KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...305 306 307 ...326 >

8,142 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

sub greutatea mea. Jos, în curtea școlii, se adunaseră vreo două sute de elevi care urlau încântați: marfă! profu’, dă-te mai la dreapta, să cazi pe Opelu’ lu’ doamna directoare! Sau: mâncaț-aș, pe cât facem pariu că alunecă? Fetele, în special, țipau de-ți luau auzul. Băieții huiduiau și fluierau. Directoarea, colegii și comisia oltenească scoseseră capetele pe ferestrele de la etajul unu. Mă încurajau cu toții: - Multă grijă, domnu’ Leo, că dacă alunecați dumneavoastră, pe cine mai trimitem? - Aoleu, Doamne ferește, se topește înghețata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Doar capul enorm, ca o uriașă piatră cubică, distona cu trupul boieresc. - Dispariția androginilor, scârbiți de sub-specia care deviase din ei, mă face să mă-mbăt și să ies urlând pe străzile Parisului. Mă opresc în fața piramidei de la Louvru și țip până vin jandarmii să mă ducă acasă cu forța. A doua zi vuiește Sorbona: iarăși s-a matolit Beligrad! Deodată ochii lui încețoșați și demenți se aprind. Mă înșfacă de antebrațe. Mâinile încep să-i urce - îmi pipăie brațele, umerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Leo își ridică torsul și, prinzând-o de plete, îi răsuci cu furie capul în sus. Privi încrâncenat în ochii femeii și, ținând-o strâns de coamă, îi devastă gura, o pătrunse cu limba, îi mușcă până la sânge buzele. Victima țipă scurt, se zbătu să scape, și-și înfipse unghiile în spatele bărbatului. Zgârâieturile îi provocară o durere atât de mare, încât Siegfried se înțepeni în măruntaiele Pepitei și-l buși sperma pe nas. Imediat după asta războinicul căzu în genunchi și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
obez în colivie și mai are și tupeul să se rățoiască la mine! hai, taci cu mămica, fazan durduliu și pocit ce ești! Făă, ce-ți fac! te omor fă...mama mă-tii de sclavă...! de-abia mai poate să țipe la blonda care se îndepărtează dând muzical din fese. Sala se prăpădește de râs. Baronul se răsucește cu ochii-n sânge: la o parte căcănarilor! vreau liberă banca de împins la înclinat. mucea! și tu, valea de la helcometru! Păi de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
cu greu într-un 205 aglomerat. Șoferul pornește înainte să urce toată lumea. Partea din spate a căruțului și o bătrână intrată doar pe jumătate, rămân afară. Femeia țopăie pe piciorul pe care nu a mai reușit să-l aducă înăuntru. Țipă. Lumea din autobuz se agită: oprește, domle, o omori, nu vezi? hoo! Șoferul ascultă muzică populară cu volumul la maximum. Privește sictirit în oglinda retrovizoare. Urlă și el: stați să ies din intersecție și o las să urce, baba dracu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Moartea vă caută pe-acasă și voi baaateți coclaurile așa, de nebuni. În timp ce vorbește, omul dă din mâini și o lovește pe tanti Cucu peste ochelari. Ochelarii se strâmbă. Victima își aranjează repede instrumentul optic de marcă piratată și îi țipă făptașului în ureche: ce faci, domle, vrei să mă nenorocești de tot? Da’ chiar nu te uiți ce faci cu mâinile alea? Cetățeanul își cere scuze cu jumătate de gură și se intoarce cu spatele, să privească pe fereastră. Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Piratule, lasă acilea! sau: mamă ce-mi place cântecul ăsta! sau: bă, filmu’ ăla cu fata fără părinți care ajunge directoare e frumos de tot. Piratu’ nu-i bagă în seamă însă. Se oprește satisfăcută la știrile de pe PRO TV și țipă: ia tăceți! ia tăceți! să auzim știrile! Știristul cu cravată roșie și frizură linsă folosește aceeași voce pe care o au toți ceilalți știriști. Am înțeles că după Revoluție s-a adus de afară un set de voci pentru fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
țâșnește. Ghemuit, face salturi lungi ca de cangur. Deodată, se prăvălește ca săgetat peste un scaiete osos: norul alunecase de pe fața lunii. Or, Leonard știe ce înseamnă razele astea: moarte. Își umple gura cu țărână la repezeală. Nu, n-o să țipe decât în apropierea redutei - un spin îi intrase tare în fund. Carnea unui luptător nu moare însă atât de ușor. Din ce în ce mai agitată, mierla aproape că țipă. Leonard șerpuie cu aglitatea unei fiare. O fiară feroce. Începe să tragă încă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
