10,163 matches
-
nu știe gramatică. Prostul - nici atâta. Prostul e impertinent, nu cinic. Pentru cinism e nevoie și de ceva inteligență. „ Intelectualii ” făcuți peste noapte scot limba de efort când se iscălesc. Toți conducătorii sunt atinși de o ușoară naivitate : se cred veșnici. Dacă am fi la naștere prea inteligenți, spun savanții, nu am reuși să trecem prin colul uterin. Idioții au deci cea mai confortabilă naștere. Convingerea idioților e că geniul nu există. Pentru unii, libertatea înseamnă să cânți imnul țării tale
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Până la urmă, medicamentele ucid bolnavul, nu boala. Canibalii se bucură când sunt vizitați de misionari. Își mai diversifică și ei meniul. Ultimul meu cuvânt va fi : Pământ! Agonisește cât mai multe bunuri, dacă vrei ca urmașii să nu-ți cânte veșnica pomenire mormăind. Orice mormânt e un strigăt. Este la modă înhumarea în cavouri din ciment. Sunt mult mai sigure. Să nu ne săpăm singuri mormântul. Acesta este obligația generației următoare. Un singur mijloc de transport mi-a rămas străin : dricul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sinucid cei mai slabi, nu cei mai vinovați. S-au înroșit clopotele de atâta moarte. Cu viața ne descurcăm oarecum. Moartea nu poate fi gestionată decât de religii. Se spune că tot ce e mult strică. Cum rămâne atunci cu veșnica odihnă? Teroriștii ne ucid fără motiv. Doar pentru că suntem oameni. Simțurile noastre nu pot percepe veșnicia. Ni se pare un basm. Moartea este victoria hazardului sau a unei boli neglijate. Lumea e rea, pentru că oamenii buni, așa cum se scrie în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Lui tămîie mirositoare, să aduc necurmat în ea pîinile pentru punerea înainte, și să aduc arderile de tot de dimineață și de seară, în zilele de Sabat, de lună nouă și de sărbătoare ale Domnului Dumnezeului nostru, după o lege veșnică pentru Israel. 5. Casa pe care o voi zidi trebuie să fie mare, căci Dumnezeul nostru este mai mare decît toți dumnezeii. 6. Dar cine poate să-I zidească o casă, cînd cerurile și cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
noilor experiențe, să ne formăm altele în locul lor. Progresul e de fapt mai mult o abandonare a vechilor păreri și acceptarea altora noi, care mâine vor fi și ele învechite. Ce altceva sunt oare punctele de-vedere depășite decât o veșnică străduință, și nu o cucerire adevărată de care să ne putem bucura cu adevărat? Însă din certitudinea de a nu putea găsi vreodată adevărul rezultă ruptura perpetuă dintre lume și spirit, veșnica nemulțumire a acestuia 22 {EminescuOpXV 23} din urmă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sunt oare punctele de-vedere depășite decât o veșnică străduință, și nu o cucerire adevărată de care să ne putem bucura cu adevărat? Însă din certitudinea de a nu putea găsi vreodată adevărul rezultă ruptura perpetuă dintre lume și spirit, veșnica nemulțumire a acestuia 22 {EminescuOpXV 23} din urmă, ale cărui abateri devin cu fiecare zi mai îngrozitoare și mai amenințătoare. Îndoiala nu este o stare pentru care ne-am putea entuziasma. Din situații date ale societății rezultă de fiecare dată
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sufletul. Splendoarea zbura în vânt, aruncându-și sporii și acum ieșeau din mare strângându-se de mâini cu apa șiroind pe trupuri. Se priveau înfiorați, percepând clar momentele acela unice care nu se asemănau cu nimic.. Sperau într-o repetabilitate veșnică sau cel puțin cât vor mai poposi pe acele meleaguri și cine știe... poate vor reuși să prelungească această stare la infinit! Deosebeau clar cum iubirea ca o nălucă, izbucnise între ei și sesizând din zgomotele mării cum îi învăluie
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
că totul decurge normal. În modulul patru era liniște și căldură. A răsuflat ușurat... izbutise să așeze nava lin în peisajul bizar din alte universuri. Altfel ar fi riscat să se îndepărteze de planeta albastră cu marginile zdrențuite și ghețuri veșnice la cei trei poli. Era nor, însă vizibilitatea bună... cei patru sateliți verzui, întunecați cu cei doi sori cenușii aruncau lumini crepusculare. La el în cameră era zăpușeală. Se defectase termostatul ambient și până a doua zi, când sosea echipa
