8,054 matches
-
1999 a primit premiul István Széchenyi. În același an, în luna septembrie, a fost distins de Franța cu ordinul Legiunea de Onoare. În 3 mai 2000 a fost nominalizat de partidul FIDESZ și FKGP pentru poziția de președinte al republicii ungare, Mádl a acceptat, parlamentul ungar l-a ales ca președinte al Ungariei pe data 4 august 2000.
Ferenc Mádl () [Corola-website/Science/297062_a_298391]
-
Széchenyi. În același an, în luna septembrie, a fost distins de Franța cu ordinul Legiunea de Onoare. În 3 mai 2000 a fost nominalizat de partidul FIDESZ și FKGP pentru poziția de președinte al republicii ungare, Mádl a acceptat, parlamentul ungar l-a ales ca președinte al Ungariei pe data 4 august 2000.
Ferenc Mádl () [Corola-website/Science/297062_a_298391]
-
PNR și 6 ai PSD-R. În noiembrie, în întregul teritoriu se formează consilii și gărzi naționale, după modelul CNRC. Acestea preiau de îndată controlul politic și administrativ, asigurând ordinea într-o perioadă tulbure. După nota ultimativă a CNRC adresată guvernului ungar, se desfșoară tratative româno-ungare la Arad în 13-14 noiembrie 1918, care însă nu dau rezultate. În acest context, la 5 noiembrie 1918, prin manifestul „Către popoarele lumii”, se face cunoscută dorința națiunii române din Transilvania de a se uni cu
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
găzduit de protopopul Elie Dăianu, însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. La 14 martie 1905 s-a stabilit definitiv la Berlin. Caragiale a fost acuzat că ar fi plagiat Năpasta după o piesă a scriitorului ungar István Kemény, intitulată „Nenorocul”. Acuzația a apărut în 1901 în două articole din Revista literară, semnate cu pseudonimul Caion. Furios, Caragiale s-a adresat presei din București, a aflat numele real al autorului (C. Al. Ionescu), l-a acționat in
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
sub numele de Voivodina din Șerbia și Banatul Tamiš. După desființarea acestei provincii, orașul a fost inclus în ținutul Bačka-Bodrog. După 1867, Novi Sad a fost localizat în partea maghiară a Austro-Ungariei. În acest timp, politica de maghiarizare a guvernului ungar a modificat drastic structura demografică a orașului, adică de la sârbă, în principal, populația orașului a devenit etnic mixtă. La 25 noiembrie 1918, Adunarea sârbilor, Bunjevci, și alte națiuni din Voivodina și din Novi Sad au proclamat unirea regiunii cu Regatul
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
sașilor în Transilvania a fost inițiată de regele Géza al II-lea (1141-1162) al Ungariei, fiind justificată, în esență, prin rațiuni de ordin economic și militar. Timp de câteva decenii, sarcina principală a coloniștilor germani a fost apărarea graniței Regatului Ungar din sudul Transilvaniei. Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul veacului următor. În cartea sa despre colonizarea sașilor în Transilvania, publicată în 2001, cercetătorul Horst Klusch a lansat ipoteza că primii
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
pentru națiunea săsească. Regionalismele limbii săsești (germană: "siebenbürgisch-sächsiche Mundart") au dus de la începutul istoriei sașilor la necesitatea unei limbi scrise care a fost și este până azi limba germană. Invazia mongolă din 1241 - 1242 a distrus în mare parte regatul ungar. Deși sașii au făcut tot ce au putut pentru a rezista, multe așezări ale lor au fost distruse. Înaintea invaziei multe orașe transilvănene au fost fortificate și erau dezvoltate economic. Multe erau apărate de către "Kirchenburgen" - biserici fortificate cu ziduri masive
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
etnici germani care locuiau în România a scăzut cu mai mult de o treime. În februarie 1942, respectiv în mai 1943, Germania a încheiat înțelegeri cu Ungaria, respectiv cu România, în urma cărora etnicii germani apți pentru serviciul militar, deși cetățeni ungari (în Transilvania de Nord, intrată în componența statului ungar prin Dictatul de la Viena) sau cetățeni români (în Transilvania de Sud, rămasă în componența României), au putut fi încorporați în unități militare germane regulate, în Waffen-SS, în întreprinderi cu producție de
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
mai mult de o treime. În februarie 1942, respectiv în mai 1943, Germania a încheiat înțelegeri cu Ungaria, respectiv cu România, în urma cărora etnicii germani apți pentru serviciul militar, deși cetățeni ungari (în Transilvania de Nord, intrată în componența statului ungar prin Dictatul de la Viena) sau cetățeni români (în Transilvania de Sud, rămasă în componența României), au putut fi încorporați în unități militare germane regulate, în Waffen-SS, în întreprinderi cu producție de război ori în "Organizația Todt" (o unitate specială care
