8,505 matches
-
cu ironie făptura bucălată a omului sfânt, capul lui rotund ca o bilă, fața strălucind de sudoare și ochii mici care trădau o inteligență și iscusință neobișnuite, gura cu buze cărnoase, rasa bogată și crucea cu pietre prețioase care-i atârna pe piept. — Aparențe, fiul meu, aparențe Înșelătoare. Reminiscențe amărâte ale unor vremuri mai bune. Nu te lua după aparențe. Duc o viață mizerabilă, mă ascund unde pot... Când nu sunteți găzduit la curtea imperială, sublinie cu falsă inocență ministerialul. La
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bine ascunse, puteau deschide câteva ser tare secrete. Se mai aflau o masă sculptată și două jilțuri uriașe din piele de Cordoba, ale căror spătare aveau aceleași Înflo rituri de fildeș ca și scrinul. Dacă mai adăugăm tapise riile ce atârnau pe pereți, aco pe rind În Întregime zidul, vor fi lesne de Înțeles exclamațiile de bucurie ale slujitoarei: — Domniță Adelheid, asta e Într-adevăr o odaie de prințesă! Ce generos este nobilul nostru stăpân! Până și pentru mine e În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zăcea o făptură omenească, Înfășurată În mai multe cuverturi. La capătul patului stătea În pi cioare părintele stareț, cu Înfățișarea lui severă, iar alături, Într un jilț, un alt călugăr, necunoscut. Avea barba albă, părul așijderea, și pe piept Îi atârna o cruce simplă de lemn. Cioplitorul Îl cercetă atent, cu precizia ochiului de artist. Înfățișarea lui simplă, hainele de postav ieftin contrastau violent cu demni tatea și prestanța pe care le emana, astfel Încât Simeon Își spuse că moșneagul era desigur
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
erau o singură ființă. Timpul dispăruse, lumea dispăruse, nu mai erau decât ei doi și parfumul crinilor... Apoi se trezi cu fața udă de lacrimi și cu o durere ascuțită În inimă. Bodo, grădina, fericirea lor, totul dis păruse. Deasupra atârnau pânze de păianjen și zidurile vechi miroseau a mucegai. Adelheid plânse Îndelung. Se ridică Într-un târziu cu pași șovăitori și se apropie de masă. Era atât de slăbită de nemâncare și nesomn, Încât i se păru că depărtarea e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
curții. De-a bușilea, târându-se prin smocurile de iarbă Înghe țată, ostașii Își ocupară locul. Câțiva paznici care nu se așteptau la nici o vizită fură Înjunghiați. Nu vreau prizonieri, spuse Conrad. N-am ce face cu ei. Ori o să atârne În furci, ori Îi isprăvim acum, pe dată. Toți sunt trădători și le slujesc ucigașilor și trădătorilor, așa că judecata lor va fi scurtă. Apoi, dintr-odată, izbucniră chiote de război. Facle se aprinseră și oșteni Înarmați până În dinți răsăriră de peste
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe Hildebrand, care zăcea sub un morman de leșuri. Avea o crestătură urâtă pe frunte, din care sângele Îi șiroia peste fața aspră până și În moarte. Spada o mâ nuise În cele din urmă cu stânga, fiindcă dreapta Îi atârna neputincioasă, sfâșiată de un cuțit. Nu-i ucideți pe nobili, strigă ducele. Nu-i ucideți pe Eglord, pe Otto și pe cei de neam nobil. Îi vreau vii pe toți! Se lumina de ziuă. Curtea, conacul, câmpurile de jur Împrejur
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am vrut să vă dau de veste. Au prins sluga pe care o trimisesem cu știre grabnică la Înălțimile Voastre. Veniți cu mine, o singură clipă, dacă aveți bunăvoință... Neidhard Își conduse stăpânul În spatele șopronului, la un stejar uriaș. Acolo, atârnat de o cracă se afla ceva ce odinioară fusese un trup omenesc. Era slujitorul meu credincios. I-au smuls pielea de pe corp până le-a mărturisit unde și de ce l-am trimis. Apoi l-au lăsat așa. Voiau să facă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mișeilor! Nimeni nu poate cuceri cetatea mea, o să vedeți! Da, Conrad, hai mai aproape, ca să vezi cu ochii tăi cum se leagănă În spân zurătoare drăguța ta prințesă! — Nu mai răguși de pomană, prietene. Cruță-ți vocea pentru când vei atârna În furci. Hai mai bine să cercetăm posturile, să vedem cât de bună e apărarea noastră! Doar nu vrem să ne dăm prinși fără luptă! Porniră de-a lungul zidurilor, cercetând parapetele, Încredințându-se că porțile erau Închise și punând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ți-e locul. Eglord râse disprețuitor: — Nu lupt cu cerșetorii. Nu arăți deloc a cocoșat. Dar te știu, nu ești tu cel care se laudă peste tot că vrea să se răzbune pe mine? N-o să-ți priască, ai să atârni de prima spânzurătoare, acolo unde ți-e locul. Un cavaler nu trage sabia Împotriva unui tâlhar la drumul mare! — Ucigaș blestemat, Îndrăznești să te numești cavaler, după toate fărădelegile pe care le-ai săvârșit? Tu, care ai necinstit-o pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
