7,931 matches
-
un pic lucrurile, și concede femeii o anumită capacitate creatoare una limitată, e drept, la orizontul îngust al propriei sensibilități, fără putință de obiectivare. Până la un punct, așadar, creativitatea poetică urmează, dacă se poate spune așa, un tipar "feminin". Nu întâmplător, în romanele criticului lirica eminesciană e apreciată mai mult de femei, și tot femeile sunt cele care plăsmuiesc "mitul poetului tragic", al "tânărului geniu" nefericit în amor de unde și nevoia firească de consolare, duioșia resimțită invariabil, la lectura versului eminescian
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ceea ce o ajută să înțeleagă că nici ea nu reprezintă, pentru bărbatul îndrăgostit, decât copia imperfectă a unui prototip ("în Bianca se fixa elementul esențial al sufletului feminin, de acum și dintotdeauna, din care ea nu era decât un exemplar întâmplător"). Mite, în schimb, e mai orgolioasă și are pretenția de a-i servi poetului ca "model" ideal, unic de frumusețe. E drept, și Eminescu trăiește la un moment dat sentimentul exaltării amoroase când o vede îmbrăcată în rochie de bal
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
închinate poetului. Altminteri, femeia știe să-l privească, să-i citească în suflet și, edificată, știe și cum să preia inițiativa erotică (femeia "cu inițiativă" răspunzând "unei necesități sufletești" caracteristice individului contemplativ, cufundat "în nori și-n ceruri nalte"). Nu întâmplător, confirmând parcă "sugestiile" oferite de interpretarea lovinesciană, exegeții operei eminesciene au subliniat faptul că experiența sufletească din care a crescut Luceafărul și, în genere, lirica erotică eminesciană, se regăsește în mitul lui Amor și Psyche, după cum reiese și din următorul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
resuscitat mereu de imaginația erotico-creatoare), Eminescu realizează că nu a observat nici ochii, nici frumusețea Veronicăi, pentru că era mai atent la "icoana" din mintea sa ("o cucoană fată fecioară"), mai mult la "tablou" decât la femeia vie din preajmă. Nu întâmplător, prietenii poetului se întrunesc într-un divan care decide să-l pedepsească pe împricinat în felul următor: "cei dintâi ochi frumoși de femeie ce s-ar uita mai dulce la dânsul să-i vâre în suflet otrava dragostei [...], ca să știe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și "chipul ei îi zâmbi o clipă din ape", dar mai apoi "din unde se refăcu la loc privirea galeșă a necunoscutei". Recunoaștem, aici, prototipul femeii-meduză156, care subjugă cu ochii (cu "privirea galeșă"), dictând de la bun început comportamentul erotic. Nu întâmplător, Veronica îl "privește" pe genialul poet moldav nu doar cu admirație, ci și cu un sentiment matern, de duioșie: "lipindu-se de dânsul, privirea îl înfășase ca pe un copil". În replică, Eminescu o vede pe Veronica "mare" și e
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
poetul s-ar datora, după cum crede evreul Nusăm (personaj secundar, cu rol de raisonneur în ambele romane), pasiunii sale bolnăvicioase pentru acest tip de femeie sofisticată (un tip "imaginar", "creat de sensibilitatea lui și identificat sporadic în câteva exemplare întâlnite întâmplător"). Voind să-i facă un bine, bătrânul se angajează să-i găsească "nu o cocoană mare, de aieste de la București, numai mode și mofturi, ci ia o gospodină de ale noastre, de la Botoșeni, harnică, cinstită, frumușică". Dar "ca să poată cânta
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ia o gospodină de ale noastre, de la Botoșeni, harnică, cinstită, frumușică". Dar "ca să poată cânta frumos, e nevoie ca poeții să sufere", iar suferința nu le-o provoacă decât femeile fatale și inaccesibile, și nicidecum gospodinele "cinstite" și "frumușele". Nu întâmplător, în Bălăuca, Eminescu și-o imaginează mai întâi pe Veronica în postura compromițătoare a unei femei ușoare, însă cu suflet curat, care se sinucide din cauză că nu poate suporta rușinea de a fi "privită" ca o prostituată. În vis, poetul își
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se adânci în propriul lui trecut"). De altfel, tot sub o identitate onomastică falsă (Ida Schwartz) i se prezentase și lui, la început, Veronica, femeia pe care "divanul" amicilor vienezi i-o sortise în faimosul "giudeț" de la începutul romanului. Nu întâmplător, poetul va face mereu distincție între Veronica "reală" (o femeie oarecare, cu nume de împrumut Ida Scwartz, Geta etc.) și Veronica "imaginară", pe care a purtat-o mereu în gândurile lui, și la Viena, și la Berlin, și la Iași