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
de așezare”; vezi și "hotnog" pe românește ). Dintre cele mai cunoscute „neamuri” secuiești: Halom, Örlec, Jenő, Meggyes, Adorján și Abraham Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale de-a lungul graniței nou extinse. Inițial au fost colonizați în Panonia apoi în apropiere de Oradea și în final în Ținutul numit secuiesc. Secuii se aflau
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
specialiști susțin că populația secuiască se stabilește, în parte de asemeni dincolo de Carpații Orientali, în Moldova, unde supraviețuiește azi sub numele de ceangăi, de confesiune romano-catolică. Un segment important al populației secuiești a fost așezat în părțile răsăritene ale Regatului ungar medieval, pe teritoriul Transilvaniei. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în ) (aproximativ „palisadă”) numite și "prisăci". În consecință, comunitățile secuiești au fost deplasate treptat, concomitent cu avansarea hotarelor statului maghiar spre estul
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Lutița. O mare adunare națională secuiască a avut loc în 15-16 octombrie 1848 sub conducerea guvernatorului interim, contele Imre Mikó, la care sunt prezente 30-60 de mii de persoane înarmate. Aici se adoptă următoarele acte: jurământul de credință față de guvernul ungar, respectiv față de "Comitetul maghiar de apărare a țării" (Országos Honvédelmi Bizottság) condus de Lajos Kossuth, după dizolvarea de către împărat a dietei de la Pesta; mesajul de mulțumire către Lajos Kossuth; un apel, proclamație la pace cu titlul: "Frați și concetățeni români
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
birou operații al Armatei I. În acest război, Antonescu și-a câștigat reputația de comandant militar priceput și pragmatic, executant meticulos și dur. Duritatea sa i-a adus porecla „câinele roșu”. Pentru contribuția la cucerirea Budapestei și înfrângerea Armatei Roșii ungare (1919), locotenent-colonelul Ion Antonescu a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a (Decretul Regal nr. 5454 din 31 decembrie 1919). Antonescu și-a început și activitatea politică în 1919, cu ocazia Conferinței de Pace de la Paris. A
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
se va transforma într-o simfonie și chiar într-o operă, fără ca vreuna să fie finalizată. Nietzsche, între timp, mai compune lieduri, piese pentru două și patru mâini pentru pian, 12 lieduri pe versurile lui Puskin, Chamisso și Petöfi, "Schițe ungare" pentru pian, "Două dansuri poloneze" pentru pian, "O Noapte de Anul Nou". Muzica ca frumos existent cât și pasiunea asupra ei, îl face pe Nietzsche să continue să compună muzică și să scrie despre muzică. Producția muzicală a lui Nietzsche
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
1867, până în 31 Octombrie 1918 (când Ungaria a ieșit din uniune). Monarhia austro-ungară se compunea din două state: din „Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial”, inoficial Cisleithania (stat numit oficial "Austria" doar din 1915), și din „Țările Sfintei Coroane Ungare a lui Ștefan“, inoficial Transleithania (stat numit colocvial "Ungaria"). Altfel spus, Dubla Monarhie era formată dintr-un imperiu (al țărilor austriece) și un regat (al țărilor ungurești). La acestea se adaugă din 1878, sub ocupație austriacă, teritoriul Bosniei și Herzegovinei
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
reprezentate în Consiliul Imperial", iar în mod inoficial, în limbaj politic și juridic, a fost numită "Cisleithania", adică, din perspectiva celor de la Viena, țara de dincoace de râul-graniță Leitha. "Ungaria regală" era cunoscută în limbaj administrativ ca "Țările Sfintei Coroane Ungare a lui Ștefan" sau, tot din perspectivă vieneză, ca "Transleithania". Termenul "Austria" ("Österreich") ca termen global pentru regiunile cisleithanice a fost introdus pentru prima dată ca denumire oficială în 1915. Apelativul literar "Kakania", imaginat de Robert Musil în romanul „Omul
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
germană din „vechea Austrie” (prin care, după 1918, s-a înțeles Cisleithania). Alte familii au emigrat în alte țări, cum ar fi Statele Unite ale Americii, Canada, Israel sau Australia. Râul Leitha constituia în parte granița dintre jumătatea austriacă și jumătatea ungară a Dublei Monarhii (în zilele noastre corespunde graniței de vest a Burgenland-ului). De la acesta au derivat denumirile "Cisleithania" („Țara de dincoace de Leitha” pentru partea vestică a Dublei Monarhii) și "Transleithania" („Țara de dincolo de Leitha” pentru partea estică a monarhiei
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
