8,259 matches
-
piețele gazdă. 5. Integrarea la nivel mondial a strategiei concurențiale În locul adoptării de decizii competitive Într-o țară fară referire la ceea ce se Întîmplă Într-o alta, un concurent global se poate situa pe poziția unei abordări integrate. Tyrolia, producătorul austriac de schiuri, a ataxat puternica poziție deținută de Salomon pe cea mai mare piață a acestuia, Statele Unite. În loc să Înceapă lupta cu Tyrolia numai pe piața americană, Salomon s-a orientat și spre țări care aveau o pondere ridicată În vânzările
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
ataxat puternica poziție deținută de Salomon pe cea mai mare piață a acestuia, Statele Unite. În loc să Înceapă lupta cu Tyrolia numai pe piața americană, Salomon s-a orientat și spre țări care aveau o pondere ridicată În vânzările și profiturile firmei austriece la nivel mondial - Germania și Austria. Adoptînd o perspectivă globală, Salomon a considerat drept teren al luptei concurențiale nu numai o singură țară, ci Întreaga piață mondială. Un alt benefieiu al integrării strategiei concurențiale constă În capacitatea firmei de a
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
Astfel, după Mommsen, Aurelian n-ar fi evacuat decât ceva "locuri întărite și mai sigure, cu deosebire între Timiș și Dunăre". El recunoaște că, afară de o scurtă perioadă, monedele romane reapar, și anume, cele de aramă..moneda măruntă. Pentru istoricul austriac, Robert Roesler, "om onest, bine informat și foarte pătrunzător", după care s-a numit "teoria părăsirii Daciei", afirmațiile lui Vopiscus sunt sigure (credibile). El observă: "pe când toate limbile romanice au primit, în măsură mai mare sau mai mică, vechi elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
perioada veche: romane (latine) și preromane (autohtone). Dar elementele latine comune albanezei și românei sunt foarte puține, iar dovezile din care să rezulte că acestea provin dintr-un izvor comun, "latina balcanică", lipsesc. Elementele românești comune cu albaneza, consideră comparatistul austriac Gustav Meyer, au o sursă comună carpato-balcanică și preromană, cu diferențieri străvechi. Termenii ce aparțin exclusiv albanezei și românei provin, în ambele limbi, din străvechea limbă vorbită odinioară în Peninsula Balcanică și în zona carpato-dunăreană, susține Al. Rosetti, pe urmele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
compromisul) din 1867, imperiul era divizat în două părți, numite ulterior Austria, cu centrul la Viena, și Ungaria, cu capitala la Budapesta. Dintre regiunile de care ne ocupăm în mod special, ținuturile dalmate, bucovinene și slovene au trecut sub autoritate austriacă; Croația, Slavonia, Vojvodina și Transilvania au fost atribuite Ungariei. Franz Joseph se afla în fruntea ambelor părți, dar ca împărat al Austriei și rege al Ungariei. Exista o autoritate centrală la Viena, dar îndatoririle ei se rezumau la afacerile externe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Munții Balcani. Materialele bulgărești serviseră la confecționarea uniformelor armatei otomane. Într-o anumită perioadă, Grecia exporta și ea mătase și țesături din bumbac. Aceste centre nu puteau însă ține piept concurenței străine, în special textilelor produse de mașinile britanice și austriece, dar, cu toate condițiile dificile, industriile de stofe și de confecții continuau să existe. Dintre toate statele balcanice, România a realizat cele mai mari progrese. Industria principală era ce a prelucrării alimentelor, accentul fiind pus pe făină și pe zahăr
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Bosniei-Herțegovina de către habsburgi, criză care va fi prezentată amănunțit în continuare. În loc să intimideze guvernul sîrb, presiunile nu au făcut altceva decît să-l încurajeze să se bazeze și mai mult pe Franța și pe Rusia. Nu echipamentul militar german sau austriac era cumpărat acum, ci acela francez. În 1905, după terminarea dezastruosului război dintre Rusia și Japonia, guvernul rus era în mai mare măsură dispus să ofere sprijin. Serbia a reușit astfel să aibă un guvern național puternic. Noul regim se
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
militar și în cel al politicii externe, dar nu putea controla efectiv evenimentele interne din nici o parte a domeniului său. Un alt element unificator era oferit de faptul că delegațiile formate din cîte șaizeci de membri fiecare, cea a Reichsrat-ului austriac și cea a Parlamentului ungar, se întruneau pe rînd la Viena și la Budapesta ca să ia hotărîri asupra anumitor probleme comune. Pentru majoritatea populației habsburgice, deciziile celor două guverne, cel austriac și cel maghiar, erau însă mai importante decît lucrările
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
