9,812 matches
-
niciodată. Dar tu îl iubești și el te iubește pe tine și o să vă descurcați voi. Dacă vrei să aștepți până ce o să fie legal, cine sunt eu să-ți spună ce — — Eu nu îl iubesc, Emmy. Vocea lui Leigh nu tremura deloc, iar legătura telefonică era cât se poate de clară, însă Emmy era sigură că n-a auzit bine. — Ce-ai spus? Nu te aud deloc. La capătul celălalt al firului Leigh tăcea. — Leigh, mai ești acolo? Ce-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cunosc pe Maddox. Sau, mai bine, așteaptă până se întoarce Emmy. Habar n-am ce să fac cu o pasăre moartă. Liniște. Apoi un țipăt absolut sfâșietor. Nu mai auzise să facă așa până atunci, iar misterul o făcu să tremure de teamă. Adriana făcu un salt înainte și smulse cearceaful de pe colivie, disperată să liniștească pasărea suferindă. — Ce e, Otis? îl alintă ea printre zăbrele. Ești bolnav? Abia când Otis înclină capul în felul acela sugestiv — și arătând perfect sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
reviste. Dar un articol despre priceperea ei înnăscută în materie de bărbați și talentul de a le învăța pe alte femei cum să pună mâna pe ei? Așa ceva nu se întâmplă în fiecare zi. Se prefăcu indiferentă, deși vocea îi tremura ușor de atâta bucurie. — Oh, ar fi drăguț, spuse ea cu amabilitate. — Oh, sper să te gândești la treaba asta și să fii de acord. Parcă și văd un material pe două pagini cu un lung interviu și o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Bloody Mary înainte de prânz, nu dai randament. — Asta cam așa e. Dar cât de bine te simți? — Destul de bine, recunoscu ea. În ciuda frânturilor din visul ce îi reveni în minte — se făcea că mergea în pielea goală spre altar și tremura — se simțea totuși odihnită și liniștită. Ia stai puțin, spuse Jesse traversând încăperea cu trei pași mari. Se așeză pe marginea patului unde Leigh stătea îmbrăcată, sprijinită de vreo șase perne, peste așternuturi. Ce văd eu aici? Leigh îi urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
unii ștampile de vot pe gât când pui capul pe pernă? Sandu a cerut un pahar cu picior. He, he, așa coșmar aș vrea să am, nu s-a făcut Încă tămâioasa aia care să mă sperie pe mine, ea tremură! Studiază vinul În lumină și dă din cap a satisfacție. Bun, domnule, să mă băgați În coșciug cu vreo zece sticle de-astea, să am pe drum... Gore, prietene, nu am mai fost așa de trist de când s-a retras
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
el cu mine, venea socră-mea și ne aducea slănină cu ceapă, era viața frumoasă. Și nevastă-mea era mai frumoasă, da’ lasă că nici eu nu mai sunt alen delon, cam scârțâi... Gore reușește să toarne țuică, Însă mâna Îi tremură. Îl ajută Gicu să Încheie operațiunea delicată, apoi Își fixează din nou privirile asupra lui Sandu. Iar acesta nu se lasă invitat. Băi, băieți, cine n-are bătrâni trebuie să Îi cumpere, da’ unul ca socră-miu s-a prostit de-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
din ce În ce mai abruptă, iar Sandu se lasă pe spate. Două le-ai schimbat de la dans, că țopăiai ca apucatul, erai vascularizat, iar pe a treia ai pus salata de vinete care era introdusă În roșie, că Și tu aveai emoții, Îți tremurau mâinile, cred că a fost greu până ai strâns mireasa În brațe după nuntă, nu aveai control. Ehe... Parcă azi a fost Și nunta mea. Tânăr, În putere, cu viitorul În față, cu adolescența plină de coșuri În spate. Nuntă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
o Ștergi n-ai să mai poooooți! Gore a venit de-acasă cu o casetă pe care are muzică de dinainte de scandalul din 89, după cum spune chiar el. Pare abătut, e roșu la față, oarecum transpirat Și respiră sacadat. Îi tremură Și mâinile, dar asta poate observa doar cine este foarte atent. S-a trântit pe scaun Și a rămas câteva minute ca o stană de piatră, În vreme ce Sandu Și Gicu Îl urmăreau mirați. Primind sticla cu vin - Sandu s-a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de la o Înmormântare. Și-a lărgit nodul de la cravată, a agățat haina pe spătarul scaunului, iar acum urmărește cu interes cum Gore se străduiește să nu verse niciun strop pe lângă pahare. Hai că te ții bine, nici mâna nu-ți tremură, Întinerești pe zi ce trece! Așa este, intervine și Sandu, mă uit la el de ceva vreme, a Început să umble țanțoș ca un păun, numai coada Îi lipsește. S-o fi-ndrăgostit! Da` ce-i, Gicule, carei treaba cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