înseamnă razele astea: moarte. Își umple gura cu țărână la repezeală. Nu, n-o să țipe decât în apropierea redutei - un spin îi intrase tare în fund. Carnea unui luptător nu moare însă atât de ușor. Din ce în ce mai agitată, mierla aproape că țipă. Leonard șerpuie cu aglitatea unei fiare. O fiară feroce. Începe să tragă încă din mers. E numai acoperirea însă, căci imediat se oprește și ochește precis, nemilos. Ce să facă el cu prizonierii!? Abia dacă îi mai rămâne o țigară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
ultimele lucruri din casă, am primit un telefon de la Maria Firidă. Își anunța fiica despre apropiata ei plecare la Cluj. Era cazul să profităm și noi de Caritas, dacă nu voiam să ne-o ia toți înainte. O puteam auzi țipând în telefon: iei de opt ori mai mult decât ai băgat! Madam Ciolpan ciulise urechile și își frângea mâinile. Asta m-a făcut să-mi schimb atitudinea dușmănoasă. Am salutat-o chiar cu căldură, de parcă mă despărțeam de o iubită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
început am observat eu că are ceva...nu-i corect! - Ba e un ruj foarte corect. - Leo taci că-ți mănânc puța! - Ei și? Nu mai pot eu de asta! - Tu n-auzi? Îți mănânc puța și-i clănțănesc...zbârciu’! țipă ea triumfătoare. - Care zbârci? - Nu știu, găsesc eu. - Păi îți mănânc și eu păsărica! - A mea e înăuntru. - Da, dar are și-n afară. - Eee, o plăcințică mică acolo... L XXI La începutul lui august am luat trenul spre Cluj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
dezastru să fii trimis acasă cu banii, să nu mai poți depune la fabrica de multiplicat bancnote a genialului țigan din Cluj care a repus Româna pe harta lumii. Nașpa! Mai bine ne ținem gura. Singura care are curajul să țipe e o femeie în negru, cu broboadă pe cap: pocăiți-vă! Și-a întors Dumnezeu fața de la noi! Vai și amar de capul nostru! E cocoțată pe un garaj și de acolo aruncă asupra mulțimii de viitori miliardari fluturași cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
e într-o stare jalnică (așa e! de-abia ne putem plăti cheltuielile la bloc!). Știu care vă sunt problemele, pentru că și eu sunt cadru didactic! (fluierături frățești, admirative). Să nu credeți că eu mă descurc mai bine decât dumneavoastră, țipă vorbitorul cu chip osos, ros de ambiție. Îl privesc năucit: poartă un costum elegant, perfect croit după trupu-i deșirat, și o cravată de un roșu-rusesc, care trebuie să-l fi costat cât salariul meu. Să știți că ne batem capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
ar fi preluat de prin 2006 Pepe-Inimă-Albastră, cu consecințele de rigoare. Seria de coșmaruri showbizz a fost curmată de vestea dispariției subite, în timpul unei certe cu femeia venită să spele vasele, a lui tanti Clemanza. Mătușă-mea Cucu mi-a țipat în telefon că dacă proasta de servitoare nu l-ar fi stropit, din greșeală, pe Chilot, pechinezul, tanti Clemanza ar fi trăit bine merçi și acum, ba mai mult ca sigur ar fi depășit o sută de ani. Ce fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
ne scutească de stat la rând la pâine și lapte, își punea sutana gri, pălăria de pai albă, barba lungă de bumbac, își lua bastonul și se băga în față peste tot. E adevărat că moldovenii, oricât de bisericoși, mai țipau ei din când în când: păi bine, părințele, frumos îți șade să te bagi în față! El însă zâmbea încălecându-și fălcile: la câte biserici, școli și poște le făcuse până la șaptezeci de ani, puteau și ei să rabde că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
aduc și ele cu niște blocuri bucureștene vopsite ca de carnaval, înaintea alegerilor. Litoralul e deprimant și asta îmi face bine. Nisipul, altă dată galben, e plumburiu, valurile înalte par de păcură. Albi au rămas doar pescărușii, dar și ei țipă disperați. Briza îmi ridică părul în vârful capului, mirosul sărat îmi face poftă de murături. Ne întoarcem pe malul ghiolului, printre stuf și papură. Nici măcar n-o iau de mână. Fiecare e pierdut în lumea lui. Lumea mea are chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
