7,958 matches
-
pe care le credea despre shingi ar fi false - ei par a respecta viața și a fi niște conducători binevoitori în esență și umani. Sugestia este întărită de Estrel, o tânără pe care o întâlnește după ce este capturat de un trib violent, din mâinile căruia cei doi scapă împreună. Când ajung în Es Toch, Estrel îl trădează pe Falk și-l predă shingilor, de la care află că este membrul unei nave spațiale sosite de pe planeta Werel. Estrel se dovedește a fi
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
proaspete morminte, dar totodată se repară și mormintele vechi. Statuile care reprezintă chipuri de berbeci sau oi se ridică pe mormintele celor care au realizat acte de caritate sau celor care au dat dovadă de vitejie. Acest obicei provine de la triburile turce akkoyunlu (oi albe )și karakoyunlu (oi negre), care puneau pe morminte aceste chipuri de berbeci și oi de culoare albă în cazul triburilor akkoyunlu și de culoare neagră în ceea ce privea triburile karakoyunlu. Statuile cu figuri de cai erau
Sărbătoarea Anului Nou în Iğdır (Turcia) () [Corola-website/Science/331927_a_333256]
-
realizat acte de caritate sau celor care au dat dovadă de vitejie. Acest obicei provine de la triburile turce akkoyunlu (oi albe )și karakoyunlu (oi negre), care puneau pe morminte aceste chipuri de berbeci și oi de culoare albă în cazul triburilor akkoyunlu și de culoare neagră în ceea ce privea triburile karakoyunlu. Statuile cu figuri de cai erau reprezentative pentru satul "Gökçeli" ( Anatolia de nord-est), în timp ce statuile cu figuri de cămile reprezentau satul "Karakoyunlu" ( aceeași regiune) . În ziua morților, familiile celor decedați
Sărbătoarea Anului Nou în Iğdır (Turcia) () [Corola-website/Science/331927_a_333256]
-
dovadă de vitejie. Acest obicei provine de la triburile turce akkoyunlu (oi albe )și karakoyunlu (oi negre), care puneau pe morminte aceste chipuri de berbeci și oi de culoare albă în cazul triburilor akkoyunlu și de culoare neagră în ceea ce privea triburile karakoyunlu. Statuile cu figuri de cai erau reprezentative pentru satul "Gökçeli" ( Anatolia de nord-est), în timp ce statuile cu figuri de cămile reprezentau satul "Karakoyunlu" ( aceeași regiune) . În ziua morților, familiile celor decedați pregătesc pilaf, halva, dar și alte mâncăruri, dulciuri, fructe
Sărbătoarea Anului Nou în Iğdır (Turcia) () [Corola-website/Science/331927_a_333256]
-
culturile adoptate înainte de islamizarea tuturor regiunilor turcice și a populației lor. Șamanismul a fost cea mai veche credință a popoarelor turce, păstrându-se și azi amprentele sale în tradiția populară. Cuvântul mongol , ongon” care avea corespondentele ,töz” sau ,eren” în triburile turce, desemna idolii cu chip de om sau animale. Cuvântul eren există și azi în vorbirea turcă, dar și-a schimbat semnificația inițială și a dobândit o latură islamică, păstrându-și totuși înțelesul de zeitate. Astăzi termenul eren înseamnă , spirit
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
o latură islamică, păstrându-și totuși înțelesul de zeitate. Astăzi termenul eren înseamnă , spirit bun”, ,sfânt”. Idolii cu nume de , ongon”, , töz” sau ,eren” erau fabricați din lemn, piatră, iarbă, lut sau metal. Acești idoli aveau rolul de a proteja tribul respectiv și li se aduceau jertfe. Mulți specialiști etnografi au ajuns la concluzia că totemul se află la originea ,ongonului”. Cea mai importantă sarcină a șamanului era să vindece bolnavii. Tözurile (totemurile) triburilor de pe malul fluviului Enisei aveau o formă
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
Acești idoli aveau rolul de a proteja tribul respectiv și li se aduceau jertfe. Mulți specialiști etnografi au ajuns la concluzia că totemul se află la originea ,ongonului”. Cea mai importantă sarcină a șamanului era să vindece bolnavii. Tözurile (totemurile) triburilor de pe malul fluviului Enisei aveau o formă zoomorfică, ceea ce înseamnă că erau mai vechi decât ale celorlalte triburi. Primii ,ongoni” erau realizați din craniul, scheletul și pielea umplută a animalului considerat totem. Se credea că în ongonul confecționat astfel trăiește
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
ajuns la concluzia că totemul se află la originea ,ongonului”. Cea mai importantă sarcină a șamanului era să vindece bolnavii. Tözurile (totemurile) triburilor de pe malul fluviului Enisei aveau o formă zoomorfică, ceea ce înseamnă că erau mai vechi decât ale celorlalte triburi. Primii ,ongoni” erau realizați din craniul, scheletul și pielea umplută a animalului considerat totem. Se credea că în ongonul confecționat astfel trăiește sufletul animalului socotit totem. Ongon cu timpul a ajuns să capete și rolul de protector al animalelor domestice
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