numea în mod oficial "Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial" (Austria era o denumire inoficială înainte de anul 1915, când a fost oficializată); fiecare dintre aceste țări era o Țară a Coroanei; țările transleithanice se numeau oficial "Țările Sfintei Coroane Ungare a lui Ștefan". Țările monarhiei erau state membre parțial autonome și aveau o istorie seculară. Înainte de obținerea lor de către Habsburgi, aceste țări își formaseră uneori state autonome, iar de la Patenta din Februarie 1861 aveau iarăși în posesie unele instituții statale
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
cele două state ale Dublei Monarhii. Guvernul "Cisleithaniei" era identificat drept „k. k.“ („kaiserlich-königlich“ — „chezaro-crăiesc”), formulă în care "königlich" ("crăiesc, regal") se referea la coroana regală a Boemiei pe care Împăratul Austriei o avea de asemenea. Guvernul și instituțiile jumătății ungare a Dublei Monarhii aveau apelativul „m. kir.“ („magyar királyi”) sau „kgl. ung.“ („königlich ungarisch” — „regal maghiar”). După Compromisul din 1867, în 14 noiembrie 1868, Împăratul și Regele a stabilit titlul monarhului și numele statului: Numele "Austria" a fost utilizat cu
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
croato-maghiar, prin care "Croației și Slavoniei" li s-a acordat o autonomie limitată. Însă în celelalte părți ale Ungariei, tensiunile dintre diversele grupuri etnice s-au acutizat. La baza încordării relațiilor s-a găsit atât politica de maghiarizare a guvernului ungar, cât și creșterea intoleranței între diversele naționalități. Spre deosebire de minoritățile slovace și române care trăiau în Regatul Ungariei, naționalismul maghiarilor avea de partea sa puterea statului, ceea ce îi dădea o poziție de forță superioară, deși etnicii maghiari nu reprezentau decât jumătate
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
speranțele slovacilor au fost înșelate. După revoluție, Ungaria și-a pătrat administrația centralizată. Compromisul din 1867 a lăsat în întregime minoritățile la discreția politicilor de maghiarizare ale Budapestei. Între 1881 și 1901, slovacii nu au avut nici un reprezentant în parlamentul ungar și chiar și după aceea erau reprezentați în proprție mai mică decât proporția slovacilor în ansamblul populației Transleithaniei. Încercările Budapestei dinainte și din timpul Primului Război Mondial de a contracara prin concesii naționalismul în expansiune al sârbilor și al românilor au venit
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
jur de 100 de filme, a fost cel mai productiv an al industriei de film austriece din vremea monarhiei. În Budapesta zilelor noastre, oraș universitar din 1777, a fost construit încă din 1837-1847 Muzeul Național și din 1864 palatul Academiei Ungare de Științe. După compromisul din 1867, Ungaria s-a străduit să facă din propria ei capitală o concurentă a Vienei. Buda (în germană "Ofen"), aflată pe malul drept al Dunării, care era cu al ei palat regal de multă vreme
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
pe măsură ce formația și-a continuat concertele și au realizat alt album. Pe 7 iunie 2004 a fost realizat alt album intitulat Once, împreună cu primul lor single, „Nemo” (în latină „nimeni”), de pe acest album. Single-ul a doborât clasamentele finlandeze și ungare, și a ajuns în top 10 în 5 țări. De aceea „Nemo” este considerat cel mai de succes single al formației. Nouă din unsprezece piese de pe Once sunt acompaniate de orchestră. Spre deosebire de Century Child, Nightwish a decis să caute o
Nightwish () [Corola-website/Science/297540_a_298869]
-
de spital apropiaților și a faptului că poetul era urmărit de Securitate, deoarece dintr-un scriitor care slăvea actele partidului și ale sovieticilor, a început să se îndoiască de doctrina acestora după Discursul secret al lui Hrușciov și după Revoluția ungară din 1956. Mihai Stoian a consemnat: "La spital Labiș mi-a povestit cum s-a consumat accidentul... Îmi aduc aminte că vorbea despre o scurtă vizită la Capșa, apoi însoțit de doi bărbați și o femeie, balerină, coborâseră în pasaj
Nicolae Labiș () [Corola-website/Science/297551_a_298880]
-
19 ani) - militar la UM 01214-lneu, Hartman Marius-Alfred (18 ani), Lucaciu Octavian-lon (37 ani), Lucas Zoltan-Ștefan (31 ani), Mada Mihai-Florin (18 ani) - elev, Pușcau Adrian-Victor (20 ani), Renoiu Gelu-lustinian (23 ani), Safaleru Andrei (19 ani), Toth Sandor (44 ani) - cetățean ungar membru al Forumului Democrat din Ungaria, a venit conducând un convoi de Cruce Roșie cu ajutoare pentru România. În 24 decembrie 1989, securiștii români l-au împușcat la Arad. <BR> <BR> Notă: <BR> Asociații ale revoluționarilor sau victimelor revoluției din
Eroi ai Revoluției Române din 1989 () [Corola-website/Science/317030_a_318359]