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a gândit... mai e un trimestru pentru noi cei din clasa XII-a, le va pune media șase și pot intra în bacalaureat! Când a venit olimpiada, care se ținea în trimestrul doi, profesorul Neacșu a scos o hârtiuță din veșnica haină gri și a strigat câteva nume cu elevii care trebuiau să meargă la concurs. Era și Stani trecut pe listă. Se ridică în picioare și îi spune, - Domnule profesor eu cu media 5 nu pot să mă duc, mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fetiță minunată, ce va fi iubită de mama ei! Pe acele meleaguri existau legi dure printre care una suna cam așa : ,, Cine va fi găsit cu ștromoleacul învârtoșat la gaură de fată mare i se va tăia scărbavnicul mădular întru veșnica lui nefolosință,, Aceasta era pedeapsa ce se aplica vinovatului, desigur, dacă nu era boier! Așa a fost în Țara Românească, ca și pretutindeni în lumea asta. Femeile duceau greul și în cazul năvălirii sau trecerii turcilor, tătarilor, ungurilor, leșilor, rușilor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
matelot Tânjind pe blonda-i față la acte deocheate, Ea vrea să înnoiască turismul peste tot Și-n Honolulu, Tokio și unde se mai poate. Și extremistul țării, cu logreea-i plină, De argumente, fapte și ungurești cuvinte, Apare pretutindeni, cu veșnica-i lumină, Pe posturi și programe, spunându-ne -nainte, Că el va fi alesul poporului român, Și nimeni nu va scoate mafia din culcuș, Decât el sau un altul, ce au toți în comun Doar, umbra judecății și dorul de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93374]
-
voi înmulți nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; și din tine vor ieși împărați. 7. Voi pune legămîntul Meu între Mine și tine și sămînța ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legămînt veșnic, în puterea căruia, Eu voi fi Dumnezeul tău și al seminței tale după tine. 8. Ție, și seminței tale după tine, voi da țara în care locuiești acum ca străin, și anume îți voi da toată țara Canaanului în stăpînire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
în puterea căruia, Eu voi fi Dumnezeul tău și al seminței tale după tine. 8. Ție, și seminței tale după tine, voi da țara în care locuiești acum ca străin, și anume îți voi da toată țara Canaanului în stăpînire veșnică și Eu voi fi Dumnezeul lor." 9. Dumnezeu a zis lui Avraam: "Să păzești legămîntul Meu, tu și sămînța ta după tine, din neam în neam. 10. Acesta este legămîntul Meu pe care să-l păziți între Mine și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
bani de la vreun străin care nu face parte din neamul tău. 13. Va trebui tăiat împrejur atît robul născut în casă cît și cel cumpărat cu bani, și astfel legămîntul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legămînt veșnic. 14. Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuțului lui, să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legămîntul Meu." 15. Dumnezeu a zis lui Avraam: "Să nu mai chemi Sarai pe nevastă-ta Sarai, ci numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
au făcut ei legămînt la Beer-Șeba. După aceea, Abimelec s-a sculat împreună cu Picol, căpetenia oștirii sale, și s-au întors în țara Filistenilor. 33. Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Șeba; și a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului cel veșnic. 34. Avraam a locuit multă vreme ca străin în țara Filistenilor. $22 1. După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam și i-a zis: "Avraame!" "Iată-mă", a răspuns el. 2. Dumnezeu i-a zis: "Ia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvînta cu binecuvîntările cerurilor de sus, cu binecuvîntările apelor de jos, cu binecuvîntările țîțelor și ale pîntecelui mamei. 26. Binecuvîntările tatălui tău întrec binecuvîntările părinților mei, și se înalță pînă în creștetul dealurilor veșnice: Ele să vină peste capul lui Iosif, peste creștetul capului domnului fraților săi! 27. Beniamin este un lup care sfîșie; dimineața, mănîncă prada, iar seara, împarte prada răpită." 28. Aceștia sunt toți cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminții ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
lumină tragică; creștinul vede un destin care se decide acolo unde aristotelicul nu vede decât satisfacerea unei curiozități. Sfântul Bonaventura, continuă Gilson, este adânc pătruns de acest sentiment tragic [...]. El gândește întrucât este o problemă de viață și de moarte veșnică a ști să gândești ceea ce trebuie gândit; se cutremură și numai la ideea că ar putea să i se întâmple, datorită neatenției, să se gândească la alte lucruri; în sfârșit [Bonaventura gândește] mai ales datorită angoasei de a vedea că
