13,876 matches
-
apelați la ajutorul altor persoane - avocați, polițiști etc. Cred că veți descoperi că strategiile prezentate de mine vă vor ajuta să faceți față majorității tipurilor de șefi dificili pe care e posibil să-i întîlniți. Concluzii Arată-le ce poți Abandonează mentalitatea de victimă. Nu renunța la puterea pe care o deții. Nu lăsa pe nimeni și nimic să stea în calea destinului tău. De cîți șefi dificili e nevoie pentru a schimba un bec? De doi. Unul care să țină
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
din urmă, e foarte important să nu pierzi din vedere faptul că îți poți controla în mare măsură propriul destin și că ai capacitatea de a îmbunătăți mult situația de la locul de muncă, dacă acționezi în mod pozitiv și preventiv. Abandonează mentalitatea de victimă. Nu renunța la puterea pe care o deții. Nu lăsa pe nimeni și nimic să stea în calea destinului tău. Cineva a spus cîndva: „Viața nu e o repetiție cu costume”. Nu cred că există o deviză
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
toată puritatea ei "apofatică", acea cale a cunoașterii lui Dumnezeu predominantă în teologia occidentală. De altfel, poeții moderni au avut mica lor trufie (care nu a rămas nepedepsită!) de a substitui poezia religiei. Sau cum spune Wallace Stevens: "după ce am abandonat credința în dumnezeu, poezia este acea esență care îl înlocuiește în salvarea vieții". Paul Valéry credea că poezia are menirea de a lua locul lăsat liber de religie, o eroare pe care postmodernismul a găsit de cuviință că poate s-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sau să condiționeze exploatarea plăcerilor și dezvoltarea consumației"74. Spre a nu se cădea în elitism, mass-media a decretat vremea show-bussiness-lui, a publicității, a filmului american contra celui european, care e anacronic prin problematizare și finețuri artistice. Tradițiile au fost abandonate ca rămășițe penibile ale trecutului. A trecut pentru totdeauna și vremea modernismului "disperaților", al lui Kafka, al lui Emil Cioran, al lui Eugen Ionescu și al altora: "Inutile d'être désespéré".75 Postmodernismul, adaugă Alain Finkielkraut, ne-a deschis porțile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
utilizare a fotografiei înțeleasă nu ca mijloc de realizare de efecte formale, ci în purul si simplul ei semnificat de duplicat"93. De aceea, arta postmodernistă cere o explozie de autoironie și în asta constă moartea celei tradiționale și moderne, abandonându-se credința că arta poate sluji adevărul și că poate mântui, acceptându-se, de acum încolo, că este doar joc, multiplicare nesfârșită de simulacre. Astfel, arta înseamnă negarea, în primul rând, a avangardelor, care rămâneau elitare, înseamnă intrarea ei modestă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
istorie, ei vor progresul cu orice preț, precum Cațavencu al lui Caragiale, iar în plan real-istoric precum C. A. Rosetti, calificat de Eminescu drept "părintele demagogiei române". Interesant că opțiunea lui Nietzsche pentru epigon vine din dialectica eternei reîntoarceri, care abandonează, totuși, ideea hegeliană de progres. Știut e că și Eminescu e un antihegelian, dialectica lui fiind, în realitate, o antitetică. E una dintre acele întâlniri stranii dintre Eminescu și Nietzsche, dovadă că ei gândeau la fel, dar în ecuații ontologice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
încât marșul triumfal a continuat și după 1989, contaminându-i și pe "nouăzeciști". Nici n-a visat Lyotard ce zdruncin va stârni printre amatorii de experimente și "noutăți", cu atât mai mult, cu cât postmodernismul a pretins întotdeauna că a abandonat definitiv noțiuni ca noutate, progres, depășire, originalitate, atribute ale modernismului. Uimit de urmări, Lyotard a revenit, spre a pune lucrurile la punct, în 1986, cu Le postmoderne expliqué aux enfants, precizând că el nu este groparul modernității, așa cum au pretins
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Istoria umană în veci se desfășoară / Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău". (Împărat și proletar). Ce înseamnă asta? Eminescu recunoaște șansa oferită de eterna reîntoarcere, dar ea dobândește sens numai prin reușita încercării. De regulă, însă, încercarea e abandonată a doua zi după violențe și sânge. Ilăul, de îndată ce se scutură de condiția sa, se transformă în ciocan. În esență, e aceeași concluzie cu a lui Lyotard privitoare la iluzia marxistă a dezalienării sfârșită cu o nouă alienare. Lozincile revoluționare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Mai bine să se tacă, decide poetul ca, mai târziu, Wittgenstein. Iar în strictă contemporaneitate Rimbaud, care a și părăsit așa de timpuriu poezia. Trufia omului de a se considera stăpânul limbii (ceea ce face cuvântul neputincios, vrednic de a fi abandonat) echivalează cu trufia de a se considera și stăpân al adevărului. Din atare pricină, Wittgenstein chiar l-a considerat vrednic de a fi abandonat. Acestei capcane va încerca să reziste Heidegger. Dar înaintea lor s-a ivit mintea de laser
