81,163 matches
-
vin din Germania, Slovenia, Austria și Cehia, pe lângă croați. Durata medie a unui sejur în Croația este de 4,9 zile. Grosul activității turistice se concentrează de-a lungul coastei Mării Adriatice. Opatija a fost prima stațiune, fiind deschisă la jumătatea secolului al XIX-lea. Până în anii 1890, ea a devenit una dintre cele mai importante stațiuni balneare din Europa. Ulterior, au apărut și alte stațiuni de-a lungul coastei și pe numeroasele insule, oferind servicii de la turism de masă până la
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
domnitorului cu serviciul militar și erau puși în dregătorii. Pământurile lor erau păstrate în familie generație după generație, dacă nu erau vândute către altă spiță de boieri. În acest caz, trebuia plătită către domnie o sumă care ajungea chiar până la jumătatea valorii moșiei vândute. Pe o treaptă inferioară se situau cnezii (sau moșnenii), oameni liberi care-și lucrau singuri pământul. Și în cazul vânzării, și în cazul moștenirii, către domnie trebuia plătită darea calului (un cal, sau un cal și o
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Pictura murală însă este mai nouă, ea fiind restaurată complet la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În tezaurul bisericii se mai păstrează încă un epitaf din 1396, țesut pe mătase albastră și brodat cu aur și argint. De asemenea, la jumătatea secolului al XIX-lea încă se mai găsea acolo și mantaua voievodului, prefăcută într-o sfită preoțească. "„Stofa acestei mantale e un ce prea curios și care merită să fie văzută; este de pluș ce cuprinde niște flori galbene pe
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
însă Mihail rămâne cu coroana veche. Costumele sunt mai puțin detaliate, iar de data aceasta Mircea poartă acvila bicefală pe genunchii pantalonilor. În sfârșit, portretul cel mai cunoscut al său se află în biserica episcopală de la Argeș, realizat în prima jumătate a secolului al XVI-lea după modelele mai vechi. Sigiliul aflat pe tratatul încheiat în 1390 între Mircea cel Bătrân și regele polon Vladislav al II-lea prezintă ca stemă a Țării Românești un scut francez vechi mobilat cu o
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Polonia, în 1411, Mircea folosește atât sigiliul de stat, cât și pe cel mic. Stema dinastică a lui Mircea, regăsită pe monedele sale, prezintă un scut francez despicat cu primul câmp fasciat în 8 piese iar al doilea plin. Uneori, jumătatea fasciată apare în partea stângă a stemei. Pe ducați, această stemă este timbrată de un coif care are pe post de cimier acvila cruciată. Câmpul plin al scutului este marcat deseori cu diverse sigle servind ca indicații de emisiune și
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
"A nu se confunda cu Ioan Grigore Ghica (1830 - 1881), politician și diplomat!" (n. 12 august 1816, București - d. 22 aprilie 1897, Ghergani, județul Dâmbovița) a fost o personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Economist, matematician, scriitor, pedagog, diplomat și om politic, a fost prim-ministru de cinci ori: de trei ori al guvernului României (în 1866, în 1866-1867 și în 1870-1871) și de două ori între 1859 și
Ion Ghica () [Corola-website/Science/297348_a_298677]
-
latină supplants treptat și înlocuiește limbile Celtic [ ref. necesare] . 12 av. AD : Crearea de Român fortificate tabăra Argentoratum anterior Argentorata la Celtic. naștere al orașului Strasbourg . 212 : toți oamenii liberi obține cetățenia română prin Edictul de la Caracalla . Din a doua jumătate a secolului IV d.Hr., multi germani, inclusiv alemanilor stabilit treptat în Alsacia Român . Stabilirea alemanilor Germania de sus în Imperiul Român, circa 120 298 : Împăratul Constantius împinge dincolo de Rin importante trupe alemanilor ( mai mult de douăzeci de mii de
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
Macedonia Centrală, unde își au locul 20 de mănăstiri, 12 schituri și o mulțime de chilii călugărești ortodoxe, în care trăiesc mai mult de 1500 de monahi ortodocși (datele recensământului grec din 2011 indică o populație de 1830 călugări.). Aproximativ jumătate dintre mânăstiri sunt conservatoare, urmând un regulament strict în privința disciplinei și postului. (comunitatea monastică de la muntele Athos se împarte în două tipuri de mânăstiri: mânăstiri cenobite (numite și "comuniste" sau "conservatoare", proprietatea tuturor obiectelor fiind comună, și mânăstiri idioritmice (numite
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
propusese să îl viziteze pe episcopul Lazăr, cel înviat a 4-a zi din morți. Fiind un loc retras, sălbatic și greu accesibil, călugări creștini încep să-și întemeiaze reședințe modeste pe muntele Athos începând cu cea de-a doua jumătate a secolului IX e.n. În ultima jumătate a secolului X e.n., călugărul Atanasie de Trebizonda (cunoscut și sub numele de "Atanasie Atonitul", sau "Sfântul Atanasie") întemeiază cu ajutorul patronului lui imperial Nicefor al II-lea Focas prima mânăstire, fapt la care
