7,890 matches
-
bălți, păpurișuri, zăvoaie, cu bogăție piscicolă, de la crapi, mrene, la somni, știuci etc., cu scoici, rațe / gâște sălbatice etc., ori cu gușteri și șerpi, cu mistreți și lupi, cu căprioare, iepuri, fazani etc. Pentru "inconfundabilul" univers tatomireștean, a ni se îngădui să cităm din cartea «Perimetru sentimental» de Nicolae Pop, dintr-un revelator interviu acordat (în anul 1977) de poetul / prozatorul ce s-a născut și a copilărit în această localitate, Ion Pachia-Tatomirescu (de altfel, autor și al unor interesante povestiri
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
Nou. Veselia asta silită nu tulbură inimile moscoviților. Unii șoptesc : Cum a putut Dumnezeu să facă lumea iarna?" iar alții merg mai departe : "Biblia spune că Antihristul are să schimbe vremea. Petru I este așadar Antihristul". În 1702, femeilor li se îngăduie să ia parte la întrunirile de societate, logodna devine obligatorie cu șase săptămâni înainte de căsătorie. Un an mai târziu apare la Moscova primul ziar rusesc, "Știri din Moscova" (Moskov-skie-novosti), care cuprinde în patru pagini, o mulțime de noutăți scurte despre
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
și particula locativă "co". Alte surse indică ca o posibilă origine a numelui numele unei plante, Mexitli (planta care crește în jurul lacului Texcoco), întrucât la data venirii populației Mexica în bazinul văii Mexico de astăzi, singurul loc unde le era îngăduit să se stabilească ar fi fost insula, pe care mai târziu a fost construit orașul Tenochtitlan. Întrucât inițial populației Mexica i se interzisese dreptul de vânat și de pescuit în apele lacului, singura sursă de mâncare la începutul colonizării insulei
Azteci () [Corola-website/Science/298677_a_300006]
-
deznodământul tragic al lumii. De vreme ce Baldur nu a murit pe câmpul de luptă, el nu poate ajunge în condiții normale în Valhalla, ci va coborî în Helheim. Zeii însă o roagă pe zeița Hel să facă un compromis și să îngăduie plecarea lui Baldur în Valhalla. Zeița morții acceptă cu prețul unei singure condiții: toată lumea trebuie să-l jelească pe zeul ucis. Acest lucru se întâmplă la porunca zeului Odin, dar o vrăjitoare sau, după o altă variantă, vrăjitorul Thokk, nu
Baldur () [Corola-website/Science/299543_a_300872]
-
această cerere cuprinde „niște lucruri pe care nu le-a cerut nimeni până acum”. Redăm câteva extrase din scrisorile sale din exil și din "Testament": „Nu știu prin ce dulceață ne atrage atât de mult pământul strămoșesc de nu ne îngăduiește să-l uităm. Zilele mele îmi sunt spre asfințit și aș vrea ca sufletu-mi, când se va despărți de trup, să fie încredințat Creatorului său, prin rugăciunile și liturghiile săvârșite de voi, iar oasele-mi s-aștepte obșteasca înviere
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
în slujirea leproșilor din lazaretul de la Vittorina. În mod cert, toate acestea se petrec în 1206. Prima regulă a acestei fraternități a fost aprobată oral, în 1210, de papa Inocențiu al III-lea, care după mai multe ezitări i-a îngăduit lui Francisc și fraților săi posibilitatea de a predica (activitate de la care - în mod tradițional - laicii erau excluși). În 1212 grupului lor li s-a unit și Clara de Assisi (avea pe atunci doar 18 ani), care a pus bazele
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
engleză la Colegiul St. Godric din Londra. Este considerat de criticii englezi drept unul dintre reprezentanții principali ai postmodernismului britanic. John Fowles a dobândit recunoașterea internațională o dată cu apariția primului său roman, "Colecționarul" (1963), al cărui succes de public i-a îngăduit să se dedice în întregime scrisului. A primit de îndată și elogiile criticii, fiind considerat un scriitor cu o forță imaginativa și inovatoare excepțională, reputație pe care următoarele sale române au confirmat-o: "Magicianul" (1966; ediție revizuită în 1977), "Iubita
John Fowles () [Corola-website/Science/299189_a_300518]
-
regină” a științelor). Înainte de această apariție, Boethius scrisese versuri, ca un bolnav căruia nu îi mai rămăsese decât tânguirea îndulcită de rimă, asupra căruia stăteau muzele poeziei dictându-i cuvinte potrivite lacrimilor sale. Apropiindu-se, Filosofia strigă dușmănos: „Cine a îngăduit să se apropie de bolnav aceste curtezane de teatru, care nu numai că nu i-ar liniști durerile prin nici un remediu, dar chiar i le-ar mări mai mult cu veninuri dulci?” Filosofia intervine mânioasă alungând Muzele poeziei ca pe
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Atena. Fiind de religie catolică, Principesa Ana avea nevoie de o dispensă papală pentru a se căsători cu regele României, care era creștin-ortodox. La acel moment o astfel de dispensă era considerată normală numai dacă soțul/soția non-romano-catolic ar fi îngăduit ca eventualii copii rezultați din căsătorie să fie botezați și crescuți în religia romano-catolică. Regele Mihai a refuzat să facă o astfel de promisiune din moment ce ar fi violat statutul constituțional al monarhiei românești. Pentru a rezolva această problemă, însăși regina-mamă
