7,946 matches
-
din Piatra-Neamț, Cozma. Și când gardianul a Început să Împingă gamelele, după prima sau a doua am pus o gamelă și l-am blocat și, În loc să se verse gamela În cameră, s-a vărsat pe cizmele lui. A Început să țipe de acolo! Și i-am spus: „Până când nu-mi dai și porțiile care s-au vărsat, nu primim mâncarea”. A Închis vizeta, s-a făcut liniște... Care a fost reacția colegilor de celulă? Nu eram singurul. Erau anumite situații când
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nu Înțelegeam ce se Întâmplă, dar până la urmă am aflat că pleacă rușii din țară. Îmi aduc aminte, că printre alții, părintele Frâncu din Ploiești, liberal, dacă nu mă Înșel, a sărit În sus trei metri și a Început să țipe În celulă: „Suntem liberi! Suntem liberi! În 24 de ore, după ce pleacă rușii, suntem liberi!”. Eu, care aveam atunci 19 ani Încă neîmpliniți, am zis: „Ce face? N-ați Învățat nimic În anii de Închisoare. Aveți impresia că ei nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mâini, aveam mâinile În față, nu În spate, și el mă lovea. Și m-am Întors odată și l-am prins de testicule... cu gândul că nu-i mai dau drumul orice-ar fi. Și Într-adevăr a căzut, a țipat, și a venit Șomlea imediat, mi-a dat În cap și m-a luat... Am zis atunci că-l omor... Ce s-a Întâmplat pe urmă... nu este greu de imaginat. M-am trezit după un timp Într-o celulă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o ștrangulăm. Rolul i-a venit prin tragere la sorți tot lu’ Gheorghe. Și, Într-adevăr, a pus mâna pe ea, eu m-am dus imediat și am prins-o și-am sucit-o, am băgat-o Între picioare, ăla țipa la soldați că să tragă, soldații n-aveau curaj... țipa la mine s-o las, eu nici nu știu de ce n-o lăsam... A tras rachete, că ăsta era semnalul de alarmă... Când am lăsat-o... a căzut, dar și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tot lu’ Gheorghe. Și, Într-adevăr, a pus mâna pe ea, eu m-am dus imediat și am prins-o și-am sucit-o, am băgat-o Între picioare, ăla țipa la soldați că să tragă, soldații n-aveau curaj... țipa la mine s-o las, eu nici nu știu de ce n-o lăsam... A tras rachete, că ăsta era semnalul de alarmă... Când am lăsat-o... a căzut, dar și-a revenit după un timp. Dar a venit „Măi, șarpe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Erau vreo doi-tri... Și altul a Întins mâna după Aristina. Și ea era cu sumanu’ numa’ așa, pe spate, nu era tras pe mâneci, și ăla o crezut c-o prinde, da’ o rămas cu haina, și ea atunci a țipat și-o fugit... Și pentru asta o luat 20 de ani, că i-o alarmat pe ceilalți... Și atuncea a Început focul. Și bineînțeles că n-o fost Între ei nici un rănit, numa’ s-o tras așa ca să poată să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am făcut grevă... și ne-a legat fedeleș, ca pe lemne, și ne-a aruncat Într-un camion, ca pe butuci, și ne-a dus la Securitatea din Constanța la anchetă... Acolo..., o Întâmplare interesantă. Când ajungem, unul dintre noi țipă tare: „Tată, mamă, scăpați-mă, că ăștia mă omoară! Săriți, că mă omoară!” Era un prieten bun, a murit acum câteva luni, În martie, la Piatra-Neamț... Și eu Îi spun: „Măi, Crăciun mi-a spus mie că ne duce la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu tata și mă duceam la Broștenii de Vrancea să cumpăr fructe, că făceam negustorie. Și când am venit Înapoi era comuna Împânzită de doișpe-treișpe echipe, pe sectoare. În mahalaua noastră, acolea, și-n alta, mai departe, Încolo, s-auzea țipând. Vă spun sincer... Io eram tânăr, aveam 23 de ani nu Împliniți, atunci venit din armată, proaspăt liberat. Păi, tu, dacă auzi, nu tre’ să sari? Eram tânăr: „Hai, mă cu toți!”. Și am sărit cu toții. Și când am plecat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Pitești. Tânărul Berlicoco merge la post și primul act care-l săvârșește, ca depozitar al siguranței publice, care e? Pune câțiva dorobanți și doi bărbieri în piață; pe cine dintre isnafi ori cupeți or prinde, să-l tunză ridiche. Țipă lumea; scandal! ce-i asta? «Așa e porunca măria-sa Vodă, răspunde polițaiul... Uite pe mine cum m-a tuns!»“ (I.L. Caragiale, Opere, vol. III, ediție îngrijită de Paul Zarifopol, 1932, pp. 131-132). Aceeași scenă, foarte pe scurt, e istorisită