deci înțelegerea ca fiind finală. Guvernul maghiar a continuat însă să încerce să negocieze îmbunătățiri suplimentare ale poziției lui. Ungaria avea deja o influență extrem de mare în întreaga țară și putea împiedica efectuarea schimbărilor din cadrul structurii politice a partenerului ei austriac. Dacă liderii unguri considerau că interesele lor erau amenințate de vreo acțiune a Vienei, ei puteau controla situația, ba chiar o și făceau, amenințînd pur și simplu că, în caz că nu le erau îndeplinite dorințele, vor relua discutarea întregului aranjament. Ei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
2. Harta naționalităților din Austro-Ungaria Se afirmă adesea că Ausgleich-ul a lăsat în mîinile germanilor controlul asupra Austriei și într-ale maghiarilor pe cel asupra ținuturilor coroanei ungare. Această afirmație este de fapt o simplificare exagerată, în special în ceea ce privește zonele austriece. Germanii din Austria nu au avut niciodată aceeași poziție ca aceea a ungurilor în teritoriile lor. Ei nu erau ferm uniți din punct de vedere național; numai unele grupuri erau în favoarea instituirii la Viena a unei administrații centralizate, dominate de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
toate partidele presupuneau că situația aceasta va continua. Victoriile prusacilor și unificarea Germaniei le-a conferit un prestigiu în plus. Obiectivul lor era însă doar păstrarea a ceea ce aveau. Ungaria a fost pierdută în 1867, iar poziția germanilor în teritoriile austriece a început să decadă față de celelalte naționalități, tendință care avea să se manifeste permanent pînă în 1914. Provocarea nu venea din partea slavilor sudici aceștia constituiau doar 7,3% din populația Austriei -, ci mai curînd din partea cehilor, a polonezilor și a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a ajuns la o înțelegere asemănătoare cu partidele cehe, care erau nemulțumite de poziția lor. Germana rămînea limba principală folosită în administrație, dar aparatul birocratic era multinațional. Funcționarii polonezi și cehi deveneau ceva tot mai obișnuit pe tot cuprinsul ținuturilor austriece și în Bosnia-Herțegovina. Anii șaizeci, o perioadă de prosperitate economică, marchează debutul dezvoltării industriale a monarhiei. Boemia a devenit cea mai importantă regiune industrială, cu accent pus pe textile, articole din piele, pantofi, mărgele și bijuterii. Viena era în perioada
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
considerente de clasă, religioase și ideologice. Deosebit de importanți vor fi în perioada următoare Socialiștii Creștini, care erau conservatori, clericali și loiali dinastiei, Social-Democrații, un partid marxist, și membrii micului grup al Pangermanilor, care voiau desprinderea de imperiu și unirea ținuturilor austriece și boeme cu statul german. După 1893, politica Austriei a fost dominată de chestiunile naționale și sociale. În 1907, Franz Joseph a luat măsura radicală de a fi de acord cu introducerea dreptului de vot universal pentru bărbați în Austria
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Ținuturile slovene Slovenii Începînd din secolul al XVIII-lea, s-a dezvoltat totuși o mișcare culturală națională. Obiectivul acesteia era folosirea pe scară tot mai largă a limbii slovene în educație, literatură și administrație. Cînd a fost introdus în ținuturile austriece învățămîntul primar obligatoriu, guvernul a furnizat fie manuale bilingve, adică în germană și slovenă, fie numai în slovenă. Cu toate că limba națională era deci folosită la nivel elementar, germana era limba învățămîntului superior și a administrației de stat. În prima parte
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
secolului datorită presiunii crescînde a naționalismlui italian. Italia revendicase acest teritoriu habsburgic, inclusiv Istria, care avea o numeroasă minoritate slovenă. Avînd de ales, slovenii au preferat stăpînirea austriacă celei italiene. În anii '80 și '90 au fost modificate regulamentele electorale austriece, culminînd cu introducerea, în 1907, a votului universal pentru bărbați. După aplicarea acestei reforme, populația slovenă era mai în măsură să exercite o influență politică. Manifestarea sentimentului național se intensifica pe tot cuprinsul imperiului. Neputînd colabora cu partidele conservatoare germane
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și din marii proprietari funciari. Partidul Național rival dorea unirea cu Croația în vederea reconstituirii Regatului Triuniat, intenție care se bucura firește de sprijinul entuziast al Zagrebului. Autonomiștii, care luptau pentru o astfel de anexare, au fost inițial sprijiniți de autoritățile austriece. După unificarea Italiei, cînd noul stat a continuat să revendice alte ținuturi habsburgice, Viena a devenit mai puțin binevoitoare față de dominația italiană în Dalmația. Partidul Național a dobîndit deci mai multă influență în anii '70. În Dieta întrunită la Zadar
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de concurența produselor italiene, mai ieftine. În 1891 a fost construită o linie ferată îngustă între Metković și Sarajevo, dar ea a adus puține avantaje economice. Atît Bosnia cît și Dalmația erau, așadar, înapoiate și sărace. Bucovina Bucovina era posesiunea austriacă cea mai amestecată din punct de vedere etnic. Conform recensămîntului din 1910, aici trăiau 305 000 ucraineni, 273 000 români, 168 000 germani și 102 000 evrei, alături de un număr destul de mare de polonezi și unguri. În 1775, în momentul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