întorcea la consultațiile lui de după-amiază. Seara, în sfârșit, își făcea vizitele sale obișnuite și se întorcea acasă noaptea târziu. Ieri, la o astfel de oră, mama lui observase, întinzându-i o telegramă a tinerei doamne Rieux, că mâinile doctorului tremurau. ― Da, spunea el, dar, perseverând, o să fiu mai puțin nervos. Era voinic și rezistent. De fapt, încă nu era obosit. Dar vizitele la bolnavi, de pildă, începeau să-i devină insuportabile. A diagnostica febra epidemică însemnă a ridica iute bolnavul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a tras răsuflarea și a continuat pe un ton din ce în ce mai accentuat : Dacă astăzi ciuma își ațintește privirea asupra voastră, înseamnă că a sosit momentul să cugetați. Cei drepți n-au de ce să se teamă, dar cei răi au dreptate să tremure. În imensa arie a universului flagelul implacabil va treiera grâul omenesc până ce paiele vor fi despărțite de bob. Și vor fi mai multe paie decât grăunțe, mai mulți chemați decât aleși, și această nenorocire n-a fost vrută de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zgomot, cu ochii închiși. Pe obrazul lui albicios, destins de o ilaritate mută, sudoarea curgea șiroaie. Au trecut. ― E un nebun, spune Grand. Rieux, care tocmai îl luase de braț pentru ca să-l facă să meargă mai repede, simțea că funcționarul tremura de enervare. ― Curând nu vor mai fi decât nebuni între zidurile noastre, spune Rieux. Își simțea gâtlejul uscat; era și din pricina oboselii. ― Să bem ceva. În cafeneaua mică în care au intrat și care era luminată de o singură lampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
prima mea frază. Îmi dă mult de furcă, foarte mult. Și contempla și el toate aceste foi și mâna lui părea irezistibil atrasă de una dintre ele pe care o ridică în transparență în fața becului electric fără abajur. Pagina îi tremura în mână. Rieux a observat că fruntea funcționarului era umedă. \ Stai jos, spune el, și citește-mi-o. Celălalt îl privește și îi surâde cu un fel de recunoștință. \ Da, spune el, chiar asta și vreau. PRIVIND MEREU FOAIA, AȘTEAPTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și s-a cățărat la locul lui pe taburet. Nu vi se par folositoare aceste formații ? spune Tarrou care tocmai băuse și îl privea cu atenție pe Rambert. Foarte folositoare, spune ziaristul, și soarbe din nou. Rieux observă că-i tremură mâna. Se gândi că da, hotărât, era complet beat. ÎN ZIUA URMĂTOARE, CÂND RAMBERT A INTRAT PENTRU A DOUA OARĂ ÎN RESTAURANTUL SPANIOL, EL A TRECUT PRIN MIJLOCUL UNUI GRUP DE BĂRBAȚI CARE SCOSESERĂ SCAUNE ÎN FAȚA INTRĂRII ȘI SE BUCURAU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de când durează. Îți vine să-ți dai drumul, n-ai încotro. Ah ! domnule doctor! Par liniștit așa. Dar am avut totdeauna nevoie de un efort uriaș ca să fiu normal doar. Iar acum și asta e încă prea mult. Se oprește, tremurând din tot corpul și cu privirea rătăcită. Rieux i-a luat mâna. Ardea. \ Trebuie să te duci acasă. Dar Grand îi scapă și aleargă câțiva pași, apoi se oprește, desface brațele și începe să se legene înainte și-îndărăt. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
atât de mulți dintre concetățenii noștri. Trenurile, care în timpul zilei au intrat în orașul nostru nu erau mai puțin încărcate decât acelea care au ieșit. Fiecare își reținuse un loc pentru ziua aceea în cursul celor două săptămâni de răgaz, tremurând ca nu cumva să nu fie anulată în ultima clipă hotărârea prefectorală. Unii călători care veneau spre oraș nu erau, de altfel, cu totul dezbărați de teamă, căci dacă cunoșteau ei în general soarta celor apropiați lor, nu știau nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care îi așteptau într-o odaie sau pe peron, ca de pildă Rambert, a cărui soție, prevenită de săptămâni întregi, făcuse tot ce trebuia pentru a sosi, se aflau în aceeași stare de nerăbdare și de zăpăceală. Căci Rambert aștepta tremurând să confrunte această iubire și această duioșie, pe care lunile de ciumă le redusese