8,697 matches
-
că a avut noroc pentru că n-a fost o viperă, ci un simplu șarpe; dacă ar fi fost viperă, putea fi mort. Într-o joi la amiază s-au auzit împușcături dinspre Conovăț, un loc unde erau adăpostiți caii. La auzul împușcăturii s-au deplasat mulți soldați la fața locului și au văzut cum un soldat împușcase o viperă care a atacat la gât cel mai bun cal al divizionului. Calul era de origine elvețiană și în aplicații era folosit la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am văzut afară cum nașul meu scotea apă din fântână pentru a-și uda niște răsaduri. Iute mi-am luat halatul pe mine și în același ritm am ieșit afară, după care l-am abordat cu întrebarea: -Am probleme cu auzul sau este o realitate? -Te referi la păsările care cântă finule? m-a întrebat la rându-i nașul meu. -Da ... am răspuns eu uluit. Nașul meu a zâmbit larg, a așezat găleata pe ghizdele, s-a uitat lung la mine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
intoneze mereu pe aceleași tonuri și să urmărească, nu singuri, ci laolaltă aceleași țeluri, întocmai așa cum clapele pianului, apăsate una câte una, scot numai sunete solitare și nesigure, însă, apăsate mai multe deodată, dau naștere unor armonii amețitoare, ce mângâie auzul și-l încântă pe deplin... Dar întreg efortul meu de apropiere a fost în zadar, căci, în acel loc viciat și putred, cu reguli care nu se schimbă niciodată, un astfel de obiectiv era întru totul de nerealizat și foarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dispărând subit, nu înainte, totuși, de a băga nedumerire și curiozități de tot felul în oameni, îndemnându-i la clevetiri îndrăznețe, care cu greu se mai potolesc. Pe când traversam și eu un astfel de cartier periferic și profund angoasant, în auz mi-a răsunat clar o asemenea istorisire, încât n-am avut putința necesară de a trece mai departe cu nepăsare, plictisit. Am ascultat acolo, astfel, o poveste de iubire, ce m-a făcut adânc să meditez, poveste pe care îmi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că mă înțelegi și mă îngădui... Această formă neobișnuit de directă de a se explica nu atrase deloc atenția lui Victor, căci la dânsul ajunsese numai sunetul blând și plin de grație al vocii ce îi vorbise, care îi încântase auzul pe loc. Totuși, după câteva clipe de liniște stânjenitoare, venindu-și în fire, cu o undă perceptibilă de emoție în glas, rosti și el ceva: - Iar eu sunt Victor și mă simt încântat. Să știți că aveți un zâmbet foarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în glas, o întrebă direct, fără ocolișuri: - Spune-mi de ce te găsești aici, Maria! Vreau să aflu! Un azil de nebuni are unica menire să îi găzduiască doar pe aceștia. Tu, însă, nu ești deloc smintită, nu îmi pari... La auzul acestei întrebări, atunci, pe loc, femeia nu răspunse nimic, dar pe față i se așezase deja o mască de adâncă tristețe dintr-odată. Bărbatul, văzând bine lucrul acesta, continuă încurajator, cântărindu-și atent vorbele: - Haide, vreau acum să știu! Văd
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Apoi, mi-am dat seama că ei n-au... Iar acesta-i modul în care gândesc eu, tot la fel ca modul în care gândeau și filosofii din Antichitate. Ah, câtă dreptate aveau cu toții! Victor stătea mut în năucire, la auzul acestor vorbe. Pesemne, își dădu seama că și el făcuse, în trecutul lui, parte din aceeași categorie de oameni, oameni pe care îi disprețuia Maria cu atâta forță, în care glăsuiește ignoranța și care o condamnaseră pe femeie la temnița
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o nuanță șireată, lingușitoare. Continuă: mi-ai putea spune ce simțăminte se nășteau în inima ta, atunci când legătura ta de dragoste cu o femeie, în trecut, vedeai că slăbește? Victor trecu repede peste mica surprindere, pe care o încercase la auzul acestor vorbe și, devotat și dezinvolt, răspunse: - Simțeam, atunci, pur și simplu, cum în suflet mi se înfiripă și prinde rădăcini fie gelozia și intoleranța, fie regretul profund, fie toate trei deodată, în diferite proporții și concentrații fiecare. Deloc nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