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
cel înviat a 4-a zi din morți. Fiind un loc retras, sălbatic și greu accesibil, călugări creștini încep să-și întemeiaze reședințe modeste pe muntele Athos începând cu cea de-a doua jumătate a secolului IX e.n. În ultima jumătate a secolului X e.n., călugărul Atanasie de Trebizonda (cunoscut și sub numele de "Atanasie Atonitul", sau "Sfântul Atanasie") întemeiază cu ajutorul patronului lui imperial Nicefor al II-lea Focas prima mânăstire, fapt la care primii călugări deja stabiliți se opun. În ciuda
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
-lea o parte din mânăstiri abandonează regulamentul strict al comunității sub conducerea unui stareț, pentru un sistem mai liberal, unde conducerea aleasă se află temporar în mâinile unor "epitropoi", călugărilor permițandu-li-se sub acest regulament proprietatea personală a unor obiecte. Aproximativ jumătate (anume 11 în 1963) dintre mânăstiri sunt conservatoare, urmând un regulament strict în privința disciplinei și postului. Sărăcia călugărilor parte din aceste mânăstiri conservatoare este vizibilă în îmbrăcăminte și igiena personală (conform regulii, călugărul trebuie să fie murdar și nepieptănat). În
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
Constantin Vișoianu, generalului Nicolae Rădescu i s-a oferit protecția englezilor, astfel că fostul prim-ministru s-a refugiat la Legația Marii Britanii din București, cu puțin timp înainte ca agenții poliției să ajungă la domiciliul său; va rămâne acolo până la jumătatea lunii aprilie, când autoritățile române s-au angajat să-i ofere protecția și garantarea libertății. Cu toate asigurările autorităților comuniste, practic generalul Rădescu a continuat să aibă domiciliu obligatoriu în casa nepotului său, Nicolae Șerbănescu, din Str. Clopotarii Vechi nr.
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
Ilustrată" (Bistrița) i-a scris la poșta redacției: „Ai talent, tinere amic, cultivează-l cu diligență, că poți deveni mare. Ziua bună de dimineață se arată. Nu cumva să neglijezi datorințele de studinte.” După aceste încurajări i se publică pe o jumătate de pagină poezia "". Goga, elev la liceul cu limba de predare maghiară din Sibiu, încă nu împlinise șaptesprezece ani. Următoarele poezii pe care le-a publicat în "Revista Familia" a lui Iosif Vulcan (Oradea, an XXXIV, 1898, nr. 44, p.
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
Traian Băsescu, PD. La impulsul regizorului Sorin Ilieșiu, Traian Băsescu a decis în 2006 să condamne comunismul și regimul comunist din România, însă s-a declarat incapabil să o facă în lipsa unei baze documentare. Astfel, l-a însărcinat în prima jumătatea a anului pe politologul Vladimir Tismăneanu să formeze o comisie care să elaboreze un raport, pe baza căruia urma să se facă condamnarea simbolică. Tismăneanu, un expert în comunism, provenind însuși dintr-o familie a nomenclaturii comuniste române, a alcătuit
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
susținut activ în campania electorală din 2004, filmând un videoclip de promovare. Eseistul Andrei Pleșu, fost ministru de externe sub guvernarea CDR, a fost numit după câștigarea alegerilor din decembrie 2004 consilier prezidențial pentru politică externă, însă a demisionat după jumătate de an, invocând probleme de sănătate. Informal se știa că Pleșu nu se putuse acomoda cu stilul lui Băsescu, însă aceste lucruri au ieșit la iveală de-abia într-o dispută publică, când Băsescu l-a atacat pe Pleșu, neputând
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
etaj, garajul și casa scărilor din imobilul din strada Ștefan Mihăileanu, cu echivalentul a 19.000 de dolari. Tranzacția s-a făcut cu încălcarea Legii 112 din 1995, legea caselor naționalizate. Legea 112 a intrat în vigoare în a doua jumătate a anului 1996, iar contractul de închiriere al domnului Băsescu era din 14 februarie 2002. Chestionat despre aceasta, Traian Băsescu a anunțat că va da casa înapoi. Imediat însă, se răzgândește și declară că nu va mai da înapoi imobilul
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
și vicepreședintele Consiliului de miniștri. Ziua următoare, reprezentanții PNL-Tătărescu au demisionat din guvern. Procesul intentat liderilor PNȚ s-a desfășurat între 29 octombrie și 4 noiembrie. Ca și în cazul procesului intentat mareșalului Antonescu în urmă cu un an și jumătate, sentința era dinainte stabilită, pe baza unor acuzații fără acoperire materială, având la bază nu probe, ci indicații politice venite de la Moscova și prezentate în haină juridică la București. Iuliu Maniu și Ion Mihalache au fost singurii condamnați la temniță
