpătat cunoștința, dar numai atât timp cât să Încerce, fără succes, să vomite. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
m-am Îmbolnăvit... a fost pur și simplu un ghinion... Dacă nu era asta, aș fi ieșit de aici... Într-un an-doi... iar până atunci... ei ar fi renunțat să mă mai caute. — Care ei? De ce te caută? Pleoapele lui tremurară și țigara Îi căzu pe pătură dintre buzele inconștiente. I-am tras pătura până la bărbie și am stins țigara cu speranța că poate o să-și revină din nou pentru suficientă vreme Încât să fumeze și celaltă jumătate. În timpul nopții, respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Vasile nu-i acasă, e plecat la Lespezi după lemn de casă, încercă să-l alunge femeia. Parcă n-ar fi război! Ce-i trebuie lemn de casă? Să facă o căsuță, colo-n deal la vie! Nu știi că tremură în fiecare toamnă, până când strângem strugurii? Oare-oi mai ajunge până la toamnă? Dar de ce te caini, măi cumnate, că doar nu a ajuns funia la par? Mi-a venit ordin de concentrare! Plec și las acasă femeie tânără și trei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu cunosc aproape deloc orașul. Dar ce înseamnă a cunoaște un oraș? Ce i-aș putea eu arăta cuiva care are doar câteva zile la dispoziție pentru a "cunoaște" Bucureștiul? Cum să-i explic că Bucureștiul înseamnă și felul cum tremură, vara, lumina pe tabla încinsă de căldură a acoperișurilor? Sau o ploaie devenind străvezie în Piața Universității? Există orașele în care trăim și cele care ne găzduiesc temporar. Pe acestea le vom vedea aproape totdeauna din stradă. De partea cealaltă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fi nevoie de ele, vor fi găsite. Cei care vor înnebuni nu vor mai putea depune mărturie. Și nu e prima oară când Dumnezeu a fost amestecat în afaceri urâte... Privind pereții celulelor, îmi amintesc că Filip al II-lea tremura pentru o ușoară zgârietură a pânzei lui Tizian Venus cu Adonis. Ca să fii cu totul moral aici, ar trebui să simți că ochii îți ies din orbite, că nu mai poți respira, că îți vâjâie capul, și dintre toate zgomotele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]