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Apoi servitoarea se duse iarăși sus și chemă grabnic pe doamna Orăscu, spunându-i că domnișoara și-a rupt piciorul. D-na Orăscu alergă, dar când ajunse în gura pimniței, își văzu fiica întinsă jos moartă. Se întoarse repede înapoi, țipând și chemând ajutor, dar servitoarea îi aruncă și ei lațul după gât și cu ajutorul celor doi unguri o târâră în pimniță. 394 bucureștii de altădată 169. Victor-Emmanuel (Vittorio Emmanuele) al II-lea (n. 1820), primul rege al statului italian unificat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vedere că „morții” aceștia atîrnă totuși greu: plumb, nu altceva! Un Mănescu, de pildă, e încă bine cunoscut peste hotare. În privința consecințelor „scrisorii”, se poate anticipa numai atît: prin spărtura pe care au făcut-o în „zidul tăcerii”, curînd va țipa vîntul mult mai multor nemulțumiți. *Activismul lui G. a ridicat iarăși capul la plenara din februarie a Comitetului Județean de Cultură și Educație Socialistă. Luînd cuvîntul, el a lăudat „inspirata alegere a temei” (creația literară) și conținutul „bogat, plin de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întreb: și la ei, în Vest? *Bunavestire ’89: o zi de proiecte îndrăznețe! *Pe linotipuri, pe un perete al zețăriei, pe suporții mașinilor de imprimat a apărut următoarea atenționare: „Vă rog insistent să mi vorbiți calm, liniștit și fără să țipați, pentru că altfel: - Inima mea lucrează în plus; - Tensiunea arterială crește; - Pulsul se accelerează; - Nervii se deranjează; - Rinichii se blochează; - în plus, îmi pierd obișnuita amabilitate, devenind irascibil”. Nu știu cine a compus-o, nici dacă e „creația” tipografilor noștri ori a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
convins că situația e aceeași peste tot. Ce se spune pe ici-colo, că nu se găsește la noi, dar să vezi la Alba-Iulia, la Cluj, că acolo nu e lipsă... , asta e propagandă mincinoasă! Peste tot, femeile plâng, se vaită, țipă, rabdă, dar nimeni nu le aude! în ziua când, cu ocazia aniversării celor 60 de ani de la crearea PCR (decât să trăim așa, mai bine nu se crea!), când se agățau la gât decorații pentru merite deosebite față de cauza clasei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nave ca lumea, dar încă să conducă o flotă de nave, care constituie chiar și pentru un comandant de cursă lungă cu experiență o problemă foarte grea. Ei bine, acest ing. Buzatu Constantin, învestit cu puteri discreționare, taie și spânzură. Țipă și urlă la comandanți, șefi mecanici și alți ofițeri ca un descreierat, asta în ședințele de comandament, ședințele de partid și oriunde i se ivește, fără alegere. Ar fi cum ar fi, dacă ar fi reușit să realizeze ceva cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
servicii primește inginerul Stoica o grămăjoară mare de bani aduși din sudoarea șoferilor. Tot cam pentru aceste servicii primesc bani șefii de ateliere, șefii de coloană, șefii de garaj, maiștrii de atelier și mulți alții. Șefii de autobaze, toți deopotrivă, țipă la șefii de atelier, aceștia la șefii de coloană și șefii de garaj, dar treaba tot nu merge după placul lor. Atunci se strâng toți, țin o scurtă ședință și apoi pornesc spre curtea autobazei, în grup, să facă ordine
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
struțul în nisip. Poate că veți putea discuta această problemă cu oameni de cultură români care apără de departe, măcar cu vorba, moștenirea noastră culturală. Poate se va găsi un loc și în programul religios al domnului Stînișoară pentru a țipa revolta noastră de regimul care distruge lăcașurile credinței noastre strămoșești. Un inginer român recent sosit în RFG, [octombrie] 1984, difuzată la 18 octombrie 1984 Producția de oțel în planul național unic de dezvoltare economico-socială s-a prevăzut, după cum se știe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
am evitat să-i explic distinsului expert german că acum patru ani, când, în urma crizei poloneze, datoriile externe ale României au ajuns și ele în lumina rampei finanțelor internaționale, la ședința decisivă, tovarășul, înfierbântat, și-a ieșit din fire, a țipat și a vociferat, dar nu a amintit nici de investițiile majore eronate, nici de gigantomanie, nici de polițele în alb, trase pe contul nivelului de trai al generației următoare, ci i-a făcut pe experții de frunte ai țării albie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