considerat totem. Se credea că în ongonul confecționat astfel trăiește sufletul animalului socotit totem. Ongon cu timpul a ajuns să capete și rolul de protector al animalelor domestice, dar și purtător de noroc în timpul deplasărilor la vânătoare. În cazul primelor triburi turcice bolile erau determinate prin localizarea totemului în corpul omenesc și vindecarea celui bolnav se realiza doar prin scoaterea totemului din corpul său. Acest proces era realizat de șaman, care își lipea buzele de corpul bolnav, trăgea aer în piept
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
le punea viața în pericol mai ales celor ce sufereau de boli contagioase și au schimbat metoda. Animalele vii au luat locul totemului confecționat din cranii, schelete sau pieile umplute ale animalelor. Animalul totem era sacrificat când un membru al tribului se îmbolnăvea. Inima animalului sacrificat era pusă pe pieptul bolnavului sau în alte cazuri cei bolnavi erau înfășurați în blana animalului sacrificat, care încă era caldă . De-a lungul timpului credința , ongon” a căpătat diferite forme. ,Îdîk” este forma întâlnită
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
nu i se tundea lâna sau părul și nici nu era încărcat cu poveri. Sufletul proprietarului animalului era adevăratul stăpân al lui și nu persoana în sine. După moarte sufletul stăpânului era transportat de animal. Oamenii care trăiau în aceste triburi mureau în timpul vânătorii sau în luptă și nu de moarte naturală deoarece cei ce mureau din cauza unei boli erau disprețuiți și sufletul lor era considerat rău. Sufletul lor rău aducea numai nenorociri tribului. Bătrânii speriați de această posibilitate, cereau să
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
de animal. Oamenii care trăiau în aceste triburi mureau în timpul vânătorii sau în luptă și nu de moarte naturală deoarece cei ce mureau din cauza unei boli erau disprețuiți și sufletul lor era considerat rău. Sufletul lor rău aducea numai nenorociri tribului. Bătrânii speriați de această posibilitate, cereau să fie uciși. La baza acestui obicei stătea o cauză economică. Din cauză că tribul suferea de foame, bătrânii nu constituiau decât o povară și astfel erau uciși. Odată cu evoluția tribului și a diviziunilor sociale se
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
deoarece cei ce mureau din cauza unei boli erau disprețuiți și sufletul lor era considerat rău. Sufletul lor rău aducea numai nenorociri tribului. Bătrânii speriați de această posibilitate, cereau să fie uciși. La baza acestui obicei stătea o cauză economică. Din cauză că tribul suferea de foame, bătrânii nu constituiau decât o povară și astfel erau uciși. Odată cu evoluția tribului și a diviziunilor sociale se dezvoltă și volumul de bunuri de consum. Bătrânii nu mai sunt considerați a fi o povară, ci din contră
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
lor rău aducea numai nenorociri tribului. Bătrânii speriați de această posibilitate, cereau să fie uciși. La baza acestui obicei stătea o cauză economică. Din cauză că tribul suferea de foame, bătrânii nu constituiau decât o povară și astfel erau uciși. Odată cu evoluția tribului și a diviziunilor sociale se dezvoltă și volumul de bunuri de consum. Bătrânii nu mai sunt considerați a fi o povară, ci din contră sunt socotiți a fi foarte utili, salvând tribul de la nenorociri și pierire datorită experienței lor de
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
o povară și astfel erau uciși. Odată cu evoluția tribului și a diviziunilor sociale se dezvoltă și volumul de bunuri de consum. Bătrânii nu mai sunt considerați a fi o povară, ci din contră sunt socotiți a fi foarte utili, salvând tribul de la nenorociri și pierire datorită experienței lor de viață. În acest context apare cultul Ceddü âlâ ( creatorul tribului). Aksakal (Barbă albă) care s-a aflat în fruntea tribului până la începutul secolului al XIX -lea este de fapt Ceddü âlâ. Șamanismul
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
bunuri de consum. Bătrânii nu mai sunt considerați a fi o povară, ci din contră sunt socotiți a fi foarte utili, salvând tribul de la nenorociri și pierire datorită experienței lor de viață. În acest context apare cultul Ceddü âlâ ( creatorul tribului). Aksakal (Barbă albă) care s-a aflat în fruntea tribului până la începutul secolului al XIX -lea este de fapt Ceddü âlâ. Șamanismul a fost înlocuit de către maniheism. Maniheismul provine de la Mani, cel ce a creat această religie și care a
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
