8,602 matches
-
ca să-l tulbure, dar pietrele se așează și ele cuminți pe nisipul curat de la fund, tulburând puțin apa, care, mai apoi, devine iarăși limpede și curată. Cel mai grav este atunci, când se pot prăbuși malurile izvorului. Atunci apa se tulbură cel mai mult și pentru a se limpezi, e nevoie de ceva mai mult timp, până se așează toate, dar, oricum, ea iese la suprafață, și mai devreme, sau mai târziu, se va face limpede și curată ca mai înainte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
picioarelor și ți-a încolăcit brațele după gît: "Mulțumesc, tanti Melania... " În realitate, ideea domnului Ionescu nu e rea. Ajunși toți în străinătate... Desigur, nu i-ai lăsa de izbeliște. Ar fi contrar principiilor tale." ― Dacă problemele de conștiință îți tulbură somnul, spuse încet Ionescu, nimeni nu te va împiedica să te întorci împreună cu familia. Autoritățile vor înțelege că nu puteai proceda altfel. Alexandru stinse țigara apăsând mult mucul în scrumieră. Își ridică ochii clipind des, încercînd să alunge usturimea. ― Ceea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
știe s-o facă e aprioric condamnat. Trăim însă împrejurări speciale și din nefericire sânt tot atât de amestecat ca și voi în povestea asta... bizară. Sculptorul începu să fredoneze ostentativ: ― Ce cauți tu în viața mea / De ce ai venit să-mi tulburi liniștea... Melania Lupu nu-și lua ochii de la bătrân. Șopti: ― Lăsați-l, domnule Matei, să vorbească. Popa rîse: ― Mă ascultă, n-avea grijă! Anunțăm Miliția, va să zică. Vin ăia peste noi și constată crima. Încep întrebările. Cine? De ce? Cum? Admitem ipoteza
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui Grigore Popa bătu de unsprezece ori. Cu capul lipit de fereastră, Doru Matei încercă să străpungă întunericul. Purta un cojocel fără mâneci, iar fularul lung, roșu, și-l înfășurase de câteva ori în jurul gâtului. ― E un ger crîncen! Răsuflarea tulbură sticla rece, iar pentru câteva clipe cuvintele rămaseră agățate de geam. Adăugă bîțîindu-se de pe un picior pe altul. ― Și o lună! Ca un dovleac congelat. Privi spre ceilalți încîntat de comparație. Popa bombăni ceva. Își ștergea tot timpul nasul umed
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la un papuaș. Pentru el, Derrida nu există. Derrida este omul sfârșitului de drum, papuașul este omul începutului de drum. Sau invers. Fiindcă, paradoxal, ambii spun același lucru despre sine însuși. * O zi din viața unui singur om trebuie că tulbură iremediabil toată construcția estetică a lumii. Universul se umple de stări sufletești ca o clinică de boli nervoase. Enormitatea asta inconștientă răsună până în cele mai obscure cotloane de isteria noastră. Un instrument de demascat invizibilul ne-ar arăta la nesfârșit
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lor, cu o expresie dezaprobatoare. Probabil că sunt paranoică, răsuflă ea zgomotos. — Că tot vorbim de soți, unde e al tău, Marci? am Întrebat-o, În Încercarea de a schimba subiectul discuției. Nu știu, Îmi zise. Nu părea să fie tulburată câtuși de puțin de această dezvăluire. —Marci, cum adică nu știi? am râs eu. Am uitat. —Marci! —Of, cine mai știe... Christopher probabil că e prin vreun loc oribil cum ar fi Cleveland, ca să vândă ceva. Ce mai contează? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întrebă Lauren, cu voce scăzută. —O să-l Întreb, am mai spus, Îngrijorată. Să nu care cumva să faci asta, ordonă Lauren. Întâi de toate, se presupune că e vorba de o surpriză, așa că, dacă e destinată ție, o să strici lucrurile, tulburând apele În defavoarea ta prin faptul că recunoști că ți-ai băgat nasul prin computerul soțului tău. În al doilea rând, o soție nu trebuie niciodată să aibă o confruntare cu soțul ei decât dacă deține dovezi imbatabile ale minciunilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Considera etalarea ostentativă a fericirii lor „complet inacceptabilă. E tipică pentru ... noii Îmbogățiți. S-a dus pe apa sâmbetei Crăciunul meu.“ Așa că Lauren intră iar În modul de funcționare setat pe divorțata crizată. Felicitarea de Crăciun a lui Louis o tulburase atât de mult, Încât se zvonea că fusese zărită pe Strada Gansevoort la 3 dimineața, În cămașă de noapte și cu șosete, căutându-l pe Louis. A primit invitații pentru Crăciun din Cuba, Rajastan și Palm Beach - și le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să o ducem pe Sylvie la un hotel. Nu ar trebui să vorbești cu Hunter sau să-l vezi cel puțin o săptămână. Plănuiește-ți ieșirea din peisaj. Întâlnește-te cu el numai când nu vei mai fii atât de tulburată de sentimente. Atunci poți Începe să te gândești la divorț. Tot ce-am mai putut să fac a fost să bălmăjesc o Încuviințare, cu ochii plini de lacrimi. —Vai de mine, Dumnezeule, constată Lauren cu mîhnire. Ești foarte palidă. