8,468 matches
-
ușile, pentru a obține spațiu de publicare, accesul în reviste, în edituri... Îi citesc și îi admir pe mulți dintre colegii mei de generație, succesele lor sunt oarecum și ale mele. La fel, port doliu după cei căzuți, după Madi, acuma după Crăciun... Ce (mai) e generația '80 pentru literatura română? Din nou, mi-e greu să îți răspund competent. E sigur că existăm, că am dat cărți bune și personalități puternice. Și e evident că suntem vii, că scriem în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
noi, pe clujeni. Așa că mă tem că nu te pot ajuta...! Spune-mi o definiție a libertății. Cât de liberă ești tu? Sunt cam obosită în ultima vreme, așa că îmi imaginez că libertatea este o vacanță. Nu sunt în vacanță acuma. Spunea Napoleon că fiecare soldat poartă cu sine un baston de mareșal. În a cui traistă (românească) se află bastonul de laureat Nobel? De ce crezi că scriitorul "majoritar" român se simte frustrat că nu a primit premiul Nobel? Nu crezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
literar. Atâta invidie pentru că nu-mi pot imagina alt motiv al abținerii mi s-a părut de-a dreptul indecentă. Mari scriitori români, de la Rebreanu și Blaga, la Nichita Stănescu, Sorescu, Naum, Doinaș etc., ar fi fost plauzibili pentru Nobel. Acuma, occidentalii îl consideră plauzibil pe Norman Manea. În timp, Cărtărescu ar putea să aibă o șansă. Mai sunt și alții, Breban, Țepeneag, Buzura, Mălăncioiu, Blandiana, care îmi par la fel de plauzibili ca valoare. Ar fi frumos ca unul să-l ia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ales, în stânga. Să vă fie rușine! Acu' v-ați gândit și voi să dați banu' când am făcut refinanțări peste refinanțări! Rușine vouă! Poate la anu' voi fi dispus să mă gândesc la propunerea voastră. Pa! Și vă spun de pe acuma că nu vreau percheziții din cauza neadaptării politice a premiului, numai ca voi să vă scuzați/ justificați salariul sau onorariul. Voi, cei de la "Conta", ca "organ" propunător, să aveți grijă de percheziția la domiciliu. Am încredere în lipsa voastră de imparțialitate! Ha
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mi-o dat voie să plec. Am mers la demonstrații, la nu știu ce. După ce s-o terminat demostrațiile, mă cheamă: «- Băi, te sui în tren, ajungi la București și-ți iei pașaportu' și pleci în Irak !» «- Păi, cum, to'arășul director, acuma, pe 23 august, nu sunt liber și pe 23 și pe 24 ?!» «- Bă, ce să-ți fac, bă ?! Asta-i soarta șefului !» [râde] Măi, frate, ce să-i, ce să-i spun?! Și am fost. Deci, eu îmi luam foarte
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ies la pensie din Nicolina... Da, vă spun, mi se pune un nod în gât când mă gândesc la Nicolina... Aveam colegi în vârstă, care au ieșit la pensie, și doream și eu s-ajung, dar nu s-a putut. Acuma cred că n-o să mai ajung [plânge]... Viața-i grea și nu se știe cât o să mai muncesc...[plânge]”. am... așa că eu nu am putut percepe un declin al Nicolinei imediat, atunci. Eu am vrut să plec de-acolo, experiența
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
un director foarte bun, doi, un director Ștef și unu' Dumitrache. Foarte buni directori. De fapt, Dumitrache și Ștef, după aceea, o fost luați la CUG, directori, la colosul ăla imens. [...] [oftează adânc] ...Un gust amar, iar în viață ? Nicolina-i acuma de domeniul trecutului, de domeniul „a fost”. Ea a reprezentat o... cum să spun ?! ...un teren pe care au evoluat și s-au realizat mulți oameni... Spuneam că, tradiția nicoliniștilor era ca proprii lor copii să vină la școală, aici
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
au realizat mulți oameni... Spuneam că, tradiția nicoliniștilor era ca proprii lor copii să vină la școală, aici, să facă școală aici și să se-ntoarcă în uzină-napoi. Era un soi de familie, de asta apărea și sintagma „nicolinist”. Acuma ?! Regretul, doar, că nu mai este, păcat că nu mai este, era un exemplu de fabrică făcută cu meseriași, care voiau să facă ceva, voiau, într-adevăr, să facă ceva”. Personal, am perceput declinul Nicolinei ca o permanentă zbatere. M-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