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Trufia omului de a se considera stăpânul limbii (ceea ce face cuvântul neputincios, vrednic de a fi abandonat) echivalează cu trufia de a se considera și stăpân al adevărului. Din atare pricină, Wittgenstein chiar l-a considerat vrednic de a fi abandonat. Acestei capcane va încerca să reziste Heidegger. Dar înaintea lor s-a ivit mintea de laser a lui Eminescu. Sunt două enunțuri-cheie în gândirea eminesciană: Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră".178 Și: " În sfârșit, adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
despărțit de postmodernism: e vorba de căutarea și găsirea unui sens existențial, iar în alte enunțuri se mărturisește ca trăitor într-o mistică nu neapărat legată de practicarea unui cult religios anume, dar semnificând cu hotărâre o recuperare a sacrului abandonat de ateismul rafinat al postmodernilor. Ihab Hassan privește lumea ca lumen, "ca miracol incredibil", simțindu-se atras de "Problema spirituală a materiei și a genezei lumii"220. La rându-i, Malcolm Bradbury se detașează de postmodernism declarând abandonarea tezei lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
grupul Liiceanu este "paramodernist", cu cât cunoscutul filosof și editor refuză a se socoti postmodernist, deși un Ion Bogdan Lefter și alții îi revendică pe "păltinișeni" ca imediați înaintași ai postmodernismului autohton. Altminteri, am văzut că și Alexandru Mușina a abandonat, de ani buni, doctrina postmodernistă, preferând paradigma mai largă a modernismului. Pe de altă parte, în paramodernism, elitiștii au posibilitatea să se delimiteze de conceptul "culturii populare", de masă, esențială pentru globalismul postmodern. Cum se vede, construcția lui Sorin Adam
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al materialismului filosofic, al romantismului și al umanismului secular; 3)abolirea sistemelor politico-economice: socialism, comunism, capitalism; 4)sfârșitul formelor artistice moderne. Cu siguranță, unele dintre aceste "sfârșituri" aparțin postmodernismului, acelui sfârșit al istoriei prorocit de Francis Fukuyama, care și-a abandonat destul de repede fantasmele. În viziunea mea, transmodernismul are alte dimensiuni, deși unele dintre ele se regăsesc și-n dibuirile lui Paul H. Ray, mult prea încrezător că societatea americană ar trebui să fie reperul absolut al transformărilor din lume. Cât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Teologia postmodernă remarcă Fanella a dat greș în mod dramatic în ceea ce privește sarcina centrală, aducând în dezbaterea teologică subiecte periferice ale culturii și epistemologiei. Întrebându-ne cum cultura ar trebui să se raporteze la Dumnezeu, intrăm deja în domeniul sociologiei și abandonăm teologia". Din păcate, Bisericile "încearcă cu disperare să se raporteze la cultura postmodernă într-o încercare de a o învinge". Dar o cultură nu poate fi învinsă decât prin depășirea ei transmodernistă, divină, întrucât "Biserica există ca singura fortăreață de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de postmodernism, care, prin întâietatea configurării, ar trebui să fie prima. Dar nu aceasta s-a impus, ci postmodernismul modern, adică acel postmodernism care rescrie modernul. Forma lui, însă, e alta. Autorul o numește postmodernism premodern, fundat pe ceea ce modernismul abandonase prin declararea morții lui Dumnezeu de către Nietzsche. Când postmodernismul modern s-a văzut silit să se confrunte cu sacrul, s-a crezut că e posibilă o nouă religie (New Age) în contra creștinismului iisusiac Treimic. Dar neognosticii nu și-au dat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transmodernismul. Constantin Virgil Negoiță observă corect că modernismul nu are apetit pentru infinit, dar se-nșală când crede că postmodernismul l-ar avea. "Revelația" postmodernului e tocmai "finitul", concretul, din care izgonește sacrul, nemaisimțind nevoia de Centru-fuzzy, sub pretextul că a abandonat centralitatea de tip totalitar. Aparent, fiindcă el n-a reușit să întrevadă centrul trivalent al sacrului. Când Cantor, genialul contemporan al lui Eminescu, s-a întâlnit cu problema infinitului, el nu l-a numit postfinit, ci transfinit. Ce extraordinar simț
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
iisusiace. În Statele Unite, un promotor al dialogului transmodernist, interconfesional este teologul Alan Watts, care a recurs la "experiențe" ale eliberării de îngrădirile strict confesionale (într-un sens opus restricțiilor epistemologice ale lui J. J. Fanella), redimensionând tradițiile, recuperând filosofia perenă abandonată de postmoderniști și toate formele culturii. Astfel, dialogul global interconfesional poate deveni și dialog intercultural global, ceea ce nu se produce fără reacțiile, uneori violente, ale celor închiși în mentalitatea modernistă, chiar în interiorul bisericilor. Transmoderniștii americani invocă profeția lui W. Blacke