doar niște sunete frânte, deloc clare. Totuși, ori de câte ori băiatul îi propuse convingător și ferm că este necesar și vital să telefoneze la numărul unic de urgență și să anunțe numaidecât salvarea, ea, din nu se știe ce motive ascunse, la auzul acestor cuvinte se împotrivea mereu, atât cât îi permiteau puterile în starea în care se afla. Astfel, Șerban renunță, în cele din urmă, la idee și rămase țeapăn și palid la marginea patului cu pricina. Era ca lemnul. Fiorii aceia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ani-lumină și întrerupem procesul. Gosseyn dădu din cap. - Eu vreau să mă întorc pe Gorgzid și doresc să ne oprim la o zi de zbor de Gorgzid în propulsie normală. Nu era surprins să-l vadă pe celălalt tulburat la auzul destinației navei. - Gorgzid! exclamă căpitanul. Închise ochii pe jumătate și zâmbi sarcastic. - Acolo se vor ocupa de dumneata, zise. Bun, vreți să plecați imediat? Sunt șapte etape. Gosseyn nu răspunse imediat. Studia fluxul nervos al omului. Nu prea normal - ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul nemișcat și își încordă auzul pentru a-i auzi respirația. Îi auzi inima bătând, sesiză pulsul și simți respirația lentă și măsurată a lui Gosseyn, cel lipsit de cunoștință. Era una dintre experiențele cele mai ciudate ale vieții sale, să stea așa, observându-și propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
drumului tău lung și întortocheat. nouă în al cincilea loc: doi iepuri dezbrăcați anamiți tund iarba cu incisivii lor lungi, pământul drumului tău năpârlește. iepurii dezbrăcați-anamiți se nasc orbi și surzi, apoi un pătrunzător văz le crește și un fin auz le dotează urechile lungi. sufletul tău trebuie să învețe să fie un iepure dezbrăcat-anamit, până la capătul drumului tău, până la așteptarea împlinită a prințesei strălucitoare, sufletul tău trebuie să vadă până după curbura mare a ținuturilor, trebuie să audă și foșnetul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
castel, însă, Araki Murashige a dat de înțeles că Seniorul Nobunaga începuse să mă suspecteze. Le-a spus oamenilor că ar trebui să trec de partea lor, având în vedere cel fel de om e Nobunaga, dar am zâmbit la auzul acestei șicane. Surâse trist, forțat, iar Hanbei încuviință tăcut, din cap. La vremea când toate întrebările și povestirile se sfârșiră, cerul nopții începuse să pălească. Oyu pregătea supa în bucătărie. Oamenii erau obosiți, după ce stătuseră de vorbă toată noaptea, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mâncate, iar cele rămase încetaseră, în ultima vreme, să mai vină la castel, știind, poate, ce le aștepta acolo. Oamenii devoraseră atât de multe ciori, încât acum rareori mai reușeau să prindă măcar una. În mijlocul întunecimii, ochii santinelelor scăpărau la auzul oricărui sunet ca de nevăstuică furișându-se prin apropiere. Instinctiv, începeau să saliveze și se uitau unii la alții, strâmbându-se: — Îmi simt stomacul stors ca o cârpă udă. În seara aceea, luna era minunată, dar soldații n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre el. Singurul lucru pe care nu-l pot face e să alerg înainte și-napoi. Când stau cocoțat pe lectică și văd trupele inamice năvălind, mă umple un sentiment irezistibil. Am senzația că dușmanul se va retrage numai la auzul glasului meu. A, dar acum e periculos. Mai este zăpadă în zonele umbrite ale drumurilor abrupte de pe-aici și riscați să alunecați pe zăpada care se topește. — Curge pe undeva prin apropiere un pârâu de munte, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
contrariul. „N-am făcut nici cea mai mică greșeală,“ își spunea el. „Nimeni nu poate bănui ce am în minte.“ Cât timp stătuse la Sakamoto, șovăise: „Să merg înainte cu planul sau să-l abandonez?“ Dar, în acea dimineață, la auzul celui de-al doilea raport, dintr-o dată i se zbârlise părul. În adâncul inimii, hotărâse că acum era momentul și că cerul îi trimisese acea ocazie. Nobunaga, însoțit de numai patruzeci sau cincizeci de oameni înarmați ușor, locuia la Templul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întrebă el, într-un târziu, în loc de răspuns. Înțelegea prea bine ce plănuia Mitsuhide să facă, așa că, acum simula intenționat neștiința. Se agăța de speranța că, într-un fel sau altul, își mai putea trage vărul înapoi de pe marginea prăpastiei. La auzul cuvintelor lui Mitsuharu, venele de pe tâmplele lui Mitsuhide se umflară și mai mult. Glasul îi devenit nefiresc de răgușit, când spuse: — Mitsuharu, nu știi că mă roade ceva de când am plecat din Azuchi? — Se vede cu ochiul liber. — Dacă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urletele