alte treburi te împiedicau de-a lua parte personal. în Legiune îți vinzi comoditatea și o împarți cu acei ce n-au; îți vinzi averea, dacă din ea se pot hrăni atâtea guri flămânde, te îmbraci cu haină modestă, până când țipă atâtea trupuri goale. înțelege, deci, iubite cititor dornic de a te înscrie în cuib, nimeni nu te oprește dacă vrei aceasta, cei care ți-au luat-o înainte se bucură și neamul foarte mult - numai trupul tău să nu te
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Codreanu, s-a repezit printre soldați la Căpitan, strigând: „Cănel, Cănel!”. Căpitanul s-a oprit și cu un genunchi în pământ a așteptat o cu brațele deschise ridicându-se cu ea în brațe, a acoperit-o cu sărutări, în timp ce fetița țipa bucuroasă: „Cănel. Cănelul nostru!”. M-au podidit de-a binelea lacrimile, căci bănuiam furtuna de sentimente ce bătea în acel moment în sufletul Căpitanului, la vederea familiei sale. Numaidecât au fost invitați de un ofițer să intre în Corpul Gărzii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Grimalschi, rămăseseră în celula patru, cei doi „reeducați”, care s-au stins curând și ei, fiecare în alt mod: Dan Dumitrescu, a murit bolnav de ficat, în realitate de ulcer perforat, conștientizând că se lăsase înșelat de securiști. Plângea și țipa la ușa celulei cerând o cât de slabă asistență medicală, și în cele din urmă văzând că acest minim nu i se acordă, ca un ultim reflex al mândriei atât de mult îngenunchiată, a început să-i înjure pe toți
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de venin, Privea paharul încă plin, Ce-arăți în fund, pahar cu vin! Gemu întâiul: Mâine chiar Să-ți colcăi viermii, leș murdar Fii mușuroi, fii furnicar! Iar celălalt: Chiar mâine-n zori Voi fi un scrânciob pentru ciori Să țipe corbi croncănitori... Dar cel de-al treilea tăcea Obraji de lut, frunte de stea Privea paharul și nu bea. Și ei au zis: Tu nu blestemi, Nu bei și moartea nu ți-o chemi, Tu ochi nu plângi, tu piept
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Întotdeauna îmi propun să-l pun lângă pat înainte de a mă culca, dar uit. Și mereu mă lovesc de picioarele mesei sau de aragaz. — Alo! Nici un sunet la celălalt capăt al firului. Nimic. De parcă fusese îngropat în nisip. — Alo! am țipat eu, mai tare de data asta. Tot nimic. Nu se trăda nici un suflu, nici o respirație. L-am pus exasperat în furcă. M-am dus la frigider, am scos o cutie cu lapte și am băut câteva înghițituri bune înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lor... E mult prea periculos. — Și unde să merg? — Du-te la supermarketul din Aoyama. E deschis toată noaptea. Așteaptă-mă acolo. Ajung și eu pe la cinci și jumătate. — Mi-e frică rău. Dacă... Iar s-a întrerupt sunetul. Am țipat în receptor, dar n-am mai primit nici un răspuns. Tăcerea din receptor plutea precum fumul prafului de pușcă. Se extindea oare defecțiunea în sistemul sonor? Am pus receptorul jos. Am sărit imediat în pantaloni și am îmbrăcat un pulover pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mă! am repetat. — Nu e momentul să dormi, zise ea. M-a lovit cu pumnii în coaste și mi-a atins burta. M-a sfâșiat o durere ascuțită de am avut impresia că s-a deschis ușa iadului. — Te implor! țipă ea. Dacă nu te scoli, se sfârșește lumea. 16 La capătul lumii Venirea iernii M-am trezit printre mirosurile familiare. Era patul meu. Camera mea. Dar aveam senzația că ceva nu mai era la fel ca înainte. Ceea ce vedeam mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu mi-am dat seama că fuseseră închiși. Lanterna ei mare fâlfâia înaintea ochilor mei. Ea mă plesnise peste obraz. — Dă lumina deoparte! Mă dor ochii cumplit. — Ești tâmpit? Aici ți-ai găsit să dormi? Hai, ridică-te de jos! țipă fata. — Adică? Am aprins lanterna și am luminat în jurul meu. Stăteam pe pământ, rezemat de perete. Adormisem fără să vreau. Și pământul, și peretele musteau de umezeală. M-am ridicat încet. Nu știu când am adormit. Nu-mi amintesc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]