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dă vestea. A murit Harry. Tocmai a sunat Rufus din Brooklyn, plângând la telefon, abia putând să scoată cuvintele din gură, ca să ne comunice că Harry a murit, că Harry s-a dus. Din câte spune Tom, Rufus era prea tulburat ca să mai adauge altceva. Nu pricepem nimic. În afară de faptul că trebuie să plecăm imediat din Vermont, nu pricepem nimic. Îi achit lui Stanley ceea ce îi datorăm. În timp ce semnez cecul cu o mână tremurândă, îi spun că partenerul nostru a decedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cedat nervos și am făcut-o. Spre imensa mea surpriză, cererea în căsătorie mi-a fost întâmpinată cu hohote de râs strident. — Ah, Nathan, mi-a spus ea, nu fi prost. Ne simțim foarte bine așa cum suntem. Ce rost are să tulburăm apele și să ne legăm la cap când nu ne doare? Căsătoria e pentru tineri, pentru puști care vor copii. Noi am trecut deja peste asta. Suntem liberi. N-avem decât să facem amor cât vrem și nu mai rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebuie să le traversezi după moarte. La biserica anglicană nu sînt lumînări pentru cei morți, și arareori sînt pentru cei vii. În nici un caz coșciugul nu e deschis. Moartea e ținută igienic și discret ascunsă de lume, ca să nu o tulbure prea mult. și jurnalista britanică încheie mica sa meditație despre moartea la români cu următoarea declarație surprinzătoare : Acum cîțiva ani, mama mea m-a întrebat unde vreau să fiu înmormîntată. Fără să stau pe gînduri, am bulversat-o cu răspunsul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Inger, care l-a găsit pe domnul Crețu și pe tânărul boier din Giurgiu, ar fi luat din buzunarul muribundului un portmoneu. Domnul Crețu a spus-o en passant, nu cred că socotea că-i important, dar Costache a fost tulburat, mai că s-a sculat de pe scaun, îi venea să plece și numai bunul-simț cred că l-a împiedicat s-o facă. Așa că, spre deosebire de ieri, azi a fost o zi foarte zăpăcită, și cineva ne-a pus bețe-n roate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iubește sfârșiturile fericite, și că totul e bine când se sfârșește cu bine. Totul e bine când se sfârșește cu moarte? îl întrerupse iritat doctorul Margulis. — Așa ar trebui să credem, nu? replică Pavel abia auzit, dar fără să se tulbure. Iată un bun sfârșit de roman. Totul e bine când se sfârșește cu moarte. Și cred că ceea ce a fost este ce va mai fi. — Ce, binele sau moartea? își pierdu răbdarea și Agata, care le întâlnise pe amândouă. Păvălucă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
răvășite de excesiva dragoste părintească. Succesul “forjării” în educație îl constituie tot căldura. Profesorii trebuie să fie specialiști în tactica persuasiunii. IDEAL Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemărginirii. Și totuși, în om există mai mulți nuferi decât nămol. Spiritele mari tulbură sublim. Oamenii mari sunt cei care trag țărmurile după ei. Căderea din copaci a marcat, cu siguranță, prima înălțare. În orice gest ar trebui plantat un sens. Perfecțiunii îi stă bine doar ca șansă. Zboară la timp! Altfel, îți rămân
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
copilăriei, viața pare eternă. Scrutată dinspre zona finală, pare o ciozvârtă de timp. De la o vârstă, dacă nu ai baston, te ții de trabuc. Viața este subordonată temporalului. Speranța pentru durată ne așteaptă Dincolo. Prezentul este maculatorul viitorului. Sirenele mă tulbură și acum. Deși vârsta m-a cam legat de catarg. Retroactiv, orice tragedie amoroasă devine vodevil. La senectute, unele visuri capătă irizări rupestre. Fiecare oră e cu nitroglicerina ei. Cândva, pe înțelegerea dintre oameni se puteau ridica biserici. În zorii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a furat bucuria de a trăi natural. Secolul douăzeci - singurul în care producția de sânge a depășit-o pe cea de lapte. Epoca noastră s-a lecuit de sinceritate. Ce vom putea trece, oare, pe curat din secolul nostru? Arta tulbură, știința îngrozește. Planeta noastră se grăbește din răsputeri să se alinieze celorlalte rebuturi cosmice. Șenilele progresului au călcat întotdeauna și pe cadavre. Nici un zeu nu s-ar fi încumetat să dea de-a berbeleacul pământul, așa cum se străduiește, în zilele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Și morții cotropitorilor se numesc eroi? Produsul finit al multor victorii militare este