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de Realitate, Ștefan Lupașcu a trebuit să utilizeze o gândire a terțiului inclus, fără a apela la contrariile sintetizabile ale lui Hegel, supuse, fără putință de emancipare, logicii terțiului exclus. Dar logica terțiului inclus poate duce la confuzii întrucât ar abandona principiul noncontradicției. Prin etichetarea gândirii lupasciene ca logică dinamică a contradictoriului (cum spuneam, sub acest titlu a fost tradus Ștefan Lupașcu de băcăuanul Vasile Sporici, înainte de 1989, dar sintagma aparține, totuși, filosofului 318), s-ar denatura axioma terțiului inclus, crede
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
MEMBRILOR SOCIETĂȚII. În prezent unele animale trăiesc în apartamente, în timp ce unii oameni nu au acces la o locuință. Aceasta este o anomalie. În momentul de față, un număr restrâns de oameni au în proprietate averi fabuloase, în timp ce majoritatea populației este abandonată în sărăcie și ignoranță. Unii își permit vizite de agrement în cosmos, în timp ce alți membrii ai societății sunt analfabeți, fără ocupație. Să luăm exemplu de la unele țări nordice, care câștigă bani și se întrețin din cultivarea florilor și a legumelor
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
a sosit momentul ca omul să facă ordine și să înlăture buruienele inutile, care consumă din oxigenul și hrana lui, amenințându-i existența. Acum este la modă compasiunea pentru animale, în timp ce unii oameni, din stadiu de copil, sunt ignorați și abandonați de societate. Din aceștia, unii ar putea deveni infractori, care să facă imposibilă și viața celorlalți. Ar trebui acordat dreptul omului, din stadiu de copil, tuturor oamenilor. Cu celelalte ființe vii ar trebui procedat după înțelepciunea țăranului, aplicată culturilor sale
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
otrăvit singuri apa, din ignoranță și suferă consecințele. Păcatul acestor oameni este ignoranța și neștiința. Ignoranța și neștiința lor îi îmbolnăvește și-i omoară, nu Dumnezeu. Ei nu sunt singurii vinovați. O parte din vină aparține și celor care iau abandonat în ignoranță și neștiință și nu le-au transmis din cunoștințele lor. Ignoranții trebuie să dorească și să accepte învățătura. Și în vecinătatea cimitirelor, pânza de apă freatică conține nitrați și nitriți, proveniți din descompunerea substanțelor organice din cadavrele umane
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
perpetuarea speciei. Bărbatul își aruncă sămânța (sperma), ca pe mucii din nas. Unele femei se lasă însămânțate, fac sex, fără a ști ce înseamnă, fără a fi responsabile pentru fătul care li se va dezvolta în burtă. Unele femei își abandonează copilul după naștere, viu sau omorât. Altele își scot fătul din burtă, prin chiuretaj. Prin aceste acțiuni, oamenii obstrucționează circuitul natural al materiei. Prin întreruperea sarcinii, din burta femeii, oamenii întrerup continuitatea (veșnicia) vieții pe pământ, ce se transmite din
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
ri în mod abstract, asem]n]tor unei ecuații algebrice care se aplic] unei variet]ți de calcule aritmetice. Comparația, inclusiv comparația sistemelor morale, poate avea loc numai la acest nivel generalizat. A incerca o comparație direct] înseamn] fie a abandona standardele morale proprii, fie a condamna practicile observate ca fiind imorale. C]s]toriile regale obligatorii dintre frate și sor] în Egiptul dinastic, în Hawaii din Antichitate, la populația Venda din nordul regiunii Transvaal din Africa de Sud sau incestul ritual al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
extrem de tulbur]tor al efectelor corozive pe care le poate avea dislocarea social] asupra sistemului moral al unei comunit]ți. Populația a fost mutat] din zona favorabil], rodnic] a teritoriului propriu atunci când aceasta a fost declarat] rezervație de van]toare. Abandonați într-un ținut muntos aproape sterp, ordinea social] și moral] a comunit]ții, similar] cândva celei din tribul G/wi, a fost înlocuit] cu o stare de r]zboi al tuturor îmopriva tuturor. Turnbull nu descrie violență brutal], ci o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aduce, în comparație cu viziunea tradițional]. Totul este întuneric, exceptând lumină care Îl înconjoar] și care se transmite, prin El, ucenicilor S]i apropiați. Inițial, iubirea reciproc] se limiteaz] la ei, dar acest lucru este temporar, întrucat lumea trebuie salvat] și nu abandonat] (17,20). Se insist] pe dovedirea iubirii prin cuvânt, voinț] și fapt], aceasta fiind chiar o condiție inerent] cunoașterii (7,17). Paralelă cu marxismul clasic a fost abordat] de teologia recent] a eliber]rii: doar cei care susțin în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]