XX-lea, fusese instituit un sistem de administrație locală pe bază națională, care funcționa mulțumitor. Era clar în acest moment că populația ucraineană era în creștere, în vreme ce numărul românilor scădea. Faptul că regiunea aceasta era relativ îndepărtată de centrul statului austriac pare să fi fost un avantaj; ea nu a fost niciodată scena unor conflicte naționale înverșunate, așa cum era cazul în alte zone. BOSNIA-HERȚEGOVINA După 1878, Bosnia și Herțegovina au fost obiectul unor dispute vehemente între guvernele austriac și maghiar, ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de centrul statului austriac pare să fi fost un avantaj; ea nu a fost niciodată scena unor conflicte naționale înverșunate, așa cum era cazul în alte zone. BOSNIA-HERȚEGOVINA După 1878, Bosnia și Herțegovina au fost obiectul unor dispute vehemente între guvernele austriac și maghiar, ca și între liderii naționali sîrbi și croați. Așa cum am văzut, după Congresul de la Berlin, Austro-Ungaria a primit dreptul de a ocupa ambele regiuni; sangeacul Novi Pazar a trecut de asemenea sub control austriac. Monarhia a unit cele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dispute vehemente între guvernele austriac și maghiar, ca și între liderii naționali sîrbi și croați. Așa cum am văzut, după Congresul de la Berlin, Austro-Ungaria a primit dreptul de a ocupa ambele regiuni; sangeacul Novi Pazar a trecut de asemenea sub control austriac. Monarhia a unit cele două provincii într-un district administrativ unic, Bosnia-Herțegovina. Să menționăm că, în ciuda faptului că fusese acordat numai dreptul de ocupație, guvernul habsburgic trata zona ca și cum ar fi fost o posesiune cu titlu permanent, iar prevederile administrative
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
o mare importanță în lupta pentru dominație. Guvernul maghiar era desigur inflexibil față de chestiunea unirii Bosniei-Herțegovina cu Croația; actul acesta ar fi întărit prea mult poziția națională a croaților. S-au ridicat obiecții asemănătoare și în privința plasării teritoriului sub administrație austriacă. Practic, anexarea regiunii la oricare dintre cele două jumătăți ale Monarhiei dualiste ar fi stricat echilibrul dintre Viena și Budapesta. În cele din urmă s-a ajuns la un compromis. Ținuturile au fost plasate sub egida coroanei și sub autoritatea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
numiți kmeți, care munceau pe marile moșii. Autoritățile habsburgice au făcut puțin pentru remedierea acestei situații. Agalele și beii musulmani proprietari de pămînturi, care erau în mare parte sîrbo-croați ca limbă și naționalitate, constituiau elementul politic dominant în provincie. Autoritățile austriece au menținut regulamentul otoman privind proprietatea asupra pămîntului din 1859, care era în favoarea acestui grup. Au fost luate o serie de măsuri ca să-i ajute pe kmeți să cumpere pămînt, dar prin 1914 existau încă 93 368 de familii de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pămînturile erau împărțite între kmeți și alți arendași, care își lucrau loturile folosind aceleași metode ineficiente ca și în trecut. În justificarea pretențiilor lui asupra regiunii, guvernul habsburgic invocase condițiile ei înapoiate și, în ciuda eșecului în rezolvarea problemelor agriculturii, autoritățile austriece au încercat realmente să aducă îmbunătățiri în alte domenii. Marele obstacol al reformelor, atît aici cît și în alte părți, era chestiunea sursei fondurilor pentru modernizarea acestei regiuni primitive. La începutul ocupației, fusese luată decizia ca Bosnia-Herțegovina să se întrețină
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
să promoveze ideea unui naționalism bosniac separat, dar, cu toate că acest concept a găsit ecou în rîndul unei părți a musulmanilor, el nu prezenta interes pentru marea majoritate a populației. Deoarece amenințarea sîrbă era considerată ca fiind cea mai primejdioasă, autoritățile austriece favorizau în general interesele croaților. În plus, dat fiind faptul că cea mai mare parte a supușilor habsburgici erau catolici, autoritățile imperiale acordau desigur privilegii speciale Bisericii catolice și îi preferau pe catolici cînd era vorba de solicitarea ocupării unui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
naționale din Balcani, mișcarea culturală albaneză a precedat și a fost însoțită de lupte politice. În secolul al XIX-lea Albania suscitase o mare curiozitate în rîndul intelectualilor europeni, care o priveau ca pe o regiune exotică și romantică. Savantul austriac J. G. von Hahn a publicat o gramatică, un vocabular și o culegere de folclor. Un mare interes pentru istoria Albaniei se manifesta în special în cadrul coloniilor albaneze de peste hotare. Istoricii europeni ajunseseră între timp la concluzia că albanezii erau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]