9,188 matches
-
sărbătorile... Nu vedeți ce pățește bietul Sfântul Mucenic Ioan cel Nou al Mirăuților? surâde șăgalnic. În loc să-l lase să-și odihnească oasele bătrâne și mult chinuite, îl tot plimbă. Scoate racla!... Bagă racla! Cum dau tatarii, scoate racla, să-i alunge! Când nu plouă, scoate racla, să aducă ploaia! Când plouă peste măsură, scoate racla s-o oprească! Când arde Suceava, scoate racla să stingă focul! Mai greu când e vorba de vreo izbândă asupra vrăjmașilor; atunci îl hâțâne mai tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și capul. Dar... dar oastea țării?! strigă Alexandru. Oastea ce păzea?! Ștefan hohotește ca de-o glumă bună: "Oastea țării?!" Care oaste?! Care țară?! Mai avea țara oaste?!... Oaste aveau boierii, "oastea lor personală". Se războiau între ei ridicând sau alungând domnii, își hrăpeau unul altuia moșiile, chiar pentru ibovnice se războiau... Vânătorii de capete încoronate, mercenarii cu simbrie, se vindeau celui care plătea mai mult. Împărțiți în tabere, scoteau săbiile, se încăierau între ei ca orbeții, pustiiau târgurile; vărsările de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dă apă la mâțe... E grav... Cine te-a supărat?! Acu scot spada! Voichița, cu ochii împăienjeniți de lacrimi, printre sughițuri, bolborosește: Mă... Măria ta... Ștefane! o corectează el. Ște... Ștefane, Măria ta... îngână printre suspine. Slo...slobozește-mă! A... alungă-mă! Dă-mi dezlegare! Păsărica mea vrea să zboare? Ți-am dat slobozenia doar... Ești liberă. Să te alung? De ce?! Și... și, mă rog, unde pohtește Domnița Maria Voichița să plece? Voichița își șterge obrajii cu palmele, bolborosește: A... alungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
printre sughițuri, bolborosește: Mă... Măria ta... Ștefane! o corectează el. Ște... Ștefane, Măria ta... îngână printre suspine. Slo...slobozește-mă! A... alungă-mă! Dă-mi dezlegare! Păsărica mea vrea să zboare? Ți-am dat slobozenia doar... Ești liberă. Să te alung? De ce?! Și... și, mă rog, unde pohtește Domnița Maria Voichița să plece? Voichița își șterge obrajii cu palmele, bolborosește: A... alungă-mă... Eu... eu n-am putere să... să plec... De ce să pleci? Au în Moldova nu te simți "acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
alungă-mă! Dă-mi dezlegare! Păsărica mea vrea să zboare? Ți-am dat slobozenia doar... Ești liberă. Să te alung? De ce?! Și... și, mă rog, unde pohtește Domnița Maria Voichița să plece? Voichița își șterge obrajii cu palmele, bolborosește: A... alungă-mă... Eu... eu n-am putere să... să plec... De ce să pleci? Au în Moldova nu te simți "acasă"? o întreabă el și îi șterge ochii cu batista. Hai! Lasă copilăriile! Suflă!... Suflă!! Așa! Lasă lacrimile! Peste tot, numai lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Voichițo! Înțelege! mi-a șoptit Sfânta. Pleacă! Pleacă, până nu-i prea târziu! Pleacă! Din inima ta nu va rămâne decât un pumn de cenușă" chiar așa mi-a spus. Ajută-mă Ștefane! se agață de el fata. Te rog! Alungă-mă! Eu... eu n-am putere... n-am... Voichiță! Eu nu vreau să pleci! Nu vreau! Voichița își șterge lacrimile și spune cu violență: Și Doamna?! Buna, Mărita Doamnă?! Doamna Țării!?... Ștefan lovit în plin, tace. Vezi?! Taci! De ce taci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o să-i fii, zâmbește Maria, mângâindu-se cu gândul. N-ai grijă... Ca pe-o otreapă... Otreapă... Voichița, sumețindu-se, cu mândrie: De altfel, Măria ta să fie în pace. Mâine, în zori, plec! Plec! Departe! Am cerut slobozenia! M-a alungat chiar! Te-a alungat?! Foarte bine! Asta meriți! Să pleci! Să pleci! Foarte bine! Pleacă! Departe! Cât mai departe! Și să nu te mai întorci! Să fie liniștită Mărita Doamnă... Departe... Și pentru totdeauna... Cer încă o dată iertare Măritei Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Maria, mângâindu-se cu gândul. N-ai grijă... Ca pe-o otreapă... Otreapă... Voichița, sumețindu-se, cu mândrie: De altfel, Măria ta să fie în pace. Mâine, în zori, plec! Plec! Departe! Am cerut slobozenia! M-a alungat chiar! Te-a alungat?! Foarte bine! Asta meriți! Să pleci! Să pleci! Foarte bine! Pleacă! Departe! Cât mai departe! Și să nu te mai întorci! Să fie liniștită Mărita Doamnă... Departe... Și pentru totdeauna... Cer încă o dată iertare Măritei Doamne... Să mă ierte... Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Creștinătății! Athletul lui Hristos! Am fugit! Da! Fugeam! Cădeam! Cădeam și mă târam în patru labe prin mocirlă! Fugeam! Mă agățam de arbori! Îi îmbrățișam! Și plângeam! Plângeam și vărsam! Numai fiere vărsam! Mă sufocam și plângeam!... Răilor! M-ați alungat! Vouă... vouă ce vă pasă?! Ați stat cu sabia! Ne-ați apărat! Și ați căzut până la unu, acolo, la Valea Albă! Ce vă pasă? Dar eu?... Eu ce să fac acuma?!... Trebuia să rămân acolo la Valea Albă! Eram... eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
