8,127 matches
-
nepotrivit. Mereu sunt eu... Trăim într-un univers atât de mare, cu atâtea taine, încât îți este frică să-l cunoști mai aprofundat. Frumos, misterios - e așa, să ne atragă atenția, să dorim să-l cunoaștem mai bine. Și dacă alunecăm în plasa acestei dorințe de a-l cunoaște? Ce ne facem? (Întrebare fără răspuns...) Credem că putem să ne controlăm dorințele, că-i vom divulga misterul, că-i vom înțelege tainele și gândurile pe care le are pentru noi. Poate
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
dublă devenise simplă, iar proprietarul nu se sinchisise să rezolve situația. Ceea ce putea duce la accidente regretabile. Chiar citise la un moment dat că un neatent (lumea e plină de astfel de specimene) se împiedicase în propriile șireturi desfăcute și alunecase sub roțile metroului. Stupid. Și manșetele pantalonilor erau pline de noroi, asta însemnând că vizitatorul misterios ajunsese acolo pe jos, după ce lipăise destulă vreme prin băltoacele aflate în plină expansiune. Un impermeabil cenușiu atârna lălâu pe niște umeri înguști, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
limba le aștepta ca pe o delectare deplină a papilelor gustative extaziate. Nu auzi mașina care se apropia în viteză. Șoferul - șoferița? - claxona insitent, numai că apăsă piciorul pe frână târziu. Mult prea târziu. Lipsită de o aderență corespunzătoare, mașina alunecă pe asfaltul ud și îl lovi pe agentul imobiliar, ridicându-l în aer - părea mâinile și picioarele bărbatului doreau să pornească, fiecare, într-o cu totul altă direcție -, apoi luă o curbă largă și se propti în pomul din fața casei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mămici care își abandonaseră pruncii după naștere - de ce i-ați mai făcut, atunci?, se întrebă, cuprins de un inexplicabil instinct patern -, reduceri de buget, viitoare greve, viitoare probleme pentru cetățenii plătitori de taxe. Prostiile de fiecare zi. Lăsă ochii să alunece către geamantanul trântit. Din interior, banii îi făceau semne... Trânti capacul, apucă geamantanul de mâner și îl duse în debara. Îl acoperi cu niște pleduri, apoi reveni în sufragerie. *** Când își turna cel de-al patrulea pahar, o reporteriță protejată
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
încă nu se transformase în barcă -, Land Roverul negru părea înfipt în decor de pe la începuturile lumii. Și dădea senzația că acolo avea să rămână și după sfârșitul aceleiași lumi. - Despre Lucia poți să scrii ceva și mai încolo. Poate va aluneca pe o frunză, va cădea pe trotuar, se va lovi cu capul de astfalt și gata! Ești singur, cu toți banii. Oricum, la un moment dat îți vei da singur seama că poți să scrii orice despre Lucia, nu vreau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
despre ore, domnule? -, însă respectiva stare nu era indusă de cantitatea de alcool îngurgitată până atunci. Era convins de asta. Se așeză în balansoarul pe care îl cumpărase cu ani în urmă - un verde închis, tulburător - și lăsă privirea să alunece prin curtea lovită de stropii mari. În timp ce se legăna, lua câte o gură din pahar, apoi înghițea lichidul și vedea cum coboară de-a lungul gâtului pentru a exploda - da, acesta era termenul cel mai potrivit - în stomac. Acea fierbințeală
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cocoașă, pentru că fiecare scriitor are o cocoașă personală nevăzută. Ascultă cu atenție ceea ce spun, ratarea mea literară poate fi adusă în discuție însă, totodată, ea poate fi, hmmm, interpretabilă... - Ai intrat pe un teren alunecos, prietene, s-ar putea să aluneci la un moment dat. Ești ca un individ care vrea să alunece pe gheață dar uită că încalță patinele doar din an în Paște. Ai talentul - și nu este un compliment - de a complica inutil lucrurile. Dădu din mână ca și cum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ceea ce spun, ratarea mea literară poate fi adusă în discuție însă, totodată, ea poate fi, hmmm, interpretabilă... - Ai intrat pe un teren alunecos, prietene, s-ar putea să aluneci la un moment dat. Ești ca un individ care vrea să alunece pe gheață dar uită că încalță patinele doar din an în Paște. Ai talentul - și nu este un compliment - de a complica inutil lucrurile. Dădu din mână ca și cum ar fi vrut să sperie o muscă nesuferită, apărută din neant. - Nici
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