atunci am hotărât ș-am cumpărat, mi-am cumpărat proprietate personală, în '81, când venea al doilea copil, m-am mutat deja la casa mea. S. P.: - Și unde a fost casa dumneavoastră ? A.M.: - Exact la adresa ce-o am ș-acuma: pe Orientului 32, cartierul Nicolina 1. S. P.: - Așa..., erau blocuri puse de fabrică la dispoziție ? A.M.: - Nu, am cumparat. S. P.: - Ați cumpărat ? A.M.: - Era, nu IGLR-ul, nu mai știu cum se chema, era „Locuința” sau cam așa ceva
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
P.: - Până în ce an ? A.M.: - Până în anul 2005, când atunci a fost și lichidată Nicolina. Treizeci de ani fără o lună, 2005 decembrie s-a lichidat, și pe 14 ianuarie făceam 30 de ani. S. P.: - Și ? A.M.: - Regret și acuma, mă doare sufletul când trec pe-acolo..., când văd ruinat tot, mi se face un gol de stomac... S. P.: - Ați spus că ați făcut școala profesională, ați mai continuat cu altceva?... știu că se făceau școli de maiștri... A.M.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
acceptau șefii, să facem două, trei ture, la rând în același schimb. S. P.: - Vă mai amintiți ce se mai producea în Nicolina ?... Ce produse făceați ? A.M.: - Eu, când m-am angajat, am făcut rulouri R12, R14. Compresoare, care ș-acuma mai sunt, o groază de alea mari, care fac hodorogeală pe stradă când întinde asfaltu’. De-alea, la angajare, am făcut sau reparații tramvaie, am lucrat o perioadă și la boghiuri, chiar, am făcut CVA, CVT, silozuri (de 250, 81
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
înrudită, de exemplu, erai sudor, făceai lăcătuș, strungar făceai și frezor, ca să cunoști două meserii, în paralel. S. P.: - Am înțeles. Care erau relațiile dintre muncitori ? Cum se-mpăcau oamenii ? A.M.: - Să știți că erau chiar foarte bune. Nu era... acuma-i tare greu și tare rău, oamenii n-au un loc de muncă, suferă foarte tare ș-ncearcă să-i facă rău celuilalt. Da’, atunci fiecare știa treaba lui, era plan, îți punea condică, ce ai de făcut, știai că
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
era prețu' atunci. Era foarte ok, chiar. S. P.: - Se lucra pentru export, în Nicolina ? A.M.: - Da. da. Siria, Iran, Irak... autogredere, rulouri, foarte multe altele. S. P.: - Cum erau percepuți superiorii ? Șefii ? A.M.: - Foarte mare respect, mai mare ca acuma. Domnu’ maistru, domnu’ inginer. Ce spunea el, era lege, nu comenta nimeni, era ordine, nu știu cum să zic. S. P.: - Cine era mai apropiat de dumneavoastră: maistru sau inginerul ? Cu cine lucrați cel mai bine ? A.M.: - Maistru’ de obicei, că ăla
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ti duci cu pachet de-acasă. Oricum, era... S. P.: - Știu că pe lângă Nicolina, pe lângă liceu a fost un sanatoriu... A.M.: - Da. S. P.: - Era special pentru angajați ? A.M.: - Da. Numa’ a Nicolinei. Și spitalu’ C.F.R. era al Nicolinei, care acuma îi numai al C.F.R.-ului. Da’, atunci, când eu am fost gravidă cu copiii, la C.F.R. făceam analizele, acolo aparțineam. S. P.: - Am înțeles. Care era relația angajaților cu elevii Liceului Nicolina ? Ați spus că ați fost îndrumător de practică
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
prins în fabrică ? A.M.: - Eram chiar la serviciu, am fugit, am lăsat tot, nu am mai strâns nimica, că, de obicei, trebuia să strângi, aveai un dulăpior, ceva, unde strângeai sculele, ce-aveai, tot am lăsat ! Gata ! O căzut ! Ș-acuma regret. Eu nici-atunci, cum toți erau în verva aceea, ne bucuram, dar mă gândeam... n-o să fie bine. Mai cunoșteam și eu persoane plecate care... numai pe la „Vocea Americii”, mai auzeai că democrația-i așa sau așa... Ș-acuma regret
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Ș-acuma regret. Eu nici-atunci, cum toți erau în verva aceea, ne bucuram, dar mă gândeam... n-o să fie bine. Mai cunoșteam și eu persoane plecate care... numai pe la „Vocea Americii”, mai auzeai că democrația-i așa sau așa... Ș-acuma regret tare... Fac ca mulți: dacă s-ar mai întoarce acuma Ceaușescu, l-aș susține foarte tare. S. P.: - De când ați început a vă pune problema că Nicolina este în declin, în cădere, cum ați perceput dumneavoastră începutul declinului ? A.M.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ne bucuram, dar mă gândeam... n-o să fie bine. Mai cunoșteam și eu persoane plecate care... numai pe la „Vocea Americii”, mai auzeai că democrația-i așa sau așa... Ș-acuma regret tare... Fac ca mulți: dacă s-ar mai întoarce acuma Ceaușescu, l-aș susține foarte tare. S. P.: - De când ați început a vă pune problema că Nicolina este în declin, în cădere, cum ați perceput dumneavoastră începutul declinului ? A.M.: - Cam prin 2000...3. Ba nu aveai de muncă, ba stăteam