a treia oară, se pare că avea probleme chiar el însuși. Toți pasagerii erau cu urechile ciulite - li se pregătea din nou ceva. Trebuia să se baricadeze un timp în case, fabrici, magazine. Ciulitul diminuase atenția. O femeie începu să țipe ca din gură de șarpe: mi-a dispărut portofelu’! aoleu, portofelu’ meu! Chiar la spatele ei stătea un individ în costum; în loc de cap avea o minge de tenis, pe care cineva desenase în joacă doi ochi și o gură. Femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
mai ușor: acolo au fost lăsați să coboare hoții, care se îndepărtau râzând și cântând: „vine controloru’ și îți dă omoru’!” Câțiva pasageri nu-și găsesc biletul la timp. Funcționarii regiei de transport sar pe ei, îi trag jos. Oamenii țipă: lăsați-mă, am bilet! Lăsați-mă să-l caut! Degeaba - controlorii sar din autobuz cu prada în gheare. Polonicul pârâie din greu și demarează într-o trâmbă de fum. Totul nu a durat decât zece minute. Observ că a dispărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
spus că bunicul era în spital - probleme cu rinichii, o să mergem mâine să-l vedem. M-am dezbrăcat și, cu infinită ușurare, mi-am scos piciorul din pantof. Arăta ca o minge de rugby. O să mori, o să mori! începu să țipe bunica. Imediat mă luară la întrebări. Le-am zis ce și cum. Taică-meu sări pe mine: încă nu ți-a venit mintea la cap? Asta îți trebuia ție acuma? Poate ne trezim cu poliția pe cap! Am băgat piciorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
cădea tot mai des într-un soi de leșin, deși preoteasa își făcea de lucru pe lângă el și-l altoia cu pliciul, sub pretextul unei muște obraznice. Într-o zi mai senină, când soarele bătea prin jaluzelele vechi, iar copiii țipau și se băteau cu zăpadă sub geamul de la parter, l-am convins pe bolnav să dea o raită în jurul mesei din sufragerie. Omul din care nu mai rămăseseră decât barba albă și oasele se îmbărbătă. Se lăsă ridicat în capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
m-a chemat alarmată. Eram numai noi trei în casă. Am venit într-o suflare și am încercat să-i masez mâinile și gâtul. Dar exact atunci o luară durerile și pe Bunica. Bunicul se ținea cu greu să nu țipe, iar Bunica scâncea: și pe mine mă doare! uite-aici mă înțeapă! aici la șale, unde-am avut zona zoster, freacă-mă și pe mine puțin pe mâini că așa mă ustură...uite, Leo, aici, între coaste, o durere așaaa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
franzelă fierbinte și o rupeai în bucăți pe care le tăvăleai prin vinul îndulcit. Bulgării de pâine înroșită se băgau în gură cât timp încă fumegau, ca hălcile de carne smulse din trupul unui animal viu. Sfânta Împărtășanie a vampirilor! țipase tanti Cucu, scărpinându-se cu un deget pe sub cauciucul negru care îi acoperea ochiul lipsă. Împotriva ăstora trebuie plătit părintele să scoată părticele și să slujească molitfele Sfântului Vasile! În general nimeni nu rezista la mai mult de două bucăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623

În el ceva nemuritor. „ Și cum stăteam așa Într-o seară, vin doi cu automatele și trag să ne sperie câteva gloanțe pe deasupra, prin cameră. Unul din ei ceva mai beat a căzut peste o sobă, era să ia foc. Țipau femeile, copiii. Ăla care a rămas În picioare căuta să ne amenințe și pe noi. Am pus mâna și i-am liniștit pe amândoi.“ Încă nu ești sigur că toata morala fabulei abia Înjghebate de bătrânul Învățător este asta. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
d’a bușilea, mai În față. Când a ieșit popa mai În fața altarului să cădelnițeze sau dă ce-o fi ieșit el, ăștia, hop, sar amândoi și-i pun mâna În gât. Dă-i țipete p’acolo prin biserică, babele țipau și se Închinau, băieții nimic: Scoate banii, părinte, că te omorâm! A deschis ăla cutia milelor și le-a dat, dar, ai dracu, că nu era proști, i-au luat anteriu lu’ popa. Și ăla care-l avea pe el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
ce vrea. Privirea lui, poate, dacă cineva ar fi avut timp s-o examineze, spunea totul, dar nimănui nu-i trecea prin minte că și un copil poate să Înnebunească. Abia când a Încercat să-i scoată cuiva ochii și țipând s-a agățat de cartușierele voastre, abia atunci cineva s-a gândit că e nebun și că trebuie luat cu binișorul. „Hai d’aci, bă, țâcă, zicea bătrânul că i-ar fi zis chiar el, hai d’aci că poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]