Ana, Principesă de Bourbon-Parma () [Corola-website/Science/299211_a_300540]
-
toți bărbații capabili să poarte o armă în mână. Radu Rosetti remarca faptul că "„nu erau limite de vârstă, altele decât ale neputinței fizice. Orice bărbat era îndatorat să răspundă chemării sub arme, indiferent de vârstă, atâta vreme cât puterile fizice îi îngăduiau să o facă sau până când nu decădea din situația de om liber.”", iar datoria de a merge la oaste decurgea "„din faptul folosirii gliei”", într-o țară predominant agrară, cu țărani în majoritate slobozi (moșneni). Aceasta constituia așa numita „oaste
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
sol a adus regelui Carol Robert o scrisoare ce conținea propunerile de pace ale lui Basarab. Este de neconceput ca aceasta să nu fi fost autentificată cu un sigiliu care să conțină fie stema țării, fie cea dinastică. "„Ceea ce ne îngăduim să presupunem constă în faptul că în prima fază de unificare a teritoriilor românești de la sud de Carpați și de întemeiere a principatului valah, Basarabii au conservat posibila lor stemă de familie adoptată în cea de-a doua jumătate a
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
în domeniu din cauza lipsei materiale și uneori și informaționale, făcea ca acești împătimiți ai noii muze să lucreze după ureche, multe producții fiind slab realizate artistic. Chiar dacă condițiile în care au lucrat și au creat acești oameni nu le-au îngăduit să se ridice la un nivel egal cu standardul contemporan pe plan tehnic, au reușit să înscrie în "istoria filmului românesc o pagină frumoasă", cu toate lipsurile artstice inerente începuturilor. Pe de altă parte, intelectualitate vremii tot mai considera arta
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
Mai târziu și criticul "Ion Cantacuzino". Iată ce spune scriitorul Liviu Rebreanu despre filmul românesc:"„...În graba mare înspre realizarea artei, a adevăratei arte cinematografice, sforțările românești nu pot fi nefolositoare. Oricât mijloacele noastre materiale și tehnice nu ne-au îngăduit să participăm la întrecerea popoarelor pentru noua artă, cred că trebuie să vie momentul să aducem și contribuția românească...Talentul românesc ar avea o largă posibilitate de manifestare”". Demn de remarcat este ce spunea despre importanța celei de-a șaptea
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
fi model pentru grupul de pictori pe care îl frecventa Zola. Nicio dovadă însă nu justifică aceste afirmații. Începând cu 1863, Zola colaborează episodic, apoi regulat după 1866, la rubricile de critică literară și artistică ale diferitelor ziare. Cotidienele îi îngăduie tânărului autor să își publice textele rapid și astfel să își demonstreze publicului larg calitățile de scriitor. Pentru el e ca "„o pârghie puternică care îi permite să se facă cunoscut și să-și rotunjească veniturile”". Beneficiază de avântul formidabil
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
bazele a ceea ce avea să urmeze. În timpul domniei lui Henric al VI-lea, care începu în 1422, situația ajunse la un moment de criză din cauza slăbiciunilor și instabilității mentale ale acestuia. Incapabil să-i controleze pe nobilii învrăjbiți, el a îngăduit izbucnirea unui război civil. Conflictele sunt cunoscute sub denumirea Războaiele Rozelor și deși luptele erau sporadice și reduse ca dimensiuni, se înregistra o diminuare a autorității și puterii Coroanei. Eduard al IV-lea a contribuit într-o mică măsură la
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
discuțiile filozofice purtate de unele personaje cu statut de reprezentanți ai unor sisteme de idei antagonice. În cartea a cincea, "Pro și contra", Ivan Karamazov îi expune pe larg lui Alioșa refuzul său de a crede într-un Dumnezeu care îngăduie existența răului în propria creație, sub pretextul acordării liberului arbitru. Revolta lui împotriva teodiceei este argumentată de exemplele omniprezente și nejustificabile ale răului. Ivan afirmă: În cel mai faimos capitol al lui Dostoievski, parabola "Marele Inchizitor", Ivan povestește cum Isus
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
a cerealelor în partea de nord și în zonele continentale înalte, și o China a orezului, în câmpiile din centru și sud-est. Dacă în antichitate, sudul era slab locuit și periferic, resursele alimentare semnificative generate de cultivarea orezului inundat au îngăduit o creștere demografică explozivă în sud, China orezului având o populație de două ori mai mare decât China cerealelor. Saltul productivității agricole a sporit numărul oamenilor, populația Chinei crescând de la 50 de milioane de locuitori în mileniul I la peste
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