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care, în opinia mea, nu e doar cuvântul, ci și imaginea), omul are acces nu doar la "nimicul" vorbelor goale, ci și la partea lui de umbră, la arhetipurile îngropate adânc, în subconștient. Exact ca în melodramă, aș adăuga. Nu întâmplător, tot printr-un clișeu ("masca apoloniană"), deci într-o manieră mimetică, obiectiv-impersonală, a ales Lovinescu să-și afirme personalitatea, conștient că numai în felul acesta îi poate păstra și amprenta unică, "individuală" (nota "diferențiatoare"). Teoria expresiei "creatoare de realități" se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
reprezintă un simptom caracteristic stilului de viață modern, sugerând emanciparea femeii. La fel, practicarea sportului mai cu seamă tenisul și patinajul sugerează, în romanele lovinesciene, manifestarea libertății sexuale a femeii, care începe să-și exhibe, dezinvolt, corpul în public. Nu întâmplător, Mili întruchipează un "ideal" feminin mai degrabă conservator, pe care eroul lovinescian ajunge în final să-l prefere. Vezi și Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011, capitolul "Cinematografia și decadentismul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
bărbatul situat inferior din punct de vedere social, dar dependent de femeia situată superior din punct de vedere social, îl constrânge pe acela la înfrânare, la renunțare, la controlul exercitat asupra pornirilor instinctuale și astfel la transformarea sa. Nu este întâmplător faptul că în această situație umană ceea ce definim ca lirică evoluează ca un fenomen social, și nu doar individual și își face apariția tot ca fenomen social acea transformare a plăcerii, acea nuanță de sensibilitate, acea sublimare și acel rafinament
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fantastic". 166 Camille Paglia, op.cit., p. 63: "The Egyptians eye is synonymous with Western personality. Because the soul was thought to reside there, the eye is always shown full face, flounderlike, even when the head is in painted profile". Nu întâmplător, în portretul pe care i-l face lui Eminescu, Caragiale subliniază importanța ochilor element-cheie al personalității: "Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari la aceste ferestre ale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
condiții, trebuie să apelăm mai mult, continuu și cu mare atenție la “seismografele biologice”, adică la animale, păsări și alte viețuitoare, al căror comportament neobișnuit în anumite zile și ore ne vestește producerea unui puternic cutremur de pământ. Și, nu întâmplător, evoluția acestor viețuitoare pe pământ de-a lungul milioanelor de ani a fost însoțită de numeroase catastrofe, dezvoltându-le o anumită sensibilitate și reacție la cataclisme, care le permite să simtă - imediat și din timp - pericolul ce se apropie și
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului"50. Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic ,,prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decât vanitate"51. Nu întâmplător la vechii greci, șarpele îmblânzit și chiar mort simboliza înfrângerea vanității. Oprindu-se apoi în exclusivitate la creștinism, Paul Diel interpretează mitul șarpelui ipostaziat în figura lui Satan. Acesta ar traduce pe plan pur psihic ,,forța subconștient motivată care duce
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
în Jihad-ul purtat macabru și grotesc de Statul Islamic, de exemplu. Ajung să fie recrutați și manipulați în ample rețele teroriste pentru a lupta împotriva propriei țări. Drama lor intimă îi determină să-și ,,teatralizeze" curajul și inițiativele... Nu întâmplător mulți dintre tinerii care pleacă să lupte în Irak sau Siria își expun pe rețelele de socializare așa zisele ,,fapte de arme"193. Se laudă și sunt mândrii de ceea ce fac, fapt ce ilustrează perfect demonizarea unui om. Se întorc
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Dar eu n am putut să-i imit, să-i urmez, să mă expatriez, plătind din greu această cum să-i spun ? inhibiție. Nu este vorba decât de simpla autenticitate a integrării europene și nimic mai mult. M-am născut întâmplător într-o anumită cultură, pe care mi-am asumat-o spontan. Nu discut acum nici calitatea, nici stadiul său de dezvoltare. Mă simțeam însă pe deplin integrat, înscris definitiv și firesc evoluției sale, în cadrul căreia încercam, în felul meu, să
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
prin muncă tenace, continuă și bine organizată. La noi funcționează însă legea eternă a minimului efort și a expedientului. Se muncește încă mult prea puțin la noi. Suntem, probabil, încă prea contemplativi, prea poetici, prea visători mioritici. și nu chiar întâmplător, spiritul faustic este detestat și el (de C. Noica, de pildă). Totul se rezolvă, s-ar zice, de multe ori, de prea multe ori, prea ușor, în zona noastră. O relație, un telefon, o recomandare, o intervenție, o... vorbă bună