luat-o razna?!?!... Vrei să ieși din piept?!?!... Ieși dară!! spune izbind-o poruncitor. Ieși!! strigă, apoi tace și respiră adânc. ...Și tu, Mihaile, dragul meu, spune încetișor. Și voi, vitejii mei, copiii mei...Nu m-ați iubit... M-ați alungat... De ce n-am rămas cu voi? Acu, eu, fără voi, ce să fac?... Și Moldova?... Cui... cum s-o las? Tăcere... Privește fruntea însângerată, încununată de spini... Încet, încet, îngenunchează... Întinde mâinile... îi pipăie, îi mângâie fluierele picioarelor...Ridică ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mei își asumaseră o certă obligație morală față de ea, obligație pe care nu și-au respectat-o. Pentru că, până la urmă, am lăsat-o pe Cati să plece de la noi, în lumea largă, cum se spune; nu, nu cred că au alungat-o; au lăsat-o doar să plece, au abandonat-o destinului ei de fată simplă, fără carte (multă); la Corabia, văzând valurile de avioane americane, mici, argintii, obișnuia să exclame: „ai’oane, ai’oane”. Când și cum s-a produs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
decât unchiul cu dinți falși, de aur, cu care fata trăia încă de când se afla la țară. Într-o zi, mătușa ei a descins la noi în casă și a dat pe față scandalul. Prinzând-o cu bărbatu-său, își alungase nepoata de sânge, care luase drumul orașului și nimerise - cu biografia ei atât de încărcată - tocmai la noi. Toate acestea s-au petrecut, cred, toamna (după vizita revelatoare a mătușii, ne-am despărțit de cea mai frumoasă dintre servitoarele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în Ana Ipătescu, în bine cunoscuta clădire frecventată de-a lungul deceniilor de sute și sute de scriitori, ce veneau acolo seară de seară, ca la ei acasă - era, într-adevăr, o casă a lor, clădire din care am fost alungați samavolnic mai târziu, prin 1974. Am fost primit într-un birou spațios și elegant, cu fotolii îmbrăcate în pluș roșu, de un bărbat tânăr, înalt, corpolent, cu fața luminoasă, neînchipuit de prietenos. Era Tiberiu Utan. M-a invitat să iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu l-a adus în fața ușii (locuiam încă pe Florilor). La întoarcere, ajunși foarte aproape de casă, intenționase o singură clipă să intre în farmacia de la Căuzași, pentru a-și cumpăra un medicament; s-a răzgândit însă prompt, ca și cum ar fi alungat o ispită; și-au continuat deci cot la cot drumul și de-abia după ce l-a lăsat pe tata în fața casei, în deplină siguranță - și după ce s-a convins că noi suntem gata să-l preluăm -, fără să mai intre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să-i dau feliuțele de salam din senvișurile pe care mi le băgase în servietă Adriana... Cel mai bine ar fi fost, desigur, să-l iau cu mine și să-l duc, măcar la editură, de unde nu l-ar fi alungat nimeni, unde există subsol, curte... altă dată, am fost, pur și simplu, terorizat, zile în șir, de o pisică nimerită parcă dinadins chiar sub fereastra dormitorului nostru... Cum se crăpa de ziuă, începea să miaune sfâșietor. Implora, ne implora pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fost luată de la romani de goți, care în secolul al IV-lea se creștinează (tocmai ca să-i pedepsească pe aceștia, pentru incursiunile lor în Imperiul Bizantin, a trecut Constantin cel Mare Dunărea, în „colțul” respectiv, obținând victorii); goții au fost alungați de huni care, prin 374, trecând prin nordul Mării Negre ca pe lângă un zid albastru (calea firească naturală a tuturor năvălitorilor) au invadat teritoriul Basarabiei și apoi al Daciei întregi; în secolele V-VI Basarabia a redevenit provincie romană, dar, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am luat câteva și ne-am culcat. La vreo 20-30 minute au venit câțiva beduini și ne-au cerut bani (dolari) pentru ca le foloseam paturile. N-au ajuns la înțelegere cu părintele Irineu, cât să le ofere, și ne-au alungat. Eram cu toții obosiți și fără să ne odihnim a trebuit să plecăm. Vă imaginați ce supărați puteam fi, era singurul loc din lume de unde se poate vedea Răsăritul Soarelui la 430 dimineață. Unicul loc în lume! După efortul nostru făcut