ori mai mare decât China cerealelor. Saltul productivității agricole a sporit numărul oamenilor, populația Chinei crescând de la 50 de milioane de locuitori în mileniul I la peste 100 de milioane de locuitori în secolul XII. Productivitatea ridicată a orezului a îngăduit ca un număr sporit de oameni să se hrănească cu orezul produs de fermieri, aceștia dedicându-se activității non-agricole, ceea ce a contribuit la creșterea orașelor, a activităților meșteșugărești și comerciale. China sudică din timpul dinastiei Song a ajuns regiunea cea
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
modeste, realizate de grupuri mici de oameni, care utilizau unelte rudimentare. Din secolul XV, multe mine de argint și de cupru din Europa centrală au fost exploatate, filoanele superficiale au fost epuizate, exploatațiile încetând în secolele XIV-XV. Utilizarea pompelor a îngăduit evacuarea apei și pătrunderea la adâncimi mari, fiind descoperite noi metode de separare a metalelor din minereu, sporind rentabilitatea acestuia. Noile metode de exploatare au necesitat investiții colosale, nefiind la îndemână grupurilor tradiționale de lucrători mineri. Inițiativa a fost preluată
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
lucrători mineri. Inițiativa a fost preluată de negustori din orașe ca Augsburg și Nurenberg, ce au organizat activitatea sub forma unor mari întreprinderi de tip capitalist, axate pe un calcul sever al rentabilității. Investițiile considerabile, îmbunătățirile tehnice și organizatorice au îngăduit o creștere semnificativă a producției miniere din regiunea Europei centrale în ultima treime a secolului al XVI-lea. Intensificarea extragerii minelor de argint și de cupru din Austria, Germania, Cehia , Slovacia, nordul Ungariei și Transilvaniei, au prilejuit concentrarea unui număr
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
europeni în secolul XVI, postavurile englezești fiind vândute într-o mare parte a Europei continentale. Rolul Flandrei a scăzut, rolul Olandei a crescut, care pe lângă producția proprie de postavuri, s-a specializat în finisarea postăvurilor englezești pentru piețele continentale, ceea ce îngăduia capitaliștilor olandezi să-și însușească profituri semnificative. După colapsul Imperiului Roman de Apus, rețeaua de drumuri romane n-au mai fost întreținute, cauzând îngreunarea sau încetarea transporturilor. Fiind înguste, având scop militar pentru deplasarea trupelor, nu erau potrivite pentru transportul
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
vasalizați, cooperarea fiind preferabilă unei confruntări, conciliind ideologiile universale cu exigențele realismului politic. Existau și monarhii cu vocație limitată, ai căror monarhi aveau o viziune modestă asupra rolului lor, preferând să-și limiteze pretențiile asupra unui număr finit de teritorii, îngăduind flexibilitate în stabilirea relațiilor dintre state, că regatul Franței, regatul Angliei, Polonia, Cehia, Ungaria, Țările Române, Suedia, Danemarca, Scoția, Portugalia etc. Republicile Urbane reprezentau o formă mai puțin răspândită de organizare politică în evul mediu și în epoca modernă timpurie
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
o formă mai puțin răspândită de organizare politică în evul mediu și în epoca modernă timpurie. Republicile urbane nu erau o continuitate la orașele-stat antice, ci creații politice de specific medieval. Ele au luat naștere unde succesul mișcării comunale a îngăduit orașelor să dobândească o autoguvernare deplină, slăbind autoritatea statală a monarhiilor teritoriale. Veneția, după multă vreme sub dependență Bizanțului, s-a desprins în secolele XI-XII, evitând și dependența față de Imperiul Romano-German sau de papalitate. Au apărut și alte orașe-state în
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
femeie este conștientă de dreptul său de a-și spune cuvântul în viața obștească și că și-l va spune cu siguranță tare și răspicat. Trăsăturile voluntare, puțin bărbătești, privirea tăioasă a ochilor ei limpezi, ne spune că nu va îngădui nimănui să abată de la drumul nou viața satului său, că va fi necruțătoare, dar dreaptă, cu dușmanii poporului.” (p.10) Mai departe, discutând despre portretul Mariei Zidaru, președinta gospodăriei agricole colective Drumul lui Lenin, de Lidia Agricola, autoarea eseului remarcă
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
frați ai săi; în schimb, de Halloy a obținut sprijin de la Huy și i-a atacat pe toți cei trei aliați, castelul lui de Gosnes și Fallaisul fiind distrus. Seniorul din Fallais a fost omorât de cei din Huy, timpul neîngăduindu-i să ceară ajutor fraților săi. Fiul seniorului ucis a obținut protecția ducelui de Brabant, cu condiția acceptării suzeranității contelui Guy de Namur peste Gosnes și Beaufort. Alianța cuprindea și Luxemburgul, căci soția lui de Dampierre era Isabela de Luxemburg
Războiul vacii () [Corola-website/Science/298502_a_299831]