cenușa. Când e vorba de crime, ingeniozitatea e fără limite. După lagărele naziste și gulagul rusesc, iată execuții televizate în direct. Doar războaiele și cataclismele naturale mai tulbură, din când în când, monotonia lumii. Războaiele au fertilizat totuși multe descoperiri științifice. Nici o armă de luptă nu a fost făcută special pentru muzeu. După victoriile obținute în războaiele medievale, ortodocșii posteau, iar barbarii chefuiau. Compromisul diplomatic poate fi mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sufletul înclină spre cultură. Întotdeauna cartea tipărită este o copie palidă a celei visate. Superlativul științei și al artei este revelația. Arta nu trebuie să fie neapărat ... sedativă. Pe artiști îi dezbină politica. Dar și cultura. Rezistă arta proiectată să tulbure. Grijile existențiale ne împuținează măduva creației. Capodoperele împing spiritul spre absolut. În poezie, sensurile cuvintelor zvâcnesc precum stridiile. Poeții au acute cardiopatii sufletești. Arta - acest mercenar în slujba frumosului. Arta - acest tulburător concubinaj al zbuciumului cu lumina. De mii de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
chiar și de lumea care îl sfidează. Arta înseamnă revelație, nu enciclopedism. Creatorul de artă este un Dumnezeu în haine civile. Arta ar putea curăța totuși jegul de pe destine. În zestrea spirituală a oricărui geniu intră și arta. Arta autentică tulbură, nu cosmetizează. Pamfletul spurcă. Uneori - sublim. Artistul este puțin anormal chiar în vremuri cumsecade. Arta autentică constă în ruguri interogative, nu în curcubeie exclamative. Talentul topește și apoi prelucrează influențele. Izgonită din rai, Eva a revoluționat artele plastice. Dacă în timpul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din noi. Și poeții devin cenușă. Dar incandescentă. „ Eliberați ” de artă parcă suntem la ora zero după potop. Schimbarea cailor nu se face nici în artă fără convulsii. Scriu pentru că intră întrebările în mine ca niște țepușe. Talentul farmecă, geniul tulbură. Sufletul marilor creatori, pare, comparativ cu trupul, o navetă cosmică montată pe o bicicletă. Frustrările artiștilor se transformă treptat în orgolii. Poezia actuală nu are nici zare de croială profetică, A sprijini nonvalorile în artă e similar cu furajarea șobolanilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
consolare pentru tot zgomotul universal care ne înconjoară. Unii creatori de artă se străduiesc să conserve arta în alcool. A fost deturnată condiția placentară a poeziei.. În artă, distincțiile le acordă publicul. El nu este nici arogant, nici părtinitor. Arta tulbură, nu demonstrează. Arta poate da sens zbuciumului. Mă tem că indiferența față de artă se poate transforma în ură. În artă, derapajele individuale se pot coagula cu timpul în școli și curente. Arta înseamnă zbor. De libelulă, ori de vultur. Instinctualii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să fie în sufletele noastre și în cărțile altora. În artă, numai posteritatea corelează prețul cu valoarea. În alchimia criticii de artă intră uneori și destulă mitocănie. Artistul este un scafandru care încă ar mai putea salva ceva. Arta autentică tulbură. Cealaltă plictisește. Demonicul fertilizează cu precădere creația. Artiștii și - au privatizat rugul. Arunci o piatră într-un câine și lovești un poet. Capodoperele ne răvășesc abisurile. Creatorii sunt, evident, puțini. Fani ai creației ar trebui să fim toți. Cultura încearcă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și în societate, domină forța. Diferența e că animalele nu ascund acest lucru. Cenaclul era mixt : unii talentați, alții nu. Presa popularizează cu vehemența urâtul. Oare așa suntem? Ori acolo vrem să ajungem? Lumea se clatină pentru că i s-au tulburat reperele. Ne cruțăm prea mult dușmanii. Parcă mai tare îi sâcâie muștele. Economia românească merge, e drept, dar mai mult cu "ia-mă nene"! Economia ascultă de principiul bicicletei. Dacă nu înaintezi, te răstorni. Boala te execută fără să-ți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în fața tuturor, până și în fața profesorilor. Bidaru, cel puțin o dată pe săptămână era invitat, chiar de părinții lui Mișu Borza, să-și facă lecțiile la matematică și fizică împreună cu fiul lor, într-o cameră special amenajată, unde să nu-i tulbure nimeni. Doar din când în când, din camera alăturată, Mia, mai mică decât Mișu cu un simplu anișor, cu caietul de matematică în mână, venea să-i întrebe câte ceva. La intrarea ei în camera lor de lucru, inima lui Bidaru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]