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de rău, Inca te frământa, Ce-ai putea să lași, Ca Mărgăritar, Un pom să-l sădești, O fântână să construiești, Un copil să ai, O floare să dăruiești, Inseamna ca trăiești, Iar unui întristat, Arata-i milă ta, Si alunga-i durerea să, O Mamă de-o vezi plângând, Milos apropie-te de ea, Imbratiseaz-o, n-o lasă, Ca mult poate zidi, Inima ta, Daruindu-i încrederea, Dar, parcă n-am făcut de-ajuns, O, suflet păcătos ce am, Încearcă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
se va restaura în toată suveranitatea ei. Lucrul acesta l-a spus și repetat Iorga de nenumărate ori în cursul anilor, iar în ultimul său an de viață, când atâtea țări au fost sugrumate de o putere cotropitoare care-și alungase propria ei cultură, el l-a proclamat printr-un tir continuu de scurte articole tunătoare, ca de pildă acesta, intitulat Indestructibilul, pe care-l reproducem aici în întregime : „Ce înfățișare calmă au ținuturile unde popoarele și-au pierdut dreptul de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
doi copii se temeau de el. Uneori câinele se așeza pe prag și copiii nu mai puteau să iasă din casă, sau să intre, de frica lui. Părinții însă și frații mai mari, când câinele se așeza pe prag, îl alungau cu porunci rostite cu glas aspru, și el pleca. Câinele era deprins cu anumite expresii pe care , dacă le auzea, pleca de pe prag. Într-o zi când acasă nu erau decât Florica și Costică, s-a așezat câinele pe prag
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
el pleca. Câinele era deprins cu anumite expresii pe care , dacă le auzea, pleca de pe prag. Într-o zi când acasă nu erau decât Florica și Costică, s-a așezat câinele pe prag, atunci Florica, de cinci ani, ca să-l alunge pentru a ieși afară și-a îngroșat glasul și a strigat „bărbătește” „Adu bățul cela măi”, iar Costică, mai mic decât Florica, a răspuns tot cu vocea încruntată. „? „Ioti bățul colea fă”, și câinele s-a ridicat de pe prag și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a lovi creanga, am lovit-o pe Steluța în cap și a țâșnit sângele. Ne-am speriat. Eu eram vinovat. A intervenit mama Ileana, a legat-o la cap pe Steluța, iar pe mine m-a certat și m-a alungat acasă. Tăietura a fost superficială și s-a tămăduit ușor și repede. Fapta însă mi s-a amintit de mama Ileana și când eram la seminar și când eram la Facultate, după terminarea serviciului militar. Al doilea copil al mamei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ne întoarcem pe același drum. Ne-am orientat, și am plecat printr-un lan de porumb pentru ca să intrăm în pădure, în spatele locului unde era compania noastră când am fost trimiși în misiune. Acolo am dat peste comandamentul companie. Ne-a alungat un ofițer, speriat de aviația ungurilor și de faptul că prezența noastră ar deconspira amplasamentul grupului nostru de comandă. Am fugit, dar în drumul nostru am întîlnit niște cai ce pășteau la intrarea în pădure. I-am propus lui Mișca
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pistolul cu rachete care trebuia să anunțe terminarea exercițiului. Cât a durat înaintarea grupei de atac pentru a ajunge în fața grupei din apărare, a trecut mult timp, poate mai mult de două ore, timp în care n-am putut să alung din mine gândul rușinii aruncate asupra țării prin trădarea armatei germane. Eram stăpânit de o stare de revoltă, întreținută de inutilitatea exercițiului care se desfășuta cu atâta meticulozitate, care, pentru mine, avea ca final rușinea, trădarea, lașitatea. Când se apropia
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
aceste timpuri atât de potrivnice. În aceste condiții m-am recăsătorit. Recăsătorirea mea a fost un bun prilej pentru părintele inspector bisericesc Teodor Bodnar pentru a fi scos cu brutalitate din parohia Coșna. Pentru a fi sigur că voi fi alungat din eparhie, părintele inspector a sezizat Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române că Mitropolitul Sebastian sprijină imoralitatea pereoților în eparhia sa. Am fost trimis în Ardeal, dar n-am acceptat parohia care mi se propunea. Rămas pe drumuri, am vândut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]