7,806 matches
-
este semn al adevăratei poezii: "Poetul trece printre lucruri cu o privire imprecisă / și simte-n el vinovăția de-a nu putea deosebi / o stea din cer, de o ulcică, de pe pământ, sau de-o caisă / și află azi că viciul ăsta e semnul marii poezii." (PPcenz, 526); apoi, poetul este totalitate, structură-paradox, în care se îngemănează extremele până „la confuzie”, tot ceea ce ține de sfera binelui și de sfera răului, cum, de altfel, și în ceilalți indivizi umani, numai că
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
cu un talent deosebit, el a depășit caracterul unilateral didactic al vechilor fabule, transformându-le în adevărate opere de artă. Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „"Greierele și furnica"”, „"Corbul și vulpea"”, „"Lupul și mielul"” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
circumcisă motivarea fiind rituală, față de circa 40% circumciși din motive nereligioase. În SUA, de exemplu, unde circumcizia se face în general pentru motive nereligioase, inițial circumcizia era făcută din convingerea că aceasta împiedică masturbarea, care în epocă era considerată un viciu; ideea are o origine veche, de la filozoful și medicul evreu medieval Maimonide încă, care considera că circumcizia “[...] reduce pornirea spre actul sexual și slăbește organul” (“bring about a decrease in sexual intercourse and a weakening of the organ in question
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
muzicalul "Freud!", un rol într-o piesă de teatru SF, etc. Celălalt client al ei este Al Zeebooker, un om care mănâncă hârtie. În 2004 Estelle moare. Era o fumătoare în serie; moartea sa a fost probabil cauzată de acest viciu.
Estelle Leonard () [Corola-website/Science/307663_a_308992]
-
XIII-lea”. În 1635 este publicat la Valencia unul dintre numeroasele pamflete destinate să-l defăimeze, „"Tribunalul răzbunării juste, ce se ridică împotriva scrierilor lui , maestru în erori, doctor în nerușinare, licențiat în bufonerii, bacalaureat în mizerii, profesor universitar în vicii și protodiavol între oameni". În 1639, cu ocazia căderii în dezgrație a Contelui-Duce, Quevedo este arestat, i se confiscă toate cărțile, și, pe jumătate dezbrăcat, este dus la mănăstirea San Marcos din León și ținut acolo până în 1643. La mănăstire
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
cele mai bune contacte. Astfel, în anul 1235, inchiziția este considerată oficială de către papă. Printre metodele de investigație a inchiziției era „chestionarea penibilă” care consta de fapt din diferite metode de tortură a acuzatului, prin care se căuta îndepărtarea influenței viciilor lumești și obținerea unei mărturisiri. Împăratul Frederic al II-lea ordonă în 1238 pedeapsa cu moartea prin arderea pe rug a ereticilor, iar în anul 1252 interogarea prin schingiuire pentru aflarea adevărului, metodă uzuală a justiției din aceea vreme. La
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
a dezvolta noi principii, destul de repede transformate în reguli rigide: claritate a expunerii, simplitate a structurii prin intermediul ordinii, al simetriei, al proporțiilor. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, filosoful francez Denis Diderot subliniază că arta trebuie "să facă virtutea atrăgătoare, viciul odios și ridicolul strălucitor". Arta are o funcție morală: să arate oamenilor drumul pe care trebuie să-l urmeze. Este perioada în care marile descoperiri arheologice, mai ales din jurul orașului Pompeii, în sudul Italiei, readuc la modă civilizația romană. Această
Neoclasicism () [Corola-website/Science/308465_a_309794]
-
mod complet evoluția artei britanice, dar este - în majoritate - rezultatul donațiilor și „achitării taxelor” (în natură), incepand cu aceea a lui Angerstein până la cele ale lui Vernon și Turner. Primul mare maestru englez este Hogarth, care descrie cu ochi nemilos viciile societății sec. al XVII-lea. Pictură engleză, însă, se scalda într-o superficialitate proprie în portret și în peisaj. Cu toată această aparentă lipsa, pictură britanică - pătrunsa de o inedită vena afectiva - vă înflori în mod natural în Romantism, a
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
televiziune. Eroul principal, care este un tânăr frumos și generos și ai cărui părinți sunt necunoscuți, rămâne fidel celor dragi în trup și spirit, devenind la sfârșitul romanului deosebit de bogat. Eroul, fiind prezentat ca o combinație unică de virtuți și vicii, din care nu se poate discerne exact încotro se înclină balanța, este foarte neobișnuit pentru literatura engleză din toate timpurile prin multipolaritatea și complexitatea contrariilor sale. De-a lungul întregii scrieri, care este substanțial de lungă, Fielding ridiculizează cu eleganță