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
negativ, pe peretele din față, sub tabloul cu insula Ada-Ka-leh, sentințe mai cumplite ca Mane, Tekel, Fares... Spre sfârșitul lunii, ai mei au observat, în sfârșit, ceva necurat în comportarea mea și m-au dus la dispensarul de cartier, la veșnica doctoriță care mă știa de mic, care-mi ciuruise de zeci de ori fundul cu baterii de penicilină și streptomicină pentru orice strănut, și care încă nu se obișnuise cu numele mamei: tot doamna Cărtănescu îi zicea... Nu mai țin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
știu cine), logistica, deși știu prea bine și știe și el probabil - că noi doi n-o să plecăm niciodată împreună undeva, că sîntem total incompatibili, că eu voi fi mereu complexat de inteligența și forța lui, iar el plictisit de veșnicele mele tăceri. Dar stăm cu capetele aplecate asupra unei hărți, și deasupra noastră fâlfâie în vânt copertina de la Societe Generale, și e un soare puternic de primăvară, și noi sîntem încă foarte tineri. Doi dintre noi "Two of us, riding
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
televizor consternat și îngrijorat. Cât de departe sânt acum de mine adânca reverie a copilăriei (spațiu pur oral, în care trăiam prin vocea mamei poveștile despre niște Balcani binecuvântați de Dumnezeu, ținut feeric în care leul și gazela trăiau în veșnică armonie), ca și războinica euforie a adolescenței (spațiu al cărții, al citirii despre faptele eroice ale campionilor creștinătății și-ai națiunii, povești despre noblețe, sânge și răzbunare)! 237 Seniorii războiului, ca și martirii naționali, și-au pierdut de mult pentru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
drum, ceva mai vârstnic, Iahuben nu mai făcu deosebire între îndatoriri. Atlantida cu legile ei era departe și aici nu treceau prin nisipuri decât doi drumeți. Însă acum, punând mâna pe cort să-l desfacă, soldatul se opri, răscolit de veșnica întrebare la care sclavul nu i-a dat niciodată răspuns. Munții de la miazăzi nu se vedeau; deasupra lor atârna numai steaua ciudată. Se făcuse întuneric. Auta reteza tufele și smulgea ierburile uscate, adunîndu-le pentru foc. Dacă cumva, își zise Iahuben
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din ei nu ține la mine, poate numai bătrânul din Piscul Sfânt. Au nevoie de mine, atâta tot. - Dar regele nostru, fie el veșnic viu... - Cine poate fi veșnic viu? îl întrerupse Auta zâmbind. - Cum? Veșnic viu?... Da, zeii sunt veșnici. Fiul iubit al Zeului Apelor este regele Atlantidei, fie el veșnic viu, sănătos și puternic. - Spune-mi tu, Iahuben: dacă e zeu și e veșnic, de ce trebuie să-i mai urezi veșnicie? Iahuben tăcu. - Tu ai văzut zei? îl întrebă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să le spună? Să le mărturisească și un gând sfios care abia îi venise și de care se temea și el? Să li-l spună măcar ocolit. - Mai-Baka, zise Auta încet, când trăiești poți nădăjdui. Poate că robia nu e veșnică. Poate că poți să scapi o dată de ea. Numai mortul nu mai poate nădăjdui nimic: după moarte nimeni nu mai face nimic, decât putrezește. Și aș mai spune ceva... Văzîndu-l că amuțește, Agbongbotile căută să-i dea curaj: - Spune, străinule
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Țării Nisipurilor. Altceva mai bun mintea lui nu găsea. Slujbașul regelui ar fi încuviințat bucuros, căci dacă sutașul aducea sclavi noi, nimeni nu mai putea să afle de fuga celorlalți, iar dacă pierea cumva pe drum taina putea să rămână veșnică. Slujbașul știa bine că despre morți se poate spune orice. Numai un lucru nu știa: ce să răspundă stăpânilor Atlantidei dacă vor afla că sutașul a plecat. Să le spună că a fugit nu putea, căci poate omul se va
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
porni spre miazănoapte și după aceea spre răsărit, asupra Marelui Oraș. - Să ucidem pe regele Atlantidei și pe toți slujitorii lui! spuse Mai-Baka. Iahuben păli. - Cum poți să te gândești la asta? Regele e zeu! strigă el înspăimîntat. Fie el veșnic... - Zeii Atlantidei nu sunt zeii noștri! îi întrerupse Mai-Baka. S-o apere zeii ei. Pe noi ne apără zeul nostru puternic Auta, care are pielea neagră ca și a noastră. Iahuben stătu în cumpănă. Zise încet: - Poate că ai dreptate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]