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ies la pensie din Nicolina... Da, vă spun, mi se pune un nod în gât când mă gândesc la Nicolina... Aveam colegi în vârstă care au ieșit la pensie și doream și eu s-ajung, da’ nu s-o putut. Acuma cred că n-o să mai ajung [plânge] ...Viața-i grea și nu se știe cât o să mai muncesc... [plânge] Am 37 de ani de serviciu, da’ mă tem că n-o să mai pot să mai fiu la pensie și nu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mai ajung [plânge] ...Viața-i grea și nu se știe cât o să mai muncesc... [plânge] Am 37 de ani de serviciu, da’ mă tem că n-o să mai pot să mai fiu la pensie și nu prea avem treabă nici acuma așa de tare, nu se știe, batâr, se tot aude că ne-o trimite fără salariu; astă-iarnă am stat în... fără salariu, avem bănci, vă dați seama ?! Cu ce să le plătești ? Greu, copii mari am, doi copii căsătoriți ș-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ca sudor. Ș-o a dat Dumnezeu, tot un șef de Nicolina, un inginer, domnul inginer Aniculăiesei, îl cunoște pe domnul director și m-o adus aici. Că nu știam de unitatea asta, ș-aicea o fost foarte bine, dar acuma, se vede, că îi cam slab și la noi. Da, câștigam o grămadă de-a bani, când am făcut banca, câștigam și douăzeci de milioane, da’, acuma nici zece nu mai câștig... S. P.: - Ați spus că ați păstrat legătura
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Că nu știam de unitatea asta, ș-aicea o fost foarte bine, dar acuma, se vede, că îi cam slab și la noi. Da, câștigam o grămadă de-a bani, când am făcut banca, câștigam și douăzeci de milioane, da’, acuma nici zece nu mai câștig... S. P.: - Ați spus că ați păstrat legătura cu foștii colegi, vă întâlniți periodic ? A.M.: - Cu mulți colegi mă întâlnesc mereu... S. P.: - Vă ajutați ? Am înțeles că v-a ajutat un fost coleg de-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
colegi mă întâlnesc mereu... S. P.: - Vă ajutați ? Am înțeles că v-a ajutat un fost coleg de-al dumneavoastră. A.M.: - Ne-ajutăm măcar c-o vorbă, c-un sfat, ne felicităm la zilele onomastice, că viața-i cam grea acuma. Chiar o căsătorit și el un copil, îs datoare, c-o fost și el la mine. Faci, nu faci împrumut și tot nu ne lăsăm și nu ne părăsim. S. P.: - Asta-i foarte important. A.M.: - Că, din tinerețe până în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
la mine. Faci, nu faci împrumut și tot nu ne lăsăm și nu ne părăsim. S. P.: - Asta-i foarte important. A.M.: - Că, din tinerețe până în jur de 45 de ani, am lucat împreună... nu se putea să ne lăsăm acuma. Mulți, chiar dintre noi, au mai dispărut. S. P.: - Dumnezeu să-i odihnească. Mulți ? A.M.: - Mulți, chiar mulți, chiar ne mirăm când auzim „uite, c-o murit cutare”. Câteodată, ne mai învoim de-aici și mai ne ducem să-i
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
descurcam foarte bine. Puneam ș-un ban deoparte, tot aveai 5-600 de lei, cum mai era atunci, pus deoparte, undeva la o bancă, la un CEC, cum mai era atunci, nu mai îmi dau seama ce mai era atunci, da’ acuma. S. P.: - Tot la timpul liber; vreau să vă mai întreb câte ceva despre întrecerile pe ramură. Premii, medalii... A.M.: - Da, da... S. P.: - „Cântarea României”. A.M.: - Erau la Sala de festivități, fiecare făcea câte ceva să fie vesel sau un monolog
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
unde să pleci ? S. P.: - Câte ceva despre concedii, ce ne puteți povesti ? Cum vă petreceați concediile ? Pe unde vă plimbați ? A.M.: - Vă spun drept, că mergeam, în fiecare an, la mare. Vă rog să mă credeți, da din ’90 încoace, acuma cinci ani, când l-am căsătorit pe ăsta mare, c-am făcut și-un împrumut în bancă, am zis: „atâța bani am împrumutat, să mă răsfăț și eu” și m-am mai dus la mare, dar, cred că de-acuma
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]