Tom Jones (roman) () [Corola-website/Science/303026_a_304355]
-
La aceleași alegeri din 1931 socialiștii (social-democrații) obținuseră și ei aproape 100.000 de voturi, ceea ce însemna că partidele muncitorești obțineau împreună în jur de 6% din voturi. Totuși, politicienii vremii, luați prin surprindere de succesul comuniștilor, au invocat niște vicii de procedură pentru a-i invalida în bloc pe toți cei cinci deputați comuniști (singurii care s-au opus acestui act au fost parlamentarii social-democrați) și apoi, după grevele de la Grivița din februarie 1933, BMT a fost interzis. Comuniștii au
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
și activitate diplomatică acținile de reformare a Bisericii, în special ale papilor Alexandru II și Grégoire VII. Ajunge să fie celbru pentru vitalitatea cu care rostea predicile îndreptate împotriva simoniei și nicolaismului. În 1051, scrie "Cartea Gomorrei", în care denunță viciile clerului- și în special pe cele ale preoților homosexuali, care cere să fie caterisiți. Leonțiu IX refuză punerea în aplicarea a cererii sale, ceea ce îl determină pe Pierre Damien să scrie o scrisoare de protest. Deasemenea s-a împotrivit reabilitării
Petru Damiani () [Corola-website/Science/303190_a_304519]
-
criticul social a exprimat sentimentul popular:„Împușcarea inofensivului și adorabilului nostru urs autohton nu este nimic altceva decât barbarie... Nimeni nu l-a acuzat vreodată că strică grâul fermierului, mănâncă iarba unui okupa, sau că răspândește opuntia. Nu există niciun viciu social care poate să-i poată fi pus în cârcă... Nu prezintă nicio plăcere a vânătorii... Și deja a fost aproape exterminat din unele zone.” În ciuda noii mișcări de protecție a Koalei, foametea adusă de seceta din 1926-28 s-a
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Maria, fiica boierului C, iar domnitorul Ghica îl cinstește cu caftanul de mare spătar, numindu-l caimacam al Craiovei. Romanul se impune prin forța dramatică a primei părți, a acțiunii, prin tensiunea unei scene. Eroii romanului sunt străluciți luceferi ai viciilor care se ridică pe ruinele acelora care nu i-au lăsat să moară. Nicolae Filimon prezintă procesul istoric al formării burgheziei în România. Dinu Păturică reprezintă ciocoiul nou, tipul arivistului, care se îmbogățește prin mijloace necinstite, portretul acestuia fiind prezentat
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
Imperiul Otoman. „Oricât de mică era atenția dată de poporul englez afacerilor Turciei ... s-a văzut suficient din când în când încât să se producă o impresie vagă dar generală că Sultanii nu-și îndeplineau «promisiunile solemne» date Europei; că viciile guvernului turc sunt neeradicabile; și că oricând poate apărea o altă criză care să afecteze «independența» Imperiului Otoman, nu va mai fi posibil să i se acorde susținerea ce i s-a acordat în Războiul Crimeei.” Criza s-a încheiat
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
politice prin lămurirea dificultăților care au dus la neînțelegerile istorice dintre cele două biserici. Documentul explică și ambiguitățile lingvistice care au stat la baza disputelor, arătând că traducerea latinească a grecescului "εκπορευσις" ("Ioann 15,26") prin "procesio/procedere" urmează un viciu lingvistic, fără suport teologic și istoric. Eroarea de traducere constă în aceea că "processio" nu redă întocmai grecescul "εκπορευσις". Diferența dintre "εκπορευσις" și "processio" este aceea că primul atestă calitatea de obârșie eternă(izvor, "πηγη") a Sfintei Treimi, în vreme ce "processio
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
arătat că decizia n-a avut nicio importanță; portavioanele lui Fletcher organizaseră decolarea avioanelor începând cu ora 07:00, astfel că acestea se aflau deja pe drum spre flota japoneză. Nagumo nu putea să mai facă nimic. Acesta a fost viciul fatal al ordinelor date de Yamamoto: japonezii au urmat strict regulile și procedurile militare cu privire la folosirea portavioanelor în luptă. În acest timp, americanii lansaseră deja atacul aerian de pe portavioane împotriva flotei japoneze. Amiralul Fletcher, aflat la comandă pe "Yorktown", și
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
specii, în totalitatea ei și întotdeauna. Cu alte cuvinte, păcatul este o înclinație proprie întregii specii umane, numai ei și fără limitare temporală. Intenția lui Abélard este prin urmare aceea de a defini păcatul în mod riguros: este altceva decât viciul și altceva decât fapta rea. Înțelegem astfel că păcatul nu aparține naturii și nici corporalității. El trebuie înțeles ca o consimțire față de ceva ce, fiind un propriu, nu aparține naturii sau esenței noastre. Există prin urmare o deficiență proprie omului