data asta nu-mi mai scapi! Eglord ridică sabia să se apere, dar brațul de fier al cerșetorului i-l prinsese deja pe-al lui ca Într-un clește. Se auzi un pârâit și sabia Îi scăpă din mâna care atârna ca o zdreanță. — Ar trebui să-ți sfărâm fiecare os pe rând, unul după altul. Dar nu vreau să-mi murdăresc mâinile. Vederea ta mă Îngrețoșează! Nu aici trebuie să mori, ci jos, În piața din Freiburg, de mâna călăului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca pe o marionetă și-l azvârli jos pe pardoseala de piatră din curte, la picioarele lui Conrad, care măturase În câteva clipe slaba Îm potrivire a asediaților. — Aruncați-l În temniță dacă mai trăiește, spuse acesta. Mâine Îl vom atârna În furci În piața din Freiburg, Împreună cu ceilalți trădători din Molsheim, care și-au meritat pedeapsa... Iar dacă a murit, Îi vom atârna leșul acolo, În rând cu tâlharii. Prin faptele lui a decăzut din demnitatea de cavaler, a cărei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
slaba Îm potrivire a asediaților. — Aruncați-l În temniță dacă mai trăiește, spuse acesta. Mâine Îl vom atârna În furci În piața din Freiburg, Împreună cu ceilalți trădători din Molsheim, care și-au meritat pedeapsa... Iar dacă a murit, Îi vom atârna leșul acolo, În rând cu tâlharii. Prin faptele lui a decăzut din demnitatea de cavaler, a cărei cinste a târât-o În noroi! Pe Adelheid, care nu-și revenise, o așezară cu grijă pe o litieră adusă În grabă. Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care se prelungise până la căderea întunericului, mă îndreptam grăbit spre casă. Din când în când durerea din vârful degetului mare de la piciorul drept mă determina să calc mai mult pe călcâi, căci pielea, îmbibată în sânge cu praf și pământ, atârna ca un steag în bernă. Mingea noastră de cârpe, meșterită ad-hoc la începutul meciului, în ciuda eforturilor și a strădaniilor noastre, avea mai degrabă o formă ovală, ceea ce făcea ca echilibrul ei să fie precar și, ca o consecință directă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un caporal. Câteva momente au stat nemișcați, privind intens la chichineața din fața lor, luându-și parcă măsurile necesare de siguranță pentru a riposta hotărât în fața "dușmanilor poporului" care-și vor face simțită prezența monstruoasă din clipă în clipă de după ușa atârnând în două balamale obosite. Militarii erau echipați de război: centura cu două cartușiere, baioneta, două încărcătoare de rezervă, arma automată și ranița. Apoi, cu aceeași maximă prudență și hotărâre, au purces la cercetarea "obiectivului" din fața lor. În conformitate cu lecțiile de "strategie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spital. Bapțea m-a văzut și a strigat la mine: Titi, oprește-te! Stai! Unde alergi așa?? Stai!!! Dar eu nu aveam intenția nici să încetinesc și nici să mă opresc. Mă socoteam responsabil de viața surorii mele. Viața Silviei atârna de viteza cu care această pernuță cu puteri terapeutice excepționale va ajunge în posesia ei. Continuam să alerg. Văzând că nu mă opresc din alergare și că nu poate să mă ajungă din urmă, bapțea a încercat o stratagemă. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mie cea mai păcătoasă și nevrednică vertebrată din multitudinea de universuri și galaxii pe care le-ai împroșcat în spațiul infinit, precum țăranul român arunca, altădată, sub brazda roditoare, sămânța de grâu, luată cu mâna dreaptă, din traista ce-i atârna de gât -, spune-mi și mie, zic (dacă vrei, bineînțeles...), din ce considerente ai scăzut atât de vertiginos ștacheta longevității "oilor" Tale? Au dat dovadă de "obrăznicie"? Au ieșit din "turmă" și s-au dus să "pască" pe alte "imașuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o ceri, o pretinzi și o impui? Sunt lucid și conștient de ceea ce spun și, ca atare, îmi asum toate consecințele ce ar putea decurge din modul în care gândesc și din atitudinea mea față de Tine. Cu "sabia lui Damocles" atârnată deasupra capului, trăim într-o permanentă și cumplită amenințare celestă: ... și-i voi arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 3:42) Zici: milă voiesc, și nu jertfă (Matei 9:13). Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