legat la ochi, tremuri din toate încheieturile, plutonul de execuție are armele încărcate, ochiți, foc, gata, s-a terminat, doctorul se apleacă, ia pulsul condamnatului, da, domnilor, am constatat decesul, altul la rând! Reveni în bucătărie și lăsă privirea să alunece peste bilețelele Luciei. Îl căuta, știa asta, pe ultimul, însă nu dădu de el. Unde s-o fi grăbit așa, la amantul ei? Amant... Are Lucia un amant? Și, dacă are, ce dacă? Se poartă în această perioadă. Dar de ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
capătul, dar era conștient că lăsase în urmă ore bune. Și gâfâia... Nu știa de ce aleargă, nici nu-și punea această întrebare. Alerga și atât, ca și cum ar fi vrut să doboare ultimul record mondial înregistrat oficial. Își simțea transpirația cum alunecă pe sub cămașa ai cărei nasturi se desfăcuseră unul câte unul, iar tălpile frigeau ca și când ar fi trecut în fugă peste cărbuni încinși. Unde alergi, domnule?, auzi o voce. Către ce te grăbești? Contează așa de mult o oră în plus
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
părere aveți, cam câți bani aș primi la Hollywood, nu sunt un geniu? Habar nu avem, dar știm că veți primi mulți ani, aici. Dacă nu aveți un avocat, veți primi unul din oficiu. Închise ochii și se lăsă să alunece, până când nasul mai avu de parcurs doar câțiva milimetri până la apă. Domnilor ofițeri, trebuie să mă credeți, sunt un cetățean onorabil, chiar și scriitorii ratați sunt cetățeni onorabili, nu pot fi excluși din societate, nu pot fi marginalizați. Întrebați-l
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mână, întorcândo pe dos. Spectacolul va fi asigurat, transmisiune live, toți scriitorii lumii vor trage concluziile care se impun... Sări din cadă... Apa intrată în nas îi provocă o senzație dureroasă, strănută, simți că se îneacă, făcu un pas și alunecă pe gresie, se propti de perete, apoi se așeză în fund. Auzi apa de la toaletă. Ridică privirea dintre picioare și-l văzu pe Magician. Tocmai se încheia la șliț, fiindcă este absurd să creadă cineva că un Magician nu are
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o parte în alta, tună deasupra urașului, iar alte gheare de foc brăzdară celul. Și tună din nou. În spatele Detectivului, pe banchetă, lângă impermebilul ud, Magicianul scoase un evantai și începu să-și facă vânt. Apoi își lăsă privirea să alunece spre fereastră, chicotind bucuros. O nouă farsă era pe cale să înceapă. La volan, Detectivul avu senzația vagă că are pe cineva în ceafă, pregătit să-i înfigă colți ascuțiți în carne. Întoarse repede capul, însă nu văzu pe nimeni. Totuși
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
l întinse. - Accidentul taximetristului este chiar pe prima pagină. Oamenii au căpătat o obsesie pentru știrile morbide, iar presa se conformează. E drept că și evenimentele oferă presei o pâine pufoasă, dacă mă pot exprima plastic... Lăsă privirea să-i alunece de-a lungul și de-a latul străzii, în vreme ce picături mari de ploaie i se scurgeau pe frunte și pe tâmple. Ura umbrelele încă din copilărie și prefera să ajungă ud undeva în loc să se adăpostească sub un astfel de accesoriu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ei copilărie, au ajuns la pubertate, cum s-au descurcat cu toate coșurile de pe față? Dacă-mi spui că te-ai jucat și cu propria puțulică fac cinste. Chiar acum! Zâmbetul Magicianului se transformă într-un rictus. Se lăsă să alunece de pe stâlp și se apropie sărind într-un picior, ca și cum ar fi jucat șotronul printer stropii de ploaie care continuau să iasă din astfalt. - Copilăria unui magician este întotdeauna specială, evident. Dar nu pentru a discuta despre asta țiam oferit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe yes. Pagina se închise, iar laptopul intră în stand-by... Sub privirile dezaprobatoare ale trecătorilor, Scriitorul continuă să alerge pe urmele unei femei pe care doar el o vedea... Pașii îi răsunau pe caldarâmul umed, fu cât pe ce să alunece, de câteva ori, însă nu se opri. Din când în când, spre surprinderea celor care îl auzeau, striga numele ei. Apoi, dintr-o dată, orașul dispăru pe de-a-ntregul. Poate că nici nu existase vreodată, ar fi și aceasta o ipoteză
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