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
propriu, nu aparține naturii sau esenței noastre. Există prin urmare o deficiență proprie omului nu ca natură în sine ci ca natură căzută. Aceasta este o condiție dată, o precaritate cu care ne naștem ca indivizi și care se numește viciu. Față de ceea ce ar trebui să fie natura umană generică, individul conține o „viciere” sufletească (animi vitium), pe care poate alege să o perpetueze sau să o repare. Dacă alege să o perpetueze înseamnă că cedează în fața acestei precarități, adică își
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
Dumnezeu. Acesta este păcatul iar lui îi urmează, pe cale de consecință, abținerea de la a face ceea ce ar trebui făcut în acord cu natura originară, dacă nu ar fi existat refuzul. Discuția are loc deci pe temeiul a trei termeni centrali: viciu (animi vitium), păcat (peccatum) și făptuire rea (actio mala). Viciul este precaritatea moștenită care dă înclinația sau posibilitatea de a ne împotrivi naturii noastre, păcatul este însăși consimțirea la această posibilitate, fiind echivalent cu „a nu face ceea ce credem că
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
consecință, abținerea de la a face ceea ce ar trebui făcut în acord cu natura originară, dacă nu ar fi existat refuzul. Discuția are loc deci pe temeiul a trei termeni centrali: viciu (animi vitium), păcat (peccatum) și făptuire rea (actio mala). Viciul este precaritatea moștenită care dă înclinația sau posibilitatea de a ne împotrivi naturii noastre, păcatul este însăși consimțirea la această posibilitate, fiind echivalent cu „a nu face ceea ce credem că trebuie să facem pentru Creatorul nostru”. În acest sens, păcatul
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
aducem vreo daună lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care păcatul nu este o categorie juridică și deci relația omului cu Dumnezeu nu poate fi înțeleasă ca una de drept (ea nu presupune daune). Păcatul este un dispreț: consimțind la viciu omul disprețuiește, prin refuz, pe Dumnezeu. Această consimțire o numim la propriu păcat, adică vina sufletului prin care acesta ne face pasibili de învinovățire, sau care este socotită răspunzătoare în fața lui Dumnezeu. Căci ce este oare această consimțire dacă nu
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
nu este acțiunea în sine, nu înseamnă că abținerea de la acțiune ne-ar pune în afara păcatului căci, o dată cu nutrirea poftei, sufletul nostru poate consimți la dezirabilitatea actului de satisfacere a ei. Virtutea (ca virtute sufletească) înseamnă eliminarea dorinței, lupta cu viciul. Păcatul este deci ceva strict interior, el nu poate fi nici sporit, nici scăzut prin cantitatea actelor. Una din propozițiile abélardiene condamnate la conciliul din Sens a fost aceea că cei care l-au crucificat pe Hristos nu au comis
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
unor istoriografi potrivnici unirii religioase a românilor ardeleni, se spune că Atanasie Anghel nu ar fi semnat manifestul, însă aici apar iscăliturile celorlalți participanți, întărite de sigiliul mitropoliei. Documentul este contestat de unii istorici (din partea ortodoxă) care consideră existența unor vicii procedurale, iar uneori chiar validitatea sa este pusă sub semnul întrebării (și pentru faptul că diversele hotărâri de unire nu fac referință unele la altele, în ordine cronologică). Atanasie Anghel nu va retracta niciodată public unirea (deși surse ortodoxe spun
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
supraviețuit cu greu unui al treilea război mondial și după ce a descoperit zborul supraluminic, s-a unit cu alte specii de ființe raționale din Galaxie pentru a forma Federația Unită a Planetelor. Ca urmare a acestei cooperări, omenirea a înlăturat viciile și defectele specifice sale. Personajele principale sunt membrii acestei Federației Unite a Planetelor, oameni și extratereștri deopotrivă, care explorează și descoperă noi lumi și civilizații. Deși protagoniștii sunt în general altruiști, cu idealuri înalte, ei se găsesc deseori în conflict
Star Trek () [Corola-website/Science/303228_a_304557]
-
care pentru el (nu iau naștere, ci) ființează filmul: "„Realitatea se schimbă atât de repede încât, dacă un subiect nu este valorificat, un altul apare. A-i permite propriei atenții să fie atrasă de fiecare lucru mărunt a devenit un viciu al imaginației. Tot ce ai de făcut este să ții ochii deschiși: totul se umple de semnificație; totul țipă să fie interpretat, reprodus. Prin urmare nu există un film anumit pe care aș mi-dori în mod particular să îl
Împușcătura (film) () [Corola-website/Science/302895_a_304224]