femeia cu copiii, apoi veți urca voi. Luați-vă tot calabalâcul, nu lăsați nimic în vagon, s-a înțeles? Să nu vă pună Michiduță să încercați să fugiți, că v-am ras! Clar?! Și a arătat spre pistolul care-i atârna la șold. Ne-am înspăimântat groaznic privind la rânjetul lui oligofrenic, ce-i scotea în evidență dantura de carnasieră feroce, și la mâna care mângâia într-un gest explicit pistolul din dotare aflat în toc. Doamne, Dumnezeule Atotputernic, apără și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a transmis pe canale nevăzute și, de la pupitrul unui dispecerat celest, impalpabile butoane acționând instantaneu au declanșat prăbușirea a miliarde de fotoni rătăcitori, într-un vuiet prelungit, preluat de un ecou cu redundanțe infinite... Să fie lumină! Să fie lumină! Atârnată de un cui în partea de răsărit a camerei, lângă Icoana simplă a Maicii Domnului cu Pruncul, lampa cu petrol numărul 8, bine curățată, cu burlanul spălat de funingine cu cenușă și apă călduță -, prin intermediul oglinzii reflectorizante de formă rotundă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o țigară. " Nu va ploua azi!" zice. "Știi, mi-e frică de tunete!" Vorbește la fel cu toți: cu librarul, poștașul, vânzătorul de la magazin, cu cel ce vinde ziare, cu controlorul pe peronul unei gări. Vorbește de parcă de asta ar atârna toată lumea ei. Ce și-ar mai dori? Poate, să mai vadă și alte lumi, alte locuri, apoi să se întoarcă și să povestească iar și iar, ca în filmul ei. N-am spus cum se numește filmul? "Aici, Nora Iuga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vin pentru o parte din zi. Un antreprenor se ocupă cu ridicarea zilnică a resturilor de la mese, bucătărie etc. El plătește anual 5.000 dolari hotelului. Depozitele de conserve sunt de o curățenie exemplară, Închise ermetic. Bucăți mari de jambon, atârnate de plafon, enorme bucăți de carne de vacă, berbeci Întregi curățați, mii de curcani, de găini, rațe, fazani, purcei de lapte, cobai (cochon d’Inde). Pe urmă vin legumele, fasolea, țelina, ciupercile, cartofii, sparanghelul, patatele, andivele, tomatele, În cantități incalculabile
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
un stâlp, Într-un anumit loc, la șoseaua principală. Pentru expedierea ei poștasul nu poate opri și controla toate sutele de cutii Înșirate de-a lungul șoselei. Pentru a-i ușura munca, atunci când a depus corespondența În cutia sa, fermierul atârnă o basma roșie. Numai În acest caz poștasul oprește În fața cutiei respective. În izolarea În care trăiesc, fermierii sunt ajutați de numărul mare de telefoane ce le stau la dispoziție. Numărul mare de automobile și camioane Îi ajută să țină
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
sunt În recreație. Învățătorul ne primește și ne arată mica lui instituție. Are În total 40 de elevi, din toate clasele. Școala are doar o clasă și un mic hol. E construită din scânduri cu pereți dubli. De tavanul holului atârnă două burdufe, pline cu apă de băut. Părinții elevilor fac serviciul cu rândul, aducând apă de băut de la mare distanță. Problema apei de băut e foarte grea; cât despre apa vitelor, fermierii adună În bazine apă de poaie, ca ceva
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
dau diferite mâncăruri și prăjituri din porumb. Se face istoricul și se evidențiază perspectivele acestei plante. Se propune ca automobilele din Iowa să poarte pe tăblița de circulație, ca emblemă, un știulete de porumb. Mașina mea poartă număr de New-York. Atârn și eu la fereastră un știulete natural. Prof. Th. Schultz Îmi recomandă să mă deplasez În estul statului pentru a vizita un cerc special de fermieri, condus de un inginer bine 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fel de 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 114 mic bufet, În fața căruia doi cowboy și-au legat caii cu șeile pe ei. Sunt Încălțați cu cizme, au pantaloni de piele, Închiși cu curele groase de care atârnă Într-o parte un revolver Într-alta un cuțit. Poartă pălării mari spaniole. Vin de la mare depărtare, pe unde au dat roată turmelor și au poposit aici pentru a se aproviziona cu whisky și țigări. La o Întindere de 28
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]