zgomotoase ale hoților. Se pare că ne atacă prin spate complicii individului cu lancea de bambus. Tâlharilor ăstora le stă în fire să profide de cel mai mic semn de slăbiciune. Sanjuro și Yojiro, ocupați-vă de ei. La auzul cuvintelor lui Shigemoto, oamenii se despărțiră. O lance fu luată în grabă, iar săbiile trase din teci. — Blestemați să fiți! Cu un urlet tunător, cineva sări în desișul de bambus. Un zgomot ca al unei ploi de frunze sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Am auzit că zăceai la pat. Ce-ți fac rănile? — M-am hotărât ca azi să fiu pe picioare. Nu te forța prea mult. Numai dacă îi îngădui trupului să-și revină, vei putea să ștergi, cândva, rușinea pătimită. La auzul cuvântului „rușine“, Nagayoshi începu să plângă. Scoțând din haină o scrisoare și întinzându-i-o cu respect lui Hideyoshi, se prosternă din nou. — Aș fi onorat dacă ați citi aceasta, stăpâne. Hideyoshi încuviință din cap, poate fiindu-i milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
expresii distruse pe chipuri, relatară tragica veste: armata principală a lui Hidetsugu fusese zdrobită complet și nu se știa dacă Hidetsugu era viu sau mort. — Ce?! Hidetsugu? Hideyoshi era clar surprins. Nu era omul care să poată rămâne netulburat la auzul unei vești șocante. — Vai, ce greșeală! O spusese nu atât ca să critice nereușitele lui Hidetsugu și Shonyu, cât pentru a-și recunoaște propriul eșec și a lăuda intuiția inamicului, Ieyasu. — Jinemon, strigă el, sună cornul să se adune oamenii! Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
va scăpa cu bine Seniorul Ieyasu? După cum văd eu lucrurile, chiar dacă greșesc repezindu-mă singur spre Nagakute, în caz că stăpânul meu va fi ucis în luptă, sunt hotărât să mor alături de el. N-ar trebui ca asta să vă tulbure. La auzul acestor cuvinte, toate murmurele încetară. Honda porni în fruntea micii sale divizii de trei sute de oameni, îndepărtându-se de Muntele Komaki. Captivat de spiritul războinic al acestuia, Kazumasa își adună și el cei două sute de oameni și se alătură hotărâtei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
brazi, deocamdată pustie. Dar îndată aveau să-și facă apariția Michi Bobancu și Gelu Popa, cei doi copii sărmani. Trebuie că încă rătăceau printre brazi, abia trăgându-și picioarele, frânți de oboseală după o zi de peregrinare. Lucian își încordă auzul. I se păru că deslușește ecoul slab al unei voci rostindu-și rolul sus, deasupra tavanului, dar nu era sigur fiindcă în încăperea de sub scenă era prea multă rumoare. Doamna Chivu spuse: În câteva minute intrați și voi. Haideți, încă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
reducere specială pentru abonații la Mail on Sunday. Intră, ușoară și vioaie, și le explică ce se întâmplase. Cealaltă Carol apăru din spatele ușii de placaj și, avansând până la mostrele dispuse circular în mijlocul magazinului - limita fiefului ei - țâțâi din buze la auzul veștii că Dan devenise membru al Asociației Alcoolicilor Anonimi. Cealaltă Carol știa totul despre Asociație. Dar o privea ca pe un simplu concurent, iar crezul ei n-o interesa. Din punctul de vedere al doamnei Wiggins, cei de la Alcoolicii Anonimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
extrem de bine să coexiste laolaltă cu întreaga viață a unui om fără ca acesta să realizeze ce se întâmplă, după cum mă gândeam eu, cum ar fi uruitul unei centrale termice de bloc, de exemplu, devenit cât se poate de propriu naturii auzului locatarilor, insinuându-se în mintea acestora fără știrea ori aprobarea lor. Mi-am dat seama că era foarte posibil ca acest zumzăit să se fi auzit de minute bune, fără ca noi să ne fi dat seama de existența unui astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a cărei carne devine galbenă și roșie în fructele copacilor și ne hrănește în brazdele câmpiilor. Măruntaiele noastre s-au născut din măruntaiele divine ale Mamei Natura și sunt ascunse ochilor noștri, precum adâncimile nevăzute ale pământului. Lumina ochilor noștri, auzul urechilor noastre, amândouă s-au născut din lumina și sunetele Mamei noastre divine Natura, care ne înconjoară așa cum valurile mării înconjoară peștele, așa cum aerul învolburat înconjoară pasărea. Omul este fiul Naturii divine și de la Ea a primit Omul întregul său
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]