unui somn agitat. - Dacă dorești, îți pot face o cafea. - Ești amabil. Ce urmează după aceea, scaunul electric? - Nu, funia. Cunoști procedura, doar ai scris, la un moment dat, și despre așa ceva. Să nu uiți săpunul, e păcat să nu alunece viața, încetul cu încetul, către lumea de dincolo... Nu putu să râdă. Poate că Magicianul dorise o glumă, cu toate că privirea de metal numai asta nu sugera. - Aha, suntem pe stil vechi. Funie, săpun, nici măcar un pistol apărut din senin, cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu, vă mulțumim, zise Victor, am vrea o rochie. Patroana, voind cu tot dinadinsul să continue oferta ospitalității și pentru a-i binedispune pe clienții săi, spuse cu dezinvoltură: - La pahar sau vă ambalez totul pentru acasă!? Lăsând gluma să alunece o dată cu ochii peste sutele de exponate, Victor se ridică, o luă de mână pe Olga și se îndreptă spre vitrinele în care erau expuse modelele unicat. Patroana nu întârzie să-i urmeze. Olga și Victor priviră cu interes modelele, pipăiră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
la bucătărie lângă mama lui, solicitând să fie și el de folos cu ceva la treburile casei. Ina zâmbi, îi dădu un prosop și-i spuse să șteargă cu atenție farfuriile, fiindcă acestea au prostul obicei, când sunt ude, să alunece din mână. Băiatul se conformă și sarcina fu îndeplinită fără nici un reproș. Ina își privea din când în când fiul și cu gândul la scrisoarea Olgăi, își spuse în sinea sa: O mamă se poate considera cu adevărat fericită când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
permis câteva momente de relaxare În timpul scurtei și silențioasei călătorii. Miresme pătrunzătoare de parfum scump se amestecau cu mirosul de haine de piele noi și transformau liftul dintru-un vehicul În funcțiune practică Într-un mediu aproape erotic. Liftul a alunecat pe nesimțite de la un etaj la altul, oprindu-se din loc În loc pentru a permite diverselor splendori să coboare la Chic, Mantra, The Buzz și Coquette. Ușile se deschideau silențios și respectuos spre spațiile albe și largi ale recepțiilor. Piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
AICI? a urlat el din toți bojocii, atât cât poate urla cineva În falset. EȘTI DRĂGUȚĂ, DAR PREA NORMALĂ. ȘI CE AI PE TINE NU-ȚI VINE BINE DELOC! Mă cheamă Andrea. Sunt noua asistentă a Mirandei. Ochii i-au alunecat pe trupul meu din cap până-n călcâie și mi-au inspectat fiecare centimetru pătrat. Emily asista la Întregul spectacol cu un rânjet Întipărit pe față. Tăcerea era insuportabilă. — CIZME PÎNĂ LA GENUNCHI? CU FUSTĂ PÎNĂ LA GENUNCHI? TU VORBEȘTI SERIOS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mănânc chiar eu friptura, dar ideea că fusese pe biroul Mirandei cu câteva clipe mai devreme mi-a provocat repulsie. Am dus tava la bucătărie și am Înclinat-o În așa fel Încât tot ce se găsea pe ea a alunecat direct În coșul de gunoi - toată mâncarea gătită și condimentată cu grijă, farfuria de porțelan, bolul metalic cu unt, cutiuța cu sare, șervețelul de pânză, tacâmurile, cuțitul de friptură și paharul Baccarat. Duse au fost toate. Ce conta? O să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
joace squash mai târziu. Dar el a scos din ea o cutie maro pe care scria „Ediție limitată!“. Scrabble. Ediție de colecție, În care tabla era montată pe propriul suport, iar plăcuțele aveau marginile ușor ridicate, pentru ca literele să nu alunece. Îl admiram amândoi de vreo zece ani Încoace În magazinul special de jocuri, dar nu se ivise nici o ocazie care să justifice cheltuiala. — O, tată. Nu trebuia să Îl cumperi! Știam că jocul costa peste două sute de dolari. — O! Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai potrivit moment de a o șterge tocmai la Paris, a zis ea În chip vag, și mi‑am dat seama că o adevărată avalanșă de sentiment de vinovăție din partea unei mame evreice e pe punctul de a Începe să alunece binișor spre mine. — De ce anume? Și când anume ar fi momentul potrivit? — Nu te supăra, Andy. Voiam doar să spun că nu te‑am văzut de luni Întregi - nu ne plângem, doar tata și cu mine știm amândoi cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
confruntă cu absolutul. În fine, refuz să cred că un analfabet se sinucide În mod conștient; este adevărat că el se poate afla la un moment dat Într-o anume diminuare a voinței și a simțurilor vitale și atunci poate aluneca involuntar Într-o falie a rațiunii, Într-o zonă a iresponsabilității... Camus spune: „Se tuer, dans un sens, et comme au mélodrame, c’est avouer. C’est avouer qu’on est dépassé par la vie ou qu’on ne la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]