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de reținut interesul pe care Îl are eroina pentru muncă. (Ă). În sfârșit, factor esențial În stimularea transformărilor sufletești ale Anei Roșculeț este ajutorul pe care-l primește de la partid și de la sindicat. Acest ajutor nu este sporadic și nici Întâmplător (Ă). În general se poate afirma că Marin Preda a respectat adevărul vieții și nu a făcut din eroina lui o figură excepțională. Procesul sufletesc al Anei Roșculeț nu se petrece numai la lumina clară a zilei, ci rămâne uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
era mai puțin vizibil atunci, ceea ce constituia Însă germenul dezvoltării viitoare, anume afirmarea crescândă a clasei muncitoare ca forță conducătoare În luptă pentru Înlăturarea exploatării și, odată cu aceasta, În general, sporirea Încrederii celor asupriți Într-un viitor luminos. Nu este Întâmplător că dintre toate tipurile Întâlnite În cartea Sandei Movilă, al boieroacei Julia și al cârciumarului Ilie Tabageru sunt cele mai vii, și aceasta este În dauna personajelor pozitive ale cărții. Scriitoarea caută prin fiecare gest al lor, prin fiecare stare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În munții Georgiei (Ă). «De-aici de pe Înalta punte Mi-arunc blestemul spre apus Spre monștrii care vor copilul Să fie-așa, strivit și dus». Poezia a reușit În ultima vreme să fie Împlântată În realitate. (Ă). Astfel nu este Întâmplător faptul că unele dintre cele mai frumoase poeme au fost scrise de acei poeți care au vizitat nu demult Țara Sovietelor (Ă). și atât În poemul lui Mihai Beniuc La Gori cât și În poemul lui Dan Deșliu Daruri pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-și au rostul. Dar s-a putut constata că tocmai acești critici «generoși», tocmai acești domni gata să absolve toate lipsurile unei poezii al cărei ascuțiș era tocit, sunt cei care În anumite Împrejurări devin foarte «pretențioși». Nu-i deloc Întâmplător faptul că Onca Talpă, exclus din cenaclul Comitetului Provizoriu pentru atitudine dușmănoasă, specialist În critică Împăciuițoristă, plină de menajamente, se dovedea foarte «gentil» cu deosebire față de cei care nu spuneau nimic. De Îndată ce apărea un poem combativ, cu o temă politică
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Preferința pentru exprimarea savantă, constând În Întrebuințarea unor fraze lungi, Încărcate, și folosirea neologismului chiar dacă se găsește termenul neaoș corespunzător, se vede În articolul Teoria leninistă a reflectării și spiritul de partid În cultură (Pavel Apostol). Iată câteva fraze culese Întâmplător: «Expluzarea ideilor morale din artă coincide cu momentul primelor manifestări conștiente ale proletariatului român și Își trădează conținutul său de clasă Îndreptat Împotriva mișcării muncitorești, prin postulatul pe care se bazează: eliminarea preocupărilor sociale ale oamenilor de artă, Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru producția internă de mărfuri. Luând forma comerțului periodic - târguri, iarmaroace -, aici s-a desfășurat un schimb intens între produsele locale manufacturate și cele specifice mediului rural - cereale, animale, diferite băuturi, ceramică, piei, țesături, alte produse ale economiei casnice. Deloc întâmplător, chiar și în zilele noastre, în jurul orașelor moldovenești gravitează o serie de sate și comune, ce închid spațiul citadin într-un cerc aproape perfect. Se profilează, de la bun început, o primă concluzie în legătură cu factorii ce au dus, în perioada medievală
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
care diferitele comunități etnice și au repartizat suprafața orașului sugerează perfect profilul socio-economic al membrilor acestora. Pe armeni, de pildă, începutul secolului al XIXlea îi găsește poziționați în partea de Vest a orașului, în imediata apropiere a sediului isprăvniciei. Deloc întâmplător, aici prinde contur o uliță armenească - veritabilă arteră comercială ce deservea, în special, nevoile locuitorilor din satele Călugăra și Mărgineni. Importanța economică a drumului de Vest al orașului a fost puternic diminuată de apariția liniei ferate Adjud-Bacău-Roman (1872) - ce a
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
potabilă a Bacăului nu era suficient de ... potabilă. Încă din anul 1890, când apa din fântâni a fost supusă unor analize chimice în laboratoarele de la București, s-a constatat că nivelul concentrației de calciu era mult peste limita normală. Deloc întâmplător, analizele au fost provocate de următoarea constatare: medicii băcăuani au consultat un număr tot mai ridicat de pacienți care se plângeau de dureri de stomac. Aceste realități au determinat Primăria să inițieze demersurile necesare pentru rezolvarea acestui mare neajuns al
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]