8,321 matches
-
respectarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării lor, nu constituie o încălcare a principiului constituțional al garantării și ocrotirii dreptului de proprietate privată. Se mai arată că aceste prevederi legale "consacră expres, într-un domeniu particular (...), principiul aparenței în drept, principiu de drept civil cu aplicație generală în materia înstrăinărilor imobiliare cu titlu oneros operate de un neproprietar, prin care, pe considerațiuni de echitate și utilitate socială, se salvgardează drepturile terțului dobânditor de bună-credință în dauna adevăratului proprietar
DECIZIE nr. 344 din 28 iunie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/170048_a_171377]
-
bună-credință al imobilului a fost preferat cel din urmă, din rațiuni care vizează asigurarea securității circuitului civil și stabilitatea raporturilor juridice. S-a mai arătat în decizia menționată că, "din punct de vedere juridic, soluția se fundamentează pe principiul validității aparenței în drept, a cărui esență este exprimată prin adagiul error communis facit jus", iar opțiunea legiuitorului de a-l prefera pe subdobânditorul de bună-credință nu vine în contradicție cu spiritul Legii nr. 10/2001 , și anume cu caracterul reparator consacrat
DECIZIE nr. 344 din 28 iunie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/170048_a_171377]
-
largă și care au creat un adevărat principiu - de preocuparea pentru asigurarea securității circuitului civil și a stabilității raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic, soluția și-a aflat, așadar, suport în rațiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validității aparenței în drept, a cărui esență este exprimată prin adagiul error communis facit jus". Consacrarea unei astfel de soluții legislative a fost impusă legiuitorului și de împrejurarea că în această materie eroarea comună cu privire la concordanța dintre aparență și realitate și-a
DECIZIE nr. 388 din 12 iulie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/170322_a_171651]
-
concretizate în principiul validității aparenței în drept, a cărui esență este exprimată prin adagiul error communis facit jus". Consacrarea unei astfel de soluții legislative a fost impusă legiuitorului și de împrejurarea că în această materie eroarea comună cu privire la concordanța dintre aparență și realitate și-a avut suportul în cadrul legislativ în vigoare la acel moment, care confirma, cu forța unei prezumții juris et de jure, că proprietarul aparent, statul, este adevăratul proprietar. O atare împrejurare justifică pe deplin opțiunea legiuitorului de a
DECIZIE nr. 388 din 12 iulie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/170322_a_171651]
-
largă și care au creat un adevărat principiu - de preocuparea pentru asigurarea securității circuitului civil și a stabilității raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic, soluția și-a aflat așadar suport în rațiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validității aparenței în drept, a cărui esență este exprimată prin adagiul error communis facit jus". Consacrarea unei astfel de soluții legislative a fost impusă legiuitorului și de împrejurarea că, în această materie, eroarea comună cu privire la concordanța dintre aparență și realitate și-a
DECIZIE nr. 282 din 7 iunie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/168546_a_169875]
-
concretizate în principiul validității aparenței în drept, a cărui esență este exprimată prin adagiul error communis facit jus". Consacrarea unei astfel de soluții legislative a fost impusă legiuitorului și de împrejurarea că, în această materie, eroarea comună cu privire la concordanța dintre aparență și realitate și-a avut suportul în cadrul legislativ în vigoare la acel moment, care confirma, cu forța unei prezumții juris et de jure, că proprietarul aparent, statul, este adevăratul proprietar. O atare împrejurare justifică pe deplin opțiunea legiuitorului de a
DECIZIE nr. 282 din 7 iunie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/168546_a_169875]
-
prognoze privitoare la performanțele viitoare ale fondului de pensii facultative sau ale administratorului; ... b) comparații între diferite fonduri de pensii facultative sau între diferiți administratori; ... c) folosirea sintagmelor «rezultat garantat», «câștig garantat» sau a oricăror altor formulări care pot crea aparența de garantare a unui câștig, dacă astfel de angajamente nu sunt prevăzute în prospectul schemei de pensii facultative, autorizat de Autoritatea de Supraveghere Financiară; ... ------- Lit. c) a art. 7 a fost modificată de pct. 4 al art. I din NORMA
NORMĂ nr. 5 din 23 august 2006 (*actualizată*)(**republicată**) privind informaţiile conţinute în materiale publicitare referitoare la fondurile de pensii facultative şi administratorii acestora. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/180674_a_182003]
-
1 la Convenție, în temeiul unei "încălcări continue a dreptului de proprietate al reclamantei" în absența unei baze legale pentru respectiva confiscare, Guvernul amintește că, în speță, naționalizarea s-a făcut în temeiul unui decret, statul "având cel puțin o aparență de titlu". În consecință, Guvernul roagă Curtea să se declare necompetentă ratione materiae și să respingă cererea, în conformitate cu art. 35 din Convenție. 48. Reclamantele admit inaplicabilitatea ratione temporis a Convenției cu privire la faptele intervenite înainte de 1994, dar consideră că este de