la abstracție, cu ființa vie care fusese suportul acestei iubiri și duioșii. El ar fi voit să redevină același care la începutul epidemiei voise să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Îi propusese lui Lars să intre În banca de date. Familia din Salonic ar fi rămas neștiută, crescîndu-și În liniște puiul ei de cuc - așa numise, odată, Antonia un astfel de copil -, iar el, Thomas, nu ar fi privit, aproape tremurînd, numărul de telefon afișat pe monitor. Sunînd, chiar acum, nu ar fi fost exclus să ridice receptorul chiar fiul sau fiica lui, iar el să nu știe ce să le spună. În ce limbă ? În engleză; ajunsese, de o vreme
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu protezele ei, de s-ar fi ivit prilejul, și-ar fi Înfipt, probabil, colții În pectoralii unui tinerel, doar cît să lase acolo o urmă violetă a instinctului ce nu o părăsise niciodată de tot; ar fi sărutat, apoi, tremurînd ca odinioară, amprenta dentară și i-ar fi trecut, poate, prin minte, măcar În clipa aceea, pe care chiar Dumnezeu i-o dăruia, să ierte planeta de prăpăd. Cei doi bărbați, Încă tineri, s-au Întîlnit, s-au Îmbrățișat, și-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nopții, la cîte un film deocheat de tot, n-ar fi fost prea mirat. Rusoaica era om, nu arătare coborîtă din cer ori venită de la mănăstire: iubise și ea În tinerețe, cunoscuse dorința, plăcerea - o căutase, o Împlinise, carnea ei tremurase de fior; Își pierduse, cîteva clipe, de nenumărate ori, mințile, juisînd; atinsese bărbat, fusese pătrunsă, demult, pierzîndu-și de timpuriu fecioria: nimic nu o Îndreptățea, acum, să arunce ca o Papesă, infailibilă, anatema asupra celorlalți muritori, fusese una, se pare, cîndva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a șters de sînge cu cîteva frunze. Altele nu avuseseră În toată viața lor un orgasm, ea avusese două Încă din prima zi, o străbătuse fulgerul și nu murise, chiar se Întărise; și după ce născuse, măritată c-un altul, mai tremurase la fel, ani de-a rîndul, ca În ziua Înfemeierii. Om nestăpînit, soțul o Învățase multe, Îi răscolise de tot simțurile, chiar ea, deseori, Îl Împingea pe neașteptate În pat, tăbărînd pe el. Încercaseră tot, trăiseră un deceniu - cel puțin
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pentru care n-ar trebui să mă mărit. M-am ridicat de la masă și am plecat din restaurant. Voiam să-i dovedesc lui Julie că se-nșală. Ν De cum am ajuns acasă, l-am sunat din nou pe Zach. Degetele îmi tremurau ușor în timp ce formau numărul. Vă sunăm noi! am auzit în receptor. De data aceasta, M.A. nici măcar nu m-a lăsat să deschid gura. Nu puteam să mai suport. —Știi, e très drăguț din partea ta să te oferi să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
se prelinse pe obraz. Am auzit un bip pe mobil. —Scuză-mă, am șoptit. Era un SMS de la Julie: super! salută-l pe zach din partea mea, jules —Julie te salută, am orăcăit. Vocea îmi pierise de-a binelea. Începusem să tremur, deși nu era frig. — Cum dracu’ știe că sunt aici? Nimeni nu-mi știe mișcările, zise Zach. Mă privi bănuitor. —Hmmm... cred că... trebuie să fi... am bâiguit eu. N-am apucat să-mi termin fraza. Zach mi-a smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Mai întâi, însă o să trag un petit pui de somn. Apoi, mă îmbrac... într-un minut. Ν Au. Aaau. Unghiile mă dureau rău de tot. Aveam o durere de cap îngrozitoare și mi-era greață. Ceva mă zgâria pe piele. Tremuram. Am deschis ochii, apoi i-am închis repede. Ah! Dumnezeule! Până peste poate de groaznic! Încă eram în camera mea de la Ritz. Sau poate că eram în rai. Poate raiul e un apartament de la Ritz. Am zărit silueta unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
inimă îi răsuna, de la o atât de mare distanță, acel: „fiule!“ rostit de mama sa, fără a ști dacă-i fusese adresat tatălui muribund sau lui însuși, lui Augusto, împietrit de neînțelegere în fața misterului morții. Ceva mai târziu, mama sa, tremurând de neliniște, îl strângea la piept și, cu o litanie redusă la „fiul meu!, fiul meu!“, îl boteza cu lacrimi de foc. Plânsese și el, ghemuindu-se lângă maică-sa și necutezând să-și întoarcă fața sau să și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]