o povară, ci din contră sunt socotiți a fi foarte utili, salvând tribul de la nenorociri și pierire datorită experienței lor de viață. În acest context apare cultul Ceddü âlâ ( creatorul tribului). Aksakal (Barbă albă) care s-a aflat în fruntea tribului până la începutul secolului al XIX -lea este de fapt Ceddü âlâ. Șamanismul a fost înlocuit de către maniheism. Maniheismul provine de la Mani, cel ce a creat această religie și care a fost născut și a crescut în Mesopotamia. Această credință este
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
și noaptea, lumina și întunericul, sufletul și materia. Doar poporul uigur a adoptat maniheismul în anul 762 ca religie oficială de stat. În celelalte regiuni turcice această religie era interzisă, iar adepții săi erau omorâți de către nestorieni. Spiritul războinic al triburilor a fost atenuat după cum a prezis și Tonyuk (sfetnic al hanului iugur) ca urmare a înființării de orașe și a adoptării unei religii din China. Din cauza pierderii spiritului războinic triburile kirghize i-au învins foarte ușor pe uiguri, care s-
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
iar adepții săi erau omorâți de către nestorieni. Spiritul războinic al triburilor a fost atenuat după cum a prezis și Tonyuk (sfetnic al hanului iugur) ca urmare a înființării de orașe și a adoptării unei religii din China. Din cauza pierderii spiritului războinic triburile kirghize i-au învins foarte ușor pe uiguri, care s-au văzut nevoiți să imigreze spre Tarîm (845). Un mic stat avea să se formeze din iugurii din localitățile Hann, Hociu și Bișbalîk, care se aflau în partea de nord
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
s-au văzut nevoiți să imigreze spre Tarîm (845). Un mic stat avea să se formeze din iugurii din localitățile Hann, Hociu și Bișbalîk, care se aflau în partea de nord a drumului mătăsii. Maniheismul le-a permis unor vechi triburi, ce rătăceau în zonele de stepă să treacă la o viață sedentară și să înființeze orașe. Călugării maniheiști au tradus în limba turcă o serie de cărți ce se raportau la religiile maniheiste, budiste și creștine. Budismul a fost acceptat
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
de o infirmitate fizică. Tatăl lui Melampus a fost Amythaon, fiul lui Cretheus și al lui Tyro. Cretheus a fost regele întemeietor al cetății Iolcos din Thesalia și unul dintre cei opt fii ai lui Aiolos, strămoșul legendar al tuturor triburilor eoliene. Amythaon i-a avut ca frați buni pe Aison și Pheres, iar ca frați vitregi pe gemenii Pelias și Neleu (fiii mamei lui, Tyro, cu zeul Poseidon). După ce Pelias a uzurpat tronul din Iolcos, înlăturându-l pe succesorul legitim
Melampus () [Corola-website/Science/331968_a_333297]
-
în vara anului 541 AD. Cu toate acestea, istoricii musulmani nu leagă aceste luni la un anumit sezon. Coranul leagă cele patru luni interzise cu nasiʾ (arabă: النسيء; lit. "amânare"). Conform tradiției musulmane, decizia de amânare a fost administrată de către tribul Banu Kinanah, de către un om cunoscut sub numele de al-Qalammas. Au fost propuse interpretări diferite ale conceptului de "nasiʾ"(arabă: النسيء; lit. "amânare"). Unii oameni de știință, atât musulmani cât și vestici, susțin că acest calendar pre-islamic folosit în Arabia
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
monoteiștii” sau “unitarienii”) a fost o dinastie musulmană marocană fondată în secolul al XII-lea care a dus la înființarea unui stat berber în regiunea Tinmel în munții Atlas, în jurul anilor 1120. Mișcarea a fost începută de Ibn Tumart din tribul Masmuda, urmat de Abd al-Mu’min al-Gumi între anii 1130 și 1163, când acesta a murit; almohazii i-au învins pe almoravizi, extinzându-și aria de influență peste tot Magrebul. Andaluzia a avut aceeași soartă sub dinastia almoravidă ca și
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
Navarre și Portugalia. Aproape toate puterile maure din peninsula Iberică s-au pierdut, inclusiv orașele Cordoba și Sevillia care vor fi câștigate de creștini în 1236 și 1248. Almohazii au continuat să domine Africa până când pierderea de teritorii datorată revoltei triburilor și a districtelor a înlesnit ridicarea la putere a inamicilor lor cei mai de temut, dinastia marinidă în 1215. Ultimul descendent al dinastiei, Idris al-Wathiq, și-a exersat puterea asupra orașului Marrakesh, acolo unde va fi și omorât de către un
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
și Abd al-Mu’min. În 1120, Ibn Tumart și mica sa echipă de discipoli pleacă spre Maroc, oprindu-se întâi în Fez, acolo unde o va ataca pe sora emirului almoravid, ‘Ali ibn Yusuf, pentru că umbla neacoperită, precum femeile din triburile berbere. După ce va fi alungat din Fez, se va duce în Marrakesh, acolo unde îl va urmări pe emirul almoravid, Ali ibn Yusuf, până într-o moschee, și îl va atrage pe acesta și pe cei mai importanți învățați ai
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]