HOTĂRÂRE din 26 noiembrie 2002 definitivă la 26 februarie 2003, în Cauza Moşteanu şi alţii împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/180090_a_181419]
-
octombrie 1997 a Judecătoriei Sectorului 4 București care, după ce s-a pronunțat pe fondul litigiului, a considerat că naționalizarea s-a făcut "fără titlu". Ele consideră că această sentință a avut efect retroactiv, confirmând dreptul de proprietate al reclamantelor. În ceea ce privește "aparența de titlu" în favoarea statului, reclamantele contestă acest mijloc de transfer de proprietate, întrucât aplicarea Decretului nr. 92/1950 nu poate constitui, în opinia lor, un transfer valabil de proprietate. În plus, titlul lui C.M. nu a fost anulat niciodată și
HOTĂRÂRE din 26 noiembrie 2002 definitivă la 26 februarie 2003, în Cauza Moşteanu şi alţii împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/180090_a_181419]
-
bun (hotărârile nr. 3.962/2003, 4.229/2003, 5.555/2003 sau nr. 5.395/2004 ale Curții Supreme de Justiție). 46. În alte decizii Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunile în revendicare introduse împotriva cumpărătorului, aplicând teoria aparenței în drept (de exemplu, hotărârile nr. 4.268/2002, 2.685/2003 și nr. 634/2004 ale Curții Supreme de Justiție), fără a explica în ce constă eroarea comună și invincibilă și care era diferența dintre aceasta și simpla bună-credință
HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/178308_a_179637]
-
erorii comune și invincibile (error communis facit jus), nu are nici o semnificație din punctul de vedere al obținerii proprietății asupra bunului vândut. 58. De asemenea, Guvernul indică faptul că, potrivit unei doctrine și unei practici minoritare și constant criticate, teoria aparenței ar putea fi aplicată în cazul vânzării bunului altuia (error communis facit jus). Condițiile care impun aplicarea acestui principiu sunt: a) existența unei erori comune (împărtășită de public) și invincibile (de care nimeni nu se poate îndoi, dând dovadă de
HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/178308_a_179637]
-
ceea ce duce la încălcarea dispozițiilor general recunoscute ale Codului civil în materie de uzucapiune. În plus, în cadrul unei acțiuni în revendicare prin care adevăratul proprietar acționează pentru a face să înceteze deposedarea abuzivă, iar terțul cumpărător invocă numai buna-credință și aparența în drept, adevăratul proprietar este cel care va avea câștig de cauză (certat de damno vitando). 59. În concluzie, Guvernul consideră că o procedură care constată buna-credință a cumpărătorului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu are niciun efect asupra existenței
HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/178308_a_179637]
-
29-30, § 37). 74. Pentru a stabili dacă a avut loc privarea de proprietate în sensul celei de-a doua "norme", trebuie nu numai să se verifice dacă a avut loc deposedarea sau exproprierea formală, ci și să se treacă dincolo de aparențe și să se analizeze realitățile situației litigioase. Convenția vizând protejarea drepturilor "concrete și efective", trebuie cercetat dacă situația respectivă echivalează cu o expropriere de fapt (Brumărescu, citată mai sus, § 76). b) Cele două apartamente ce formează corpul de clădire B
HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/178308_a_179637]
-
de altă parte, era confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor. În primul rând, așa cum a arătat Guvernul (paragrafele 57 și 58 de mai sus), cu excepția circumstanțelor excepționale (uzucapiunea sau, pentru o doctrină minoritară și o jurisprudență foarte rară, aparența în drept), o jurisprudență constantă admitea, până în anul 2001, o acțiune în revendicare introdusă de adevăratul proprietar împotriva cumpărătorului, chiar de bună-credință, al bunului altuia. Așadar, reclamantul putea spera în mod legitim la concretizarea interesului său patrimonial în urma admiterii unei
HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/178308_a_179637]
-
cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea trebuie să facă o analiză globală a diferitelor interese aflate în joc, acordând atenție faptului că Convenția are drept scop apărarea drepturilor "concrete și efective". Ea trebuie să meargă dincolo de aparențe și să analizeze realitatea situației litigioase. Astfel, dacă dispun de o mare marjă în aprecierea existenței unei probleme de interes public ce justifică anumite măsuri și în alegerea politicilor lor economice și sociale (Kopeck'ff, citată mai sus, § 37), atunci când
HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/178308_a_179637]
-
aplicabile și consecințele sale pentru reclamant 94. Curtea observă că, pentru a defini situația în care se află reclamantul, în dreptul român par esențiale mai multe noțiuni, și anume "titlul" statului, "vânzarea lucrului altuia", "buna-credință" a cumpărătorului, "acțiunea în revendicare" și "aparența în drept". În afara noțiunii de "titlu" al statului, definită în mod diferit în diversele acte normative succesive, și a celei de "bună-credință", definită de Codul civil, însă interpretată și aplicată diferit în practică, celelalte trei noțiuni citate mai sus nu
HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/178308_a_179637]
-
cadru legislativ destul de previzibil și de coerent. În această privință trebuie constatat, pe de o parte, că erau posibile multiple interpretări juridice ale noțiunii de "titlu" al statului și, pe de altă parte, că noțiunile de "bună-credință" a cumpărătorului, de "aparență în drept", precum și legăturile acestora cu acțiunea în revendicare nu erau clar reglementate, ceea ce a condus la diferite concluzii juridice asupra aceleiași chestiuni de drept prezentate în fața diferitelor instanțe naționale (paragraful 51 de mai sus). 97. În ceea ce privește acțiunea în revendicare
HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/178308_a_179637]
-
2001 jurisprudență stabilise că în caz de vânzare a bunului altuia, acțiunea în revendicare introdusă de adevăratul proprietar împotriva terțului subdobânditor de bună-credință era admisibilă, exceptându-se circumstanțele excepționale, în urma unei comparări a titlurilor concurente asupra bunului aflat în litigiu. Aparența în drept, nici ea reglementată și, conform Guvernului, contestată de majoritatea autorilor, era interpretată și subordonată nu numai bunei-credințe a cumpărătorului, ci și existenței unei erori comune și invincibile (paragrafele 38, 39, 57 și 58 de mai sus). Or, după
HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/178308_a_179637]
-
par să fi devenit regulă, iar Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunile în revendicare fie reținând doar buna-credință a dobânditorilor, fie considerând ca legiuitorul se prevalase de buna-credință a cumpărătorului prin Legea nr. 10/2001 , fie apreciind ca aplicabilă aparența în drept interpretată într-un sens larg, fără a face o distincție clară între eroarea comună și invincibilă și buna-credință (paragrafele 46-48 de mai sus). În plus, în mai multe rânduri Curtea Supremă de Justiție a refuzat să procedeze la
HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/178308_a_179637]
-
înainte, în virtutea Hotărârii definitive din 10 aprilie 1997. Or, această schimbare pare să fi fost facilitată de lipsa unui cadru legislativ potrivit și a unei practici administrative și judiciare adecvate asupra chestiunilor de drept legate de vânzarea bunului altuia, de aparența în drept și de regulile aplicabile în materie, ceea ce l-a împiedicat definitiv pe reclamant să concretizeze speranța legitimă ce decurge din Sentința din 10 aprilie 1997 de a i se restitui în natură întregul său bun. y) Concluzie ... 112
HOTĂRÂRE din 1 decembrie 2005 definitivă la 1 martie 2006, în Cauza Păduraru împotriva României*) (Cererea nr. 63.252/00). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/178308_a_179637]
-
în vigoare la acea dată, consacră riguros, în materia ce face obiectul reglementării, principiul tempus regit actum, iar prevederile art. 46 alin. (2) din același act normativ [devenit art. 45 alin. (2)], aplicând principiul ocrotirii bunei-credințe și pe cel al aparenței de drept, nu consacră o soluție legislativă novatoare și, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv. Referitor la pretinsa încălcare, prin același text de lege, a dispozițiilor art. 44 din Legea fundamentală, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 69 din
DECIZIE nr. 424 din 25 mai 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 lit. c), art. 26 alin. (1) şi art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi a dispoziţiilor art. 294 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/178585_a_179914]
-
nr. 219/2005 , aceeași instanță judecă ambele căi de atac, respectiv apelul și recursul, ceea ce determină încălcarea atât a art. 21 din Constituție, cât și a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, creându-se aparența că părții nu i se dă posibilitatea promovării unui recurs efectiv și nu i se asigură egalitatea armelor. Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată
DECIZIE nr. 439 din 30 mai 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă şi a dispoziţiilor art. 3 pct. 3 şi art. 4 pct. 1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/178560_a_179889]
-
este întemeiată, întrucât aceeași instanță judecă ambele căi de atac, apelul și recursul, ceea ce determină încălcarea prevederilor constituționale privind dreptul la un proces echitabil și a dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, creând aparența că părții nu i se dă posibilitatea promovării unui recurs efectiv și nu i se asigură egalitatea armelor. Curtea de Apel Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată
DECIZIE nr. 405 din 16 mai 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/178115_a_179444]
-
urmă. Recunoașterea prevalenței interesului subdobânditorului de bună-credință a fost impusă de preocuparea pentru asigurarea securității circuitului civil și a stabilității raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic soluția a fost întemeiată pe rațiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validității aparenței în drept, a cărui esență este exprimată prin adagiul "error communis facit jus". În aceeași decizia s-a mai reținut că "(...) singurul element novator adus de textul dedus controlului îl constituie consacrarea expresă, pe cale legală, a principiului ocrotirii bunei-credințe, într-
DECIZIE nr. 274 din 26 mai 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/168732_a_170061]
-
regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Consacrarea unei astfel de soluții legislative a fost impusă legiuitorului și de împrejurarea că în această materie eroarea comună cu privire la concordanța dintre aparență și realitate își are temeiul în cadrul legislativ în vigoare la acel moment, ce confirmă, cu forța unei prezumții juris et de jure, că proprietarul aparent, statul, este adevăratul proprietar. O atare împrejurare justifică pe deplin opțiunea legiuitorului de a conferi
DECIZIE nr. 274 din 26 mai 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/168732_a_170061]