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
cu monedele din Teos, pe care capul grifonului este îndreptat întotdeauna spre dreapta. Astfel de monede au fost regăsite în regiuni geografice atât de îndepărtate cum sunt Egiptul, Siria și Mesopotamia, atestând vitalitatea comercială a orașului. (Ulterior, în a doua jumătate a sec. IV î.Hr., la Abdera vor fi bătute monedele oficiale ale regatului macedonean, cu efigiile lui Filip al II-lea și Alexandru cel Mare). În timpul războaielor medice, orașul a fost silit să accepte colaborarea cu trupele persane, care controlau
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
ales de către o Adunare a poporului (Δήμος, "Demos"). Funcția de arhonte eponim îi revenea preotului Templului lui Apollo, zeul protector al orașului. Funcțiile executive cele mai importante erau deținute de către "Timouchoi" (Τιμούχοι), demnitari întâlniți și în metropola Teos. În prima jumătate a sec. II î.Hr., aceștia au fost înlocuiți de "Nomophylakes" (Νομοφύλακες, „păstrători ai legilor”), care controlau propunerile supuse la vot în Adunarea poporului și urmăreau executarea deciziilor de către arhonți (ἄρχοντες). La rândul lor, arhonții controlau finanțele orașului. Cetatea păstra arhive
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
regiunea Traciei (1380-1390), urmele așezării se pierd din nou. Cel mai probabil e că fortăreața medievală și portul ei au trecut sub controlul exclusiv al armatei turcești, iar populația locală s-a refugiat în zonele rurale din împrejurimi. În prima jumătate a sec. XVIII, un nou nucleu de locuire se dezvoltă, la o distanță de cca. 6 km N-V de amplasamentul vechii așezări, înspre interiorul regiunii. Această nouă așezare este cunoscută în epoca dominației otomane sub numele de „Bulustra” care
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
Șopron, în Ungaria. În anul 1782, era al treilea mare oraș al regatului Ungariei, cu cei 23.192 de locuitori, la care se adăugau peste 40.000 de locuitori ai periferiilor sale, după Bratislava și Debrețin. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, activitatea minieră a orașului a intrat în declin. Orașul păstrează numeroase monumente: "Coloana" dedicată "Preasfintei Treimi" din piață cu același nume, "Biserică Sfântă Ecaterina", în stil gotic, "Casă Hallenbach", tot în stil gotic, "Starý zámok
Banská Štiavnica () [Corola-website/Science/297387_a_298716]
-
adâncimea maximă e de 6-8 m, iar viteza se micșorează până la 0,7 m/s. Odată cu creșterea nivelului apelor Dunării, Prutul își încetează scurgerea, se revarsă, inundând suprafața vastă a luncii sale. Lunca râului este parțial înmlăștinită. Încă în prima jumătate a secolului XX, o parte a luncii Prutului era ocupată de bălți, mlaștini, lacuri în care viețuia o lume animală acvatică foarte bogată (pești, păsări, mamifere). Acest sector al luncii Prutului reprezenta un minunat și miraculos paradis al naturii. Mihail
Râul Prut () [Corola-website/Science/297383_a_298712]
-
șetrarul, medelnicerul, portarul, armașul și clucerul de arie. Tuturor acestora le era permis portul doar de mustață. Distincția rangurilor boierești se mai putea face și în funcție de blănurile purtate, de forma și dimensiunea ișlicului ori de nuanța giubelelor. Începând cu prima jumătate a secolului XV au devenit cea mai importantă forță politică în principatele române extracarpatice. În Transilvania ei au fost ori asimilați de nobilimea maghiară ori și-au pierdut statutul, devenind simpli țărani. Toată boierimea noastră - de origine răzeșească ori fanariotă
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
este din anul 1247. Din secolul al XIII-lea și până în secolul al XIX-lea, Trenčianske Teplice a aparținut proprietarilor cetății Trenčín. Trenčianske Teplice își datorează progresul familiei Illésházy, căreia localitatea i-a aparținut timp de 241 de ani. La jumătatea secolului al XIX-lea, contele Iosif Illésházy ridică în preajma izvoarelor termale o reședință ("castellum"), în jurul căreia s-a născut stațiunea de mai târziu. Aceasta avea să devină printre cele mai cunoscute din vechea Ungarie, apoi din Austro-Ungaria, fiind depășită ca
Trenčianske Teplice () [Corola-website/Science/297391_a_298720]
-
în Balcanii de Est (în Bulgaria), populația respectivă fiind denumită "turci găgăuzi". Un grup mare de găgăuzi a părăsit mai târziu Bulgaria și s-a stabilit în sudul Basarabiei împreună cu un contingent de etnici bulgari. În 1812, Basarabia, care era jumătatea estica a Principatului Moldovei, a fost ocupată de Imperiul Rus și triburile de tătari nogai care locuiau în mai multe sate din Basarabia de Sud (sau Bugeac) au fost obligate să părăsească provincia. Între 1812